Creșterea animalelor în propria gospodărie este un lucru firesc, mai ales în mediul rural, unde gospodăriile cu păsări, câini, porci, oi, capre sau bovine fac parte din viața de zi cu zi. Totuși, faptul că un teren este proprietate privată nu înseamnă că proprietarul poate ignora drepturile celor care locuiesc în vecinătate.
Lătratul repetat al câinilor, zgomotele produse de animale în timpul nopții, mirosurile provenite din adăposturi neigienizate sau acumulările de dejecții pot deveni motive întemeiate pentru sesizarea autorităților. Iar în anumite situații, proprietarii se pot confrunta cu amenzi, obligații de remediere a problemelor și chiar procese civile.
Subiectul readuce în atenție o problemă întâlnită frecvent în localitățile din România: unde se termină dreptul omului de a-și folosi propria gospodărie și unde începe obligația de a respecta liniștea, sănătatea și confortul vecinilor?
PROPRIETATEA PRIVATĂ NU ÎNSEAMNĂ LIBERTATE FĂRĂ LIMITE
Legislația românească nu interzice, în mod general, creșterea animalelor în gospodăriile individuale. Proprietarii au însă obligația să respecte normele de igienă, regulile sanitar-veterinare, dispozițiile legale privind liniștea publică și regulamentele locale aplicabile.
Cu alte cuvinte, nimeni nu poate pretinde că simplul fapt că deține un teren îi oferă dreptul de a produce un disconfort permanent celor din jur.
Codul civil, prin articolul 630, reglementează situațiile în care exercitarea dreptului de proprietate generează inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate. În asemenea cazuri, instanța poate dispune plata unor despăgubiri și, atunci când este posibil, restabilirea situației anterioare.
CÂND TE POT RECLAMA VECINII PENTRU ZGOMOT
Un câine care latră ocazional nu reprezintă automat o încălcare a legii. Situația se schimbă atunci când zgomotele sunt persistente, excesive și afectează în mod real liniștea celor din jur.
Lătratul continuu, animalele care fac zgomot în timpul nopții sau alte manifestări sonore care tulbură odihna locatarilor pot atrage intervenția Poliției Române sau a Poliției Locale, în limitele competențelor legale.
Legea nr. 61/1991 stabilește reguli privind respectarea liniștii publice și prevede intervale speciale de odihnă:
- Între orele 22:00 și 08:00.
- Între orele 13:00 și 14:00.
În funcție de fapta constatată și de încadrarea juridică, sancțiunile pot ajunge la 2.000 de lei. Important este că nu orice zgomot produs de un animal conduce automat la amendă. Trebuie constatate condițiile concrete ale unei contravenții.
MIROSURILE ȘI MIZERIA POT ADUCE PROBLEME CU AUTORITĂȚILE
O altă situație care generează conflicte între vecini este întreținerea necorespunzătoare a adăposturilor pentru animale.
Dejecțiile lăsate în curte, gunoiul depozitat necorespunzător, apele uzate și lipsa curățeniei pot produce mirosuri persistente și pot crea riscuri pentru sănătatea publică.
Problema nu privește doar gospodăriile în care sunt crescute animale mari. Și proprietarii de câini, pisici sau păsări au obligația să asigure condiții corespunzătoare de întreținere și igienă.
În funcție de natura sesizării, pot interveni Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția de Sănătate Publică, Garda de Mediu sau serviciile competente ale primăriei.
Sancțiunile depind de abaterea constatată și de normele încălcate. Nu există o amendă unică aplicabilă tuturor situațiilor în care un vecin reclamă un miros neplăcut.
CÂT DE APROAPE DE GARDUL VECINULUI POȚI AMPLASA ADĂPOSTUL
Una dintre întrebările frecvente privește distanța dintre cușca animalului, coteț sau alte amenajări și limita proprietății învecinate.
Articolul 612 din Codul civil stabilește, ca regulă generală, o distanță minimă de 60 de centimetri față de hotar pentru construcții, lucrări și plantații, dacă legea sau regulamentele de urbanism nu prevăd altfel.
Totuși, o cușcă obișnuită, mobilă, pentru câine nu este automat considerată o construcție fixă și nu intră în aceeași categorie juridică.
Asta nu înseamnă însă că proprietarul poate amplasa orice adăpost oriunde dorește. Trebuie respectate normele specifice, regulamentele locale și obligația generală de a nu provoca inconveniente nejustificate vecinilor.
Pentru crescătorii de animale, condițiile de amplasare și exploatare pot depinde și de specia animalelor, numărul acestora și caracteristicile gospodăriei.
UNDE SE ADRESEAZĂ VECINII NEMULȚUMIȚI
Atunci când discuțiile directe nu rezolvă problema, persoanele afectate pot sesiza instituțiile competente.
Pentru zgomote și tulburarea liniștii publice, pot fi sesizate Poliția Română sau Poliția Locală.
Pentru probleme de igienă și condiții de întreținere a animalelor, pot fi sesizate DSVSA și DSP, în funcție de situație.
Pentru probleme care țin de poluare, depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor sau afectarea mediului, poate fi sesizată Garda de Mediu. Primăria poate verifica respectarea hotărârilor consiliului local și a regulamentelor aflate în competența sa.
În cazul unei reclamații, sunt utile înregistrările audio-video, fotografiile și notarea zilelor și orelor la care se produc incidentele. Acestea pot ajuta la documentarea caracterului repetat al problemei.
SE POATE AJUNGE ȘI ÎN INSTANȚĂ
Conflictele de vecinătate nu se rezolvă întotdeauna printr-o amendă. Dacă disconfortul continuă, persoana afectată se poate adresa instanței și poate solicita încetarea situației care îi prejudiciază drepturile.
În funcție de probe și de împrejurările concrete, judecătorul poate dispune măsuri pentru reducerea zgomotului, igienizarea spațiului sau modificarea amplasamentului adăpostului.
Pot fi solicitate și despăgubiri materiale sau morale, dacă sunt demonstrate prejudiciul și legătura acestuia cu fapta proprietarului animalelor.
DREPTUL DE A CREȘTE ANIMALE TREBUIE SĂ FIE ÎNSOȚIT DE RESPONSABILITATE
Creșterea animalelor în propria gospodărie nu trebuie transformată într-un motiv de conflict permanent între vecini. Nici proprietarul nu poate fi obligat să renunțe la animale doar pentru că cineva este deranjat de prezența lor, dar nici vecinii nu sunt obligați să suporte zgomote excesive, mirosuri insuportabile sau condiții insalubre.
Regula de bază este echilibrul dintre dreptul de proprietate și dreptul celorlalți la liniște, igienă și un mediu sănătos.
O gospodărie bine întreținută nu înseamnă doar animale hrănite și adăpostite, ci și respect față de comunitatea în care proprietarul trăiește.
I.G.
SURSE:
