
România are datorii, administrațiile locale se plâng că nu au bani, investițiile sunt amânate, iar cetățenilor li se vorbește permanent despre austeritate, taxe și sacrificii. În schimb, la Cotroceni s-a găsit o soluție pentru consolidarea relației cu Washingtonul: un contract de consultanță și lobby de până la 3,39 milioane de dolari, încheiat cu firma americană Eversheds Sutherland.
Explicația oficială a sunat frumos: apărare, securitate, investiții americane, cooperare economică și acces mai bun la administrația americană. Numai că o investigație publicată de The Washington Post, pe baza unor documente bancare și judiciare din Statele Unite, ridică acum întrebări incomode despre traseul banilor și despre beneficiarii acestei afaceri.
Iar unul dintre numele care apar în documente este Jason Miller, un apropiat al lui Donald Trump, fost consilier și strateg de comunicare al președintelui american.
3,4 milioane de dolari pentru șase luni. Cine a negociat și ce rezultate avem?
În luna mai 2026, Administrația Prezidențială a anunțat contractul cu Eversheds Sutherland, stabilind un plafon maxim de 565.000 de dolari pe lună, pentru o perioadă inițială de șase luni.
Calculul este simplu: 3.390.000 de dolari!
O sumă uriașă pentru o instituție publică din România, indiferent cât de importantă este relația strategică cu Statele Unite.
Ni s-a explicat că firma are experiență, prestigiu și acces la mediile politice și administrative relevante de la Washington. Dar întrebarea esențială rămâne: ce rezultate concrete a obținut România în schimbul acestor bani?
Câte investiții americane au fost atrase? Ce contracte economice au fost facilitate? Ce avantaje militare suplimentare au fost obținute? Ce progrese concrete au fost realizate pentru eliminarea vizelor?
Nu este suficient să plătești milioane pentru consultanță și să declari că ai consolidat relațiile diplomatice. Cetățenii au dreptul să știe ce au primit în schimbul banilor publici.
Jason Miller și milioanele care apar în documentele americane
Potrivit investigației The Washington Post, Jason Miller s-a înregistrat în mai 2026 pentru a presta servicii în beneficiul Administrației Prezidențiale a României, în cadrul contractului Eversheds Sutherland. Remunerația declarată pentru activitatea sa era de 300.000 de dolari.
Dar documentele bancare analizate de publicația americană arată că firma Eversheds Sutherland a transferat aproximativ 2,45 milioane de dolari către firmele lui Miller, începând cu aproximativ cinci luni înainte ca acesta să se înregistreze oficial pentru activitatea în beneficiul României.
Aici apare o precizare esențială: documentele nu stabilesc că întreaga sumă de 2,45 milioane de dolari reprezintă bani plătiți pentru contractul românesc. Nu este clar care a fost destinația tuturor acestor transferuri și ce parte, dacă există, are legătură cu serviciile prestate pentru București.
Totuși, coincidența contractuală și traseul financiar justifică întrebări serioase.
De ce au fost transferate aceste sume? Pentru ce servicii? Ce legătură au cu România? Ce documente justificative există? Și, mai ales, ce a primit efectiv statul român pentru banii alocați?
Acestea nu sunt întrebări politice. Sunt întrebări elementare de transparență financiară.
Un consilier al lui Trump, venituri de 15 milioane de dolari într-un singur an
Investigația americană mai dezvăluie că Jason Miller și-a estimat veniturile la aproximativ 15 milioane de dolari pentru cele 12 luni încheiate în septembrie 2026.
În 2023, venitul său fusese estimat la aproximativ 879.000 de dolari. După revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, veniturile sale au crescut spectaculos.
Miller a lucrat pentru România și India ca agent străin înregistrat și a purtat discuții pentru a se alătura echipei lui Trump de la Casa Albă în calitate de consilier neplătit. El a susținut în documentele depuse în instanță că avea acest statut, în timp ce Casa Albă a declarat că nu fusese angajat oficial, întrucât procedura de integrare nu fusese finalizată.
Informațiile financiare au ieșit la iveală într-un proces privind pensia alimentară, intentat de A.J. Delgado, cu care Miller are un copil.
