Header News Buzau 2026
PSD ÎL ȚINE PE TOMA CU UȘA ÎNTREDESCHISĂ (ca să-l prindă în ea)! DE CE NU-L EXCLUDE ROMEO LUNGU, DACĂ TOT NU-L MAI VREA NIMENI ÎN FOTOGRAFIA DE FAMILIE?

La PSD Buzău se joacă o piesă politică în care personajul principal nu mai vrea să fie în partid, nu mai vrea să candideze sub sigla lui, critică public conducerea, dar rămâne, în continuare, membru. Iar conducerea județeană spune că nu are de gând să-l dea afară. De ce? Pentru că, în politica de partid, uneori este mai convenabil să ții un om în interior, chiar dacă relația cu el pare ruptă, decât să-ți asumi o despărțire oficială.

Constantin Toma zis și Faliment și-a dat demisia din funcțiile de conducere din PSD, pe 2 iunie 2026, invocând atitudinea ostilă a conducerii locale și conflictele cu o parte dintre consilierii social-democrați din Consiliul Local Municipal. Nu a renunțat însă la calitatea de membru. A explicat public că ar fi plecat din partid dacă legea nu ar fi legat demisia din formațiune de pierderea mandatului de primar. Cu alte cuvinte, ruptura politică este declarată, dar ruptura administrativă nu este atât de simplă.

Apoi a venit declarația lui Romeo Lungu, președintele PSD Buzău, care a făcut lumină asupra modului în care conducerea privește această situație. În iunie, Lungu spunea: „Îl mai chinuim puțin” și „Îl dăm afară când vrem noi”. O declarație care spune mult despre raportul de forțe din interiorul organizației și despre felul în care este tratată o dispută politică. Nu vorbim despre o dezbatere doctrinară, despre un proiect pentru Buzău sau despre o confruntare de idei, ci despre cine are puterea să decidă momentul și condițiile unei despărțiri.

În august, discursul s-a schimbat. Romeo Lungu a declarat că nu este adeptul excluderii membrilor doar pentru că au alte opinii și că Toma este acum un simplu membru de partid. A mai precizat că o eventuală excludere ar putea fi decisă de organizația municipală. Între timp, Constantin Toma anunțase că nu va mai candida din partea PSD pentru un nou mandat în 2028.

Așadar, avem un primar care spune că nu mai cere votul buzoienilor sub sigla PSD, un lider județean care declară că nu îl exclude și o organizație care pare să accepte această situație fără să ofere o explicație politică limpede. Dacă Toma nu mai reprezintă viitorul electoral al PSD, dacă nu mai ocupă funcții de conducere și dacă relația cu partidul este atât de deteriorată, de ce trebuie păstrată această ambiguitate?

Poate că răspunsul se află tocmai în mandatul de primar. Toma a spus că nu demisionează din partid pentru că ar pierde mandatul. O excludere ar muta însă decizia din mâinile sale în cele ale organizației. Iar aici apare întrebarea esențială: PSD vrea cu adevărat să închidă acest capitol sau preferă să păstreze controlul asupra momentului în care se va produce ruptura?

Nu putem afirma că acesta este motivul real al conducerii, pentru că Romeo Lungu nu a prezentat public o asemenea explicație. Dar succesiunea declarațiilor ridică o problemă legitimă: dacă partidul consideră că Toma nu mai este compatibil cu direcția sa, de ce nu clarifică situația printr-o decizie politică și statutară? Iar dacă îl consideră în continuare un membru acceptat, de ce conflictul este întreținut prin declarații precum „îl mai chinuim puțin”?

Mai există și o problemă pe care PSD Buzău nu o poate ascunde în spatele disputelor interne. Primarul conduce administrația municipiului, iar consilierii locali PSD au votat împotriva unor proiecte inițiate de acesta, după cum chiar Toma a reclamat. Asta înseamnă că tensiunea nu se consumă doar în sediul partidului. Ea ajunge în Consiliul Local și poate afecta decizii care privesc întregul oraș. Buzoienii nu au votat pentru un spectacol permanent de orgolii între primar și propriii colegi de partid. Au votat pentru o administrație care să funcționeze și pentru aleși care să explice public ce susțin și ce resping.

Iar Romeo Lungu trebuie să răspundă unei întrebări simple: PSD Buzău îl păstrează pe Constantin Toma pentru că îi respectă dreptul la opinii diferite sau pentru că nu dorește să-și asume consecințele unei despărțiri? Sunt două explicații complet diferite. Prima ține de toleranță politică. A doua ar ține de calcul și control.

La rândul său, Constantin Toma - "Faliment" nu poate rămâne la nesfârșit în postura politicianului care critică partidul, anunță că nu va mai candida sub sigla lui, dar păstrează calitatea de membru pentru a nu-și pune în pericol mandatul. Este dreptul său să își apere mandatul în limitele legii, dar este și obligația sa să le explice buzoienilor ce relație politică mai are, în realitate, cu PSD.

În fond, cine pe cine ține în șah? Toma așteaptă să-și ducă mandatul la capăt, PSD amână o decizie, iar Romeo Lungu transmite că partidul nu se grăbește să-l excludă. Între timp, administrația orașului nu poate deveni decorul unei dispute în care fiecare își calculează avantajele, iar cetățeanul este chemat doar să suporte consecințele.

Domnilor, PSD nu este proprietatea nimănui, Primăria Buzău nu este anexă de partid, iar mandatul primit de la cetățeni nu este o monedă de schimb în războaiele interne. Dacă există o despărțire politică, asumați-o. Dacă nu există, explicați de ce. Buzoienii merită mai mult decât replici despre „chinuit” și „dat afară când vrem noi”.

Iulian Gavriluță - NEWS BUZĂU – O altfel de presă!

Scroll to Top