
La Primăria Buzău, reorganizarea pare să fi devenit un sport administrativ practicat cu încăpățânare. Se schimbă organigrame, se desființează servicii, se mută oameni, se deschid procese și se consumă bani publici. Iar când lucrurile nu ies conform planului, contribuabilul este cel care achită nota de plată. Acum, în centrul unei noi controverse se află Serviciul Siguranță Școlară din cadrul Poliției Locale Buzău. Informațiile apărute în spațiul public indică posibilitatea ca acest serviciu să dispară din viitoarea organigramă a Primăriei, într-un termen de aproximativ o lună.
Dacă informația se confirmă, nu discutăm despre o simplă operațiune de reorganizare birocratică. Discutăm despre o decizie care privește direct protecția copiilor, a profesorilor și a personalului din unitățile de învățământ.
Domnule Constantin Toma, administrația publică nu este un joc de orgolii, iar școlile nu sunt terenul pe care un primar își poate demonstra autoritatea!
Aproape un deceniu de război cu propriul sistem de pază
Conflictul administrației Toma cu structurile de pază ale Poliției Locale nu a început ieri. De ani buni, serviciile și angajații care au asigurat paza obiectivelor publice au fost prinși într-un proces continuu de reorganizări, dispute administrative și litigii.
Au existat contestații, procese și hotărâri judecătorești care au complicat planurile administrației. În unele dintre aceste litigii, Primăria a înregistrat înfrângeri, cu posibile consecințe financiare suportate din bugetul local.
Și aici apare întrebarea pe care administrația o evită prea des: cine răspunde pentru deciziile administrative care ajung să coste bani publici?
Primarul semnează, aparatul administrativ execută, juriștii pregătesc apărarea, iar când lucrurile se termină prost, contribuabilul plătește. Un mecanism comod pentru cei care decid și extrem de costisitor pentru cei care muncesc și achită taxe.
Nu este suficient să invoci permanent eficientizarea. Eficiența nu înseamnă să desființezi un serviciu doar pentru că nu se potrivește cu planurile conducerii. Eficiența se demonstrează prin rezultate, costuri comparate și servicii mai bune pentru comunitate.
Cine va păzi școlile dacă serviciul dispare?
Aici începe partea cu adevărat sensibilă. Personalul Serviciului de Pază al Poliției Locale a asigurat timp de aproximativ 15 ani protecția unor unități de învățământ din municipiu. Oamenii aceștia au acumulat experiență, cunosc obiectivele, programul școlilor și problemele care pot apărea în jurul lor.
Dacă serviciul va fi desființat, ce se întâmplă concret cu această activitate?
Va fi preluată de alte structuri? Va fi externalizată către firme private? Se vor încheia noi contracte de pază? Cât vor costa acestea și cine va verifica eficiența lor?
Nu există nicio garanție că eliminarea unui serviciu public produce automat economii. Uneori, desființarea unei structuri proprii este doar începutul unei noi cheltuieli, prin contracte externe, servicii suplimentare și alte obligații bugetare.
Dacă se urmărește înlocuirea personalului propriu cu pază privată, Primăria trebuie să prezinte public calculele. Cât costă astăzi serviciul? Cât ar costa alternativa? Ce nivel de protecție va fi asigurat? Cine va răspunde pentru eventualele deficiențe?
Banii publici nu pot fi administrați pe principiul „desființăm acum și vedem după aceea”.
În România se vorbește despre mai multă siguranță în școli. La Buzău se discută despre desființare?
Violența școlară, accesul persoanelor străine în unitățile de învățământ, conflictele dintre elevi și incidentele produse în apropierea școlilor sunt probleme reale, nu simple teme de campanie.
Siguranța elevilor presupune pază adecvată, controlul accesului, colaborare între instituții, prevenție și intervenție rapidă. Nu este suficient să avem camere de supraveghere și afișe cu reguli de conduită dacă nu există și oameni care să asigure efectiv protecția unităților de învățământ.
În acest context, orice intenție de eliminare a unui serviciu cu atribuții de siguranță școlară trebuie justificată printr-un plan alternativ clar, nu prin formule administrative ambigue.
Dacă Primăria consideră că actuala organizare este ineficientă, să demonstreze acest lucru. Dacă există o soluție mai bună, să o prezinte. Dar să nu confunde reorganizarea cu dispariția responsabilității.
Întrebări publice pentru Constantin Toma
Domnule primar, buzoienii au dreptul să știe:
Este adevărat că viitoarea organigramă prevede desființarea Serviciului Siguranță Școlară?
Ce se va întâmpla cu angajații care asigură în prezent paza unităților de învățământ?
Cine va prelua efectiv atribuțiile acestui serviciu?
Există intenția de a externaliza paza școlilor către firme private?
Care este costul actual al serviciului și cât ar costa o eventuală externalizare?
Câte litigii au fost pierdute de Primărie în disputele cu personalul serviciilor de pază și ce sume au fost achitate din bugetul local?
Ce garanții concrete primesc părinții că nivelul de securitate al școlilor nu va scădea?
Acestea nu sunt întrebări politice. Sunt întrebări de responsabilitate administrativă.
Copiii nu sunt o rubrică într-o organigramă!
Constantin Toma trebuie să înțeleagă un lucru simplu: o instituție publică nu există pentru a satisface orgoliul unei persoane, iar angajații nu sunt piese de mobilier care pot fi mutate sau eliminate după preferințele momentului.
Dacă serviciul funcționează, dacă are personal pregătit și dacă asigură protecția școlilor, orice decizie de desființare trebuie să fie însoțită de argumente solide și de o alternativă cel puțin la fel de eficientă.
Dacă nu există o asemenea alternativă, atunci vorbim despre un experiment administrativ pe spatele copiilor și al părinților.
Iar dacă, în final, se va ajunge la contracte cu firme private, buzoienii au dreptul să afle cine câștigă din această schimbare și cât îi costă pe ei.
Domnule Toma, puteți reorganiza birouri, puteți schimba organigrame și puteți muta responsabilități dintr-o parte în alta. Dar siguranța copiilor nu poate fi tratată ca o cheltuială incomodă de care trebuie să scăpați.
O primărie responsabilă nu economisește punând în discuție protecția copiilor. Economisește acolo unde există risipă, incompetență și decizii greșite.
Iar înainte de a mai desființa un serviciu, poate ar fi momentul ca administrația Toma să facă un bilanț al proceselor, al banilor cheltuiți și al rezultatelor obținute în aproape zece ani.
Pentru că organigramele se pot schimba de la o zi la alta. Siguranța copiilor, însă, nu poate aștepta următoarea ședință de Consiliu Local.
Ecaterina Stroescu
