Header News Buzau 2026
DEMOCRAȚIA LA LOTO! Schimbăm oamenii, dar păstrăm prostul obicei de a alege la întâmplare

Există o boală veche a politicii românești, care nu se vindecă nici după alegeri, nici după schimbarea partidelor și nici după înlocuirea unui conducător cu altul. Se numește lipsa discernământului electoral. O societate care nu învață nimic din propriile greșeli riscă să le repete la nesfârșit, cu alți oameni, alte slogane și aceleași rezultate.

Am ajuns să tratăm conducerea unei țări ca pe un joc de noroc. Astăzi ne supărăm pe unul, mâine îl înlocuim cu altul, fără să ne întrebăm cine este, ce a făcut, ce știe să facă, ce experiență are și dacă înțelege măcar problemele oamenilor pe care pretinde că îi reprezintă.

Parcă am avea o singură preocupare: să scăpăm de cel de astăzi. Dar ce punem în loc? Aici începe adevărata problemă!

În România, prea des, listele electorale sunt construite în laboratoarele partidelor, nu în mijlocul comunităților. Pe ele apar oameni împinși în față de conducerile politice, promovați pe criterii de loialitate, relații, interese sau calcule de partid. Nu neapărat oameni care au demonstrat ceva în viața reală, care au administrat o comunitate, au construit o afacere, au condus o instituție ori au trecut prin dificultățile pe care le întâmpină cetățeanul obișnuit.

Unii candidați apar în fața publicului doar în campanie. În rest, sunt aproape invizibili. Nu-i vezi în piețe, în sate, în cartiere, în fabrici, în spitale sau în locurile unde oamenii se confruntă zilnic cu probleme. Nu cunosc realitatea de la firul ierbii, dar ajung să vorbească despre reforme, dezvoltare, economie și viitor. Cunosc discursul de partid, dar cât cunosc viața oamenilor?

Mai grav este că unii par să ajungă în funcții tocmai pentru că depind de cei care i-au promovat. Un om care își datorează ascensiunea exclusiv unei structuri de partid poate ajunge să răspundă mai degrabă comenzilor acesteia decât comunității care l-a votat. Astfel, reprezentarea publică riscă să se transforme într-o relație de subordonare politică, nu într-un mandat de responsabilitate.

Iar în mediul rural lucrurile pot deveni și mai complicate. Acolo unde comunitățile sunt mici, unde relațiile personale, economice și administrative se intersectează, interesele locale pot cântări enorm. O listă făcută departe de sat nu înseamnă automat că omul propus înțelege satul. Poate cunoaște foarte bine conducerea partidului, dar să nu știe nici măcar de ce oamenii din comunitatea respectivă pleacă, de ce tinerii nu se mai întorc, de ce agricultura nu le mai asigură traiul sau de ce o familie nu-și permite facturile.

SCHIMBAREA NU ÎNSEAMNĂ AUTOMAT PROGRES

Aici se află una dintre cele mai mari capcane ale electoratului: convingerea că, dacă îl înlocuim pe cel care a dezamăgit, problema s-a rezolvat.

Nu! Schimbarea unui om nu reprezintă, prin ea însăși, o reformă. Îndepărtarea unui conducător care a greșit nu garantează apariția unuia capabil. Dacă în locul lui aducem un candidat fără experiență relevantă, fără o viziune coerentă și fără legătură cu realitatea socială, nu am rezolvat nimic. Am schimbat doar numele de pe ușă.

Este ca și cum ai scoate o cangrenă, dar ai lăsa rana netratată, fără să cureți infecția și fără să reconstruiești țesutul sănătos. La un moment dat, problema revine. Poate chiar mai gravă.

Societatea nu se vindecă doar prin eliminarea celor care au produs dezamăgire. Are nevoie de competență, responsabilitate, instituții funcționale, oameni cu experiență și criterii serioase de selecție. Altfel, schimbăm personajele, dar păstrăm mecanismul care produce eșecul.

