În loc să se ocupe de educație, profesorii și directorii de școli au ajuns funcționari ai unui sistem administrativ care produce documente, rapoarte, tabele, comisii și situații peste situații. Birocrația a devenit o a doua meserie, neplătită, iar timpul care ar trebui dedicat elevilor este consumat de o adevărată industrie a hârtiilor.

În învățământul românesc s-a ajuns la o situație greu de justificat: un profesor poate pierde cel puțin două ore suplimentare pe zi cu sarcini administrative, în timp ce directorii unor unități de învățământ ajung la aproximativ opt ore de muncă în plus, potrivit estimărilor sindicatelor. Nu este vorba despre ore suplimentare dedicate pregătirii lecțiilor sau îmbunătățirii performanțelor elevilor, ci despre completarea unor documente, întocmirea de rapoarte și participarea la comisii care, în multe cazuri, ar putea fi simplificate sau eliminate.

Practic, după ce se încheie programul oficial, începe adesea al doilea schimb: acasă, seara, noaptea, în weekend și chiar în zilele de sărbătoare legală. Directorii trebuie să găsească timp pentru administrație, corespondență, raportări și verificări, în timp ce profesorii sunt împinși tot mai mult spre o activitate birocratică ce nu are aproape nicio legătură cu actul didactic.

OPT ORE ÎN PLUS PENTRU DIRECTORI. CINE PLĂTEȘTE ACEASTĂ MUNCĂ?

Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, atrage atenția asupra dimensiunii fenomenului. Potrivit acestuia, directorii ajung să muncească până la opt ore suplimentare zilnic din cauza sarcinilor administrative acumulate în timp.

O parte dintre responsabilități ar putea fi transferate către instituțiile care gestionează bugetele și anumite servicii sociale. De exemplu, administrarea burselor sociale și a tichetelor ar putea fi preluată de autoritățile locale, în loc să fie transformată într-o povară suplimentară pentru conducerile școlilor.

Nici comisiile nu sunt ocolite de critici. Unele au fost reduse numeric în urma solicitărilor sindicatelor, dar au apărut altele, inclusiv la inițiativa unor unități de învățământ. Cu alte cuvinte, birocrația nu dispare, ci se reinventează.

DIGITALIZARE ÎN DISCURSURI, DOSARE CU ȘINĂ ÎN REALITATE

Este una dintre marile contradicții ale administrației românești: se vorbește permanent despre digitalizare, dar școlile continuă să fie sufocate de documente tipărite, semnături, tabele și raportări repetate.

Aceeași informație este solicitată uneori de mai multe instituții, în formate diferite, deși datele există deja în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR), în registrele școlare sau în alte baze de date instituționale.

Sindicatele cer aplicarea unui principiu elementar: o informație să fie solicitată o singură dată. Dacă ministerul sau inspectoratul deține deja datele, de ce trebuie profesorul sau directorul să le introducă din nou, să le tipărească, să le semneze și să le transmită într-o altă machetă?

Se solicită, de asemenea, simplificarea portofoliilor profesionale, reducerea numărului de comisii, eliminarea rapoartelor narative pentru activități deja consemnate în documentele școlare și renunțarea la dovezile formale cerute pentru fiecare activitate educațională.

SOLUȚII EXISTĂ. LIPSEȘTE VOINȚA ADMINISTRATIVĂ

Propunerile sindicatelor nu presupun reinventarea sistemului de educație. Multe dintre ele țin de organizare și de folosirea unor instrumente digitale deja disponibile.

Printre măsurile solicitate se numără:

- Un calendar anual unic al raportărilor, pentru a evita solicitările succesive și termenele absurde.

- Eliminarea documentelor care dublează informații existente în bazele de date ale ministerului.

- Păstrarea exclusiv în format electronic a documentelor întocmite digital, fără imprimarea lor obligatorie în dosare.

- Reducerea comisiilor școlare la cele impuse efectiv de lege.

- Simplificarea portofoliilor profesorilor și renunțarea la documentele justificative inutile.

- Utilizarea unor formulare și machete standardizate la nivel național.

- Transmiterea electronică a planificărilor și rapoartelor, fără semnături și ștampile pe fiecare pagină.

- Reducerea documentației pentru activitățile remediale și extracurriculare.

- Consultarea online a documentelor în timpul inspecțiilor școlare.

- Stabilirea unui termen rezonabil pentru solicitările administrative noi și verificarea temeiului legal al fiecărui document cerut.

Sindicatele au criticat inclusiv modul în care sunt organizate săptămânile „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde”, solicitând simplificarea sau eliminarea unor obligații administrative asociate acestora.

MINISTERUL EDUCAȚIEI DESCOPERĂ, ÎN SFÂRȘIT, BIROCRAȚIA

După ani de solicitări venite din partea sindicatelor, Ministerul Educației anunță lansarea unui studiu dedicat debirocratizării învățământului preuniversitar.

Ministrul Educației, Sorin Costreie, a anunțat că analiza este realizată prin Institutul de Științe ale Educației și urmărește să identifice concret ce sarcini administrative au profesorii și directorii, cât timp consumă acestea și în ce perioade ale anului școlar devin mai împovărătoare.

Vor fi realizate focus-grupuri, interviuri cu directori și un sondaj de opinie la nivelul unui eșantion de 180 de unități de învățământ. Vor fi consultați atât profesorii, cât și directorii și inspectorii școlari.

Rezultatele sunt așteptate la sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor, iar măsurile de simplificare ar urma să fie aplicate începând cu anul școlar 2027-2028.

Ministrul a recunoscut că fiecare document în plus înseamnă timp luat de la profesori, timp care ar trebui dedicat elevilor și pregătirii profesionale.

ÎNTREBAREA ESTE DE CE A FOST NEVOIE DE ATÂȚIA ANI?

Educația românească nu duce lipsă de strategii, comisii, metodologii și planuri de reformă. Dimpotrivă, pare că fiecare nouă reformă aduce un nou strat de documente și obligații administrative.

În timp ce se discută despre abandon școlar, analfabetism funcțional, rezultate slabe la examene și lipsa motivației elevilor, o parte importantă din energia profesorilor este consumată cu raportări și dosare.

Un director de școală ar trebui să fie, înainte de toate, un manager al unei instituții de educație, nu un funcționar obligat să lucreze încă un schimb întreg, fără plată, pentru a satisface apetitul administrativ al unui sistem care cere permanent dovezi că se muncește.

Iar profesorul ar trebui evaluat în primul rând prin calitatea actului didactic și rezultatele muncii sale, nu prin grosimea portofoliului sau numărul de hârtii pe care le poate produce.

Digitalizarea nu înseamnă scanarea aceleiași birocrații și mutarea ei pe calculator. Înseamnă eliminarea etapelor inutile, simplificarea procedurilor și folosirea o singură dată a informațiilor deja existente.

Dacă Ministerul Educației va reuși să transforme acest studiu în măsuri concrete, rămâne de văzut. Până atunci, profesorii predau, directorii administrează, iar birocrația pare să fie singura activitate din sistemul de învățământ care nu obosește niciodată.

I.G.

SURSA: MEC