Un nou studiu arată că harta luminii artificiale este o țesătură de intensități, rupturi și liniști surprinzătoare, iar din spațiu se vede cât de complicată e povestea.
O echipă internațională condusă de Tian Li și Zhe Zhu, de la University of Connecticut, a analizat 1,16 milioane de imagini satelitare zilnice care acoperă zonele locuite ale Pământului, o suprafață totală de aproximativ 3,51 milioane de kilometri pătrați.
Imagine cu imagine, an după an, cercetătorii au urmărit cum se schimbă lumina nopții. Tendința generală este clară: între 2014 și 2022, poluarea luminoasă a crescut cu 16%, într-un ritm mai rapid decât creșterea populației. Dar media globală ascunde variații puternice la scară mică.
Potrivit lui Christopher Kyba, de la Ruhr-Universität Bochum, tocmai această vedere detaliată a lipsit până acum: pe alocuri s-au înregistrat creșteri de 34% ale luminii, în timp ce alte zone au cunoscut scăderi de 18%.
Combinate, aceste mișcări dau acel plus de 16% la nivel global, însă modul în care se ajunge acolo diferă radical de la un loc la altul. Analiza la nivel de „pixel” a permis cartografierea fină a acestor transformări.
În 51% din suprafața studiată, schimbările au fost treptate, din an în an, asemenea unui dimmer rotit încet. În 14% din cazuri, modificările au fost bruște, cu salturi sau prăbușiri de lumină peste noapte. Iar în 35% din teritorii, cele două tipare s-au combinat, compunând o dinamică ondulată.
Creșterile abrupte apar frecvent în zone cu șantiere sau proiecte intens iluminate. Scăderile bruște indică, de multe ori, crize energetice, conflicte ori alte perturbări sociale care sting luminile brusc, fără avertisment. Un detaliu important: nu toate regiunile devin mai strălucitoare.
Zonele izolate, slab populate sau ariile naturale protejate au rămas, în general, stabile, semn că acolo noaptea încă își păstrează întunericul. Studiul scoate în evidență și cât de mult depindem de observarea Pământului din spațiu pentru a înțelege aceste procese — și ce limite are această metodă.
Măsurătorile nocturne se bazează pe doar câțiva sateliți de înaltă rezoluție, în principal americani și chinezi, în vreme ce monitorizarea pe timp de zi este mult mai bine dezvoltată.
În ultimele decenii, poluarea luminoasă a crescut considerabil, alimentată parțial de tranziția către LED-uri eficiente energetic. Lumina artificială influențează ecosistemele și poate afecta sănătatea umană, fiind asociată inclusiv cu afecțiuni grave precum boala Alzheimer.
Cercetarea, publicată în revista Nature, propune o lectură nuanțată a nopții moderne: dincolo de cifrele globale, fiecare loc are propria relație cu lumina, marcată de dezvoltare, criză, protecție sau nevoia de a vedea mai bine în întuneric.
SURSE: Revista NATURE, https://lightpollutionmap.app/ro/?lat=45.058001&lng=26.872559&zoom=2
STUDII - University of Connecticut, Ruhr-Universität Bochum,