POLITICA NU ESTE O ȘCOALĂ DE Ucenicie PLĂTITĂ DIN BANII PUBLICI

O funcție publică nu ar trebui să fie un premiu pentru fidelitate politică și nici o recompensă pentru participarea la campanii. Nu este locul în care cineva învață, pe banii contribuabililor, ce înseamnă administrația, economia sau responsabilitatea.

Nu este obligatoriu ca un politician să fi fost ministru, primar sau director de companie pentru a avea valoare. Dar este obligatoriu să demonstreze că poate învăța, că înțelege domeniul în care vrea să decidă, că are capacitatea de a lucra cu specialiști și că poate răspunde pentru propriile hotărâri.

Experiența nu înseamnă doar diplome și funcții trecute într-un CV. Înseamnă contact cu realitatea, decizii asumate, rezultate verificabile și capacitatea de a înțelege consecințele unei hotărâri asupra vieții oamenilor.

Un candidat care promite orice, fără să explice cum va face, din ce bani și cu ce resurse, nu oferă un proiect de guvernare. Oferă un spectacol electoral.

ELECTORATUL ARE ȘI EL O RESPONSABILITATE

Nu putem pune toate eșecurile în cârca politicienilor. Există și o responsabilitate a societății. Dacă votăm doar din furie, din răzbunare, din simpatie personală sau pentru că un partid ne-a promis că îl va înlătura pe adversar, devenim parte a aceluiași mecanism pe care ulterior îl condamnăm.

Votul nu este o revanșă personală. Nu este nici un bilet la loterie și nici o șansă de a testa un necunoscut într-o funcție de care depinde viitorul unei comunități.

Trebuie să învățăm să cerem mai mult. Să întrebăm cine l-a propus pe candidat, ce a făcut înainte de politică, ce rezultate poate demonstra, ce interese îl leagă de anumite grupuri și cui îi va da socoteală după ce ajunge în funcție.

Trebuie să privim dincolo de afișe, sigle, videoclipuri și discursuri bine regizate. Un om nu devine competent pentru că apare pe o listă eligibilă și nici responsabil pentru că vorbește frumos la televizor.

Iar partidele ar trebui să înțeleagă un lucru elementar: dacă vor să recâștige încrederea publică, trebuie să înceapă prin a-și selecta candidații după criterii de competență, integritate, experiență și rezultate, nu doar după disponibilitatea de a respecta ordinele conducerii.

NU AJUNGE SĂ DĂRÂMI. TREBUIE SĂ ȘTII CE CONSTRUIEȘTI ÎN LOC!

România nu duce lipsă doar de schimbări politice. Duce lipsă de continuitate în proiecte, de responsabilitate administrativă și de oameni capabili să transforme promisiunile în rezultate.

O societate matură nu se lasă condusă exclusiv de dezamăgirea produsă de trecut. Își analizează opțiunile, compară programe, verifică experiența candidaților și urmărește ce fac cei aleși după ce trece campania.

Nu trebuie să votăm un om doar pentru că nu este celălalt. Trebuie să știm ce oferă în schimb. Nu trebuie să acceptăm pe cineva doar pentru că partidul l-a pus pe listă. Trebuie să ne întrebăm dacă acel om are capacitatea și voința de a reprezenta comunitatea.

Altfel, vom continua să scoatem câte o cangrenă, să lăsăm rana deschisă și să ne mirăm că organismul nu se vindecă.

Democrația nu înseamnă doar dreptul de a schimba conducătorii. Înseamnă și maturitatea de a înțelege pe cine alegem, de ce îl alegem și ce îi cerem după ce ajunge la putere.

Pentru că, până la urmă, nu este suficient să scăpăm de un conducător care nu și-a făcut treaba. Trebuie să avem discernământul de a nu pune în locul lui un alt om despre care nu știm aproape nimic.

Iulian Gavriluță - News Buzău

Scroll to Top