
Ministerul Educației pregătește o nouă modificare a modului în care vor fi stabilite clasele pentru anul școlar următor, iar schimbările propuse ar putea redesena organizarea școlilor din România. De această dată, autoritățile vor să diferențieze regulile în funcție de mediul în care funcționează unitățile de învățământ: rural, urban și municipii.
Pe hârtie, măsura este prezentată drept o adaptare a rețelei școlare la numărul real de copii. În practică, însă, ea poate însemna clase suplimentare în unele localități, reduceri în altele și chiar comasarea unor clase paralele acolo unde efectivele de elevi sunt considerate prea mici.
Miza este una importantă: câți copii vor învăța într-o clasă, câte clase vor putea organiza școlile și cât de mult va influența această decizie accesul elevilor la educație în comunitățile în care populația școlară este în scădere.
CLASE MAI MARI SAU MAI MULTE LOCURI? NOUA FORMULĂ PROPUSĂ DE MINISTER
În prezent, fundamentarea numărului de clase are la bază valori medii de 18 elevi pentru învățământul primar și 20 de elevi pentru cel gimnazial. Ministerul propune însă o formulă de calcul care să țină cont mai atent de numărul copiilor eligibili și de capacitatea maximă a unei clase.
Pentru învățământul primar din mediul urban, numărul claselor pregătitoare ar urma să fie stabilit prin raportarea copiilor care împlinesc șase ani până la sfârșitul anului viitor la efectivul maxim de 24 de elevi într-o clasă.
În școlile gimnaziale și liceele din orașe, proiectul prevede posibilitatea suplimentării numărului de locuri cu cel puțin trei elevi. În schimb, în municipii, autoritățile iau în calcul o diminuare a cifrei de școlarizare cu cel mult doi elevi.
Așadar, nu toate școlile vor fi tratate după aceeași regulă, iar diferențele teritoriale vor conta în stabilirea planului de școlarizare.
CLASELE CU PUȚINI ELEVI, ÎN PERICOL DE COMASARE
Una dintre cele mai sensibile prevederi este posibilitatea comasării claselor paralele care au un număr redus de elevi.
Din perspectiva administrației, măsura poate părea o soluție pentru utilizarea mai eficientă a resurselor și pentru evitarea menținerii unor clase cu efective foarte mici. Din perspectiva elevilor și părinților, însă, lucrurile sunt mai complicate.
Comasarea poate însemna colective mai numeroase, reorganizarea activității didactice și modificarea condițiilor în care copiii își desfășoară cursurile. În unele comunități, mai ales acolo unde numărul copiilor scade de la un an la altul, asemenea decizii pot deveni începutul unei reorganizări mai ample a rețelei școlare.
Trebuie făcută însă o distincție: comasarea unor clase paralele nu înseamnă automat desființarea unei școli, dar poate reprezenta un prim pas către reducerea activității unor unități de învățământ.
EDUCAȚIA NU SE POATE CALCULA DOAR ÎN CIFRE ȘI ECONOMII
Noua metodologie ridică o întrebare esențială: se urmărește îmbunătățirea organizării învățământului sau, mai ales, optimizarea costurilor?
Este firesc ca numărul claselor să țină cont de populația școlară. Nu poți organiza la nesfârșit aceeași structură dacă numărul copiilor se modifică radical. Dar eficiența administrativă nu trebuie confundată cu performanța educațională.
O clasă cu mai mulți elevi nu înseamnă automat o educație mai bună. Dimpotrivă, pentru profesor poate deveni mai dificil să acorde atenție individuală fiecărui copil, să identifice problemele de învățare și să recupereze diferențele de pregătire.
În mediul rural, unde distanțele, transportul și declinul demografic reprezintă deja probleme serioase, reorganizarea trebuie făcută cu și mai multă atenție. O decizie luată exclusiv pe baza unei formule matematice poate ignora realitatea unei comunități și nevoile copiilor care trăiesc acolo.
CE URMEAZĂ PENTRU ȘCOLI ȘI PENTRU PĂRINȚI?
Propunerile sunt incluse în proiectul Ministerului Educației privind metodologia de fundamentare a cifrei de școlarizare, publicat pentru consultare publică.
Până la stabilirea formei finale, rămâne de văzut cum vor fi aplicate noile criterii și ce impact vor avea asupra fiecărei categorii de unități de învățământ.
Pentru părinți, profesori și elevi, întrebările sunt cât se poate de concrete: vor exista suficiente locuri în școlile solicitate? Vor fi clase mai aglomerate? Ce se va întâmpla cu școlile care au puțini copii? Și cine va garanta că reorganizarea nu va afecta calitatea actului educațional?
Ministerul poate schimba formulele de calcul, poate redistribui locurile și poate comasa clase. Dar nu trebuie să uite un lucru fundamental: școala nu este o simplă unitate contabilă, iar elevii nu sunt cifre într-un tabel de eficientizare bugetară.
O reformă adevărată trebuie să pornească de la interesul copilului, nu de la comoditatea organizării administrative. Altfel, riscăm să avem școli mai bine optimizate pe hârtie, dar o educație tot mai greu accesibilă și mai puțin adaptată nevoilor reale ale copiilor.
R.F.
SURSE: MEC, EduPedu - https://edu.ro/cons_pub_PO_101_26_metodologie_fundamentare_csip?utm_source=chatgpt.com