Așadar, nu o investigație pornită de autoritățile române, nu o verificare a Curții de Conturi și nici o anchetă a instituțiilor noastre de control au adus aceste informații în atenția publicului român. Documentele unui proces din Statele Unite au deschis o fereastră asupra unor afaceri în care apare și administrația prezidențială de la București.
Din mai până în august: România a avut un lobbyist pentru 300.000 de dolari
Documentele depuse în baza legislației americane privind agenții străini arată că Jason Miller s-a înregistrat la 28 mai 2026 pentru activitatea în beneficiul Administrației Prezidențiale a României.
Dar la 6 august a fost depusă o notificare prin care se preciza că Miller nu mai acționa în interesul administrației prezidențiale române începând cu 4 august.
Cu alte cuvinte, colaborarea sa oficială a fost relativ scurtă.
Ce s-a întâmplat în această perioadă? Ce contacte au fost realizate? Ce obiective au fost îndeplinite? Ce rapoarte de activitate au fost predate? Ce beneficii concrete a obținut România?
Dacă tot vorbim despre sute de mii de dolari, aceste documente ar trebui să fie la dispoziția celor care au plătit factura: contribuabilii români.
Transparență la declarații, discreție la bani?
Administrația Prezidențială a justificat contractul prin importanța strategică a relației cu Statele Unite și a susținut că asemenea servicii sunt practici uzuale în relațiile internaționale.
Poate că da. Dar faptul că alte state folosesc firme de lobby nu înseamnă că orice contract de acest fel trebuie acceptat fără explicații.
Mai ales când vorbim despre milioane de dolari din bani publici.
Dacă administrația consideră că a făcut o afacere bună pentru România, atunci ar trebui să prezinte transparent rezultatele. Nu doar obiective generale, nu doar comunicate despre parteneriatul strategic, ci livrabile, întâlniri, rezultate, investiții și beneficii măsurabile.
Iar dacă există clauze de confidențialitate, acestea nu pot deveni un paravan pentru lipsa răspunderii publice.
Nicușor Dan trebuie să răspundă la întrebările contribuabililor
Președintele României nu poate trata un contract de aproape 3,4 milioane de dolari ca pe o simplă cheltuială administrativă. Este vorba despre bani publici și despre o decizie care trebuie explicată până la ultimul dolar.
Cine a decis contractarea firmei Eversheds Sutherland? Cum a fost selectată? Ce criterii au stat la baza stabilirii plafonului de 565.000 de dolari lunar? Cât s-a plătit efectiv până acum? Ce servicii au fost prestate? Cât a ajuns la Jason Miller și ce justifică transferurile bancare de 2,45 milioane de dolari către firmele sale?
Și mai există o întrebare: dacă Jason Miller nu mai reprezenta oficial interesele Administrației Prezidențiale din 4 august, ce s-a întâmplat cu restul contractului și cu serviciile care trebuiau să continue?
Nu acuzăm pe nimeni de ilegalități în lipsa unor dovezi. Dar nici nu putem accepta ca milioane de dolari să fie cheltuite în numele interesului național, iar explicațiile să se oprească la câteva formulări diplomatice.
România nu are nevoie doar de prieteni la Washington. Are nevoie de oameni care să apere interesele țării, de contracte transparente și de rezultate verificabile.
Pentru că, până la urmă, nu Nicușor Dan plătește din propriul buzunar cele 3,4 milioane de dolari. Nu consilierii de la Cotroceni suportă nota de plată. Nu lobbyiștii americani achită factura.
O plătește România.
Iar când nota de plată este de milioane de dolari, explicațiile nu mai sunt opționale!
Surse: The Washington Post – investigația publicată la 19 noiembrie 2026 privind veniturile lui Jason Miller și transferurile primite de firmele sale; HotNews – articolul publicat la 21 noiembrie 2026 de George Sîrbu; Administrația Prezidențială a României – comunicatul din mai 2026 privind contractul de consultanță cu Eversheds Sutherland; Foreign Agents Registration Act (FARA) – documentele de înregistrare și încetare a activității lui Jason Miller, depuse în SUA la 28 mai și 6 august 2026; documente bancare și judiciare prezentate în investigația The Washington Post.
