Există momente în care o hotărâre a administrației locale spune mai multe despre felul în care este înțeleasă o comunitate decât zeci de discursuri despre civilizație, responsabilitate și respect față de cetățeni. Iar Buzăul are o asemenea problemă, consemnată negru pe alb într-o hotărâre a Consiliului Local Municipal.

În timp ce la Pitești doi cetățeni au dus în instanță lupta pentru dreptul de a hrăni animalele fără stăpân și au obținut o victorie definitivă la Curtea de Apel Pitești, la Buzău există o prevedere locală care interzice tocmai acest gest elementar de compasiune.

Da, ați citit bine! În Buzău, dacă vrei să pui puțină hrană pentru un câine sau o pisică fără stăpân, riști să intri în conflict cu regulamentul municipalității. Se pare că, în viziunea celor care au elaborat și aprobat asemenea reguli, problema animalelor fără stăpân se rezolvă mai simplu dacă le interzicem oamenilor să le dea de mâncare!

La Buzău, hrănirea animalelor poate costa între 500 și 1.000 de lei

Hotărârea Consiliului Local Municipal Buzău nr. 307/2017 conține, la art. 5 alin. (14), o prevedere fără prea multe interpretări:

„Persoanelor fizice din municipiul Buzău li se interzice să hrănească animale pe domeniul public al municipiului Buzău.”

Iar pentru încălcarea prevederilor regulamentului este prevăzută o amendă între 500 și 1.000 de lei.

Nu vorbim despre abandonarea resturilor alimentare pe trotuare, despre mizerie, despre transformarea spațiilor verzi în depozite de hrană sau despre comportamente care afectează sănătatea publică. Vorbim despre interzicerea hrănirii animalelor pe domeniul public, o formulare generală care nu face distincție între un gest responsabil și unul care poate produce probleme de igienă.

Ordinea publică trebuie respectată. Curățenia trebuie păstrată. Nimeni nu contestă aceste lucruri. Dar de aici până la a sancționa omul care pune hrană și apă în fața unui animal flămând este o distanță pe care administrația ar trebui să o explice.

Piteștiul a ajuns în instanță. Iar judecătorii au pus problema în termenii ei reali: viață, suferință și responsabilitate

Potrivit comunicatului Federației Naționale pentru Protecția Animalelor (FNPA), Curtea de Apel Pitești a pronunțat Decizia nr. 445/2026, prin care a anulat definitiv prevederea din HCL nr. 283/2021, modificată prin HCL nr. 209/2023, care interzicea inclusiv hrănirea constantă a animalelor fără stăpân.

Motivarea prezentată de FNPA este cât se poate de importantă. Instanța a reținut că interzicerea hrănirii animalelor, a asigurării apei și a adăposturilor temporare pe perioada rece este contrară obligațiilor asumate de stat prin Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie și poate provoca suferință, înfometare, deshidratare și chiar moartea animalelor.

Cu alte cuvinte, nu poți pretinde că protejezi ordinea publică transformând lipsa hranei și a apei într-o consecință acceptabilă a unei hotărâri administrative.

Este o decizie cu o semnificație importantă. Doi cetățeni au contestat o prevedere locală, au mers în instanță și au obținut anularea ei definitivă. FNPA a susținut demersurile și a cerut înlocuirea interdicției cu reguli responsabile, inclusiv pentru amplasarea controlată a căsuțelor destinate pisicilor fără stăpân.

Dar să nu confundăm lucrurile: hotărârea Curții de Apel Pitești anulează prevederea din regulamentul municipiului Pitești. Nu anulează automat hotărârea Consiliului Local Buzău. Tocmai de aceea, administrația buzoiană trebuie să privească atent această evoluție juridică și să explice dacă intenționează să mențină o interdicție atât de generală.

Animalele nu au ajuns pe străzi din vina celor care le hrănesc

Aici este marea ipocrizie a întregii probleme.

Câinii și pisicile fără stăpân nu au apărut peste noapte pe străzi pentru că un pensionar le-a pus câteva boabe de hrană sau pentru că o femeie le-a lăsat un vas cu apă lângă bloc.

Au ajuns acolo din cauza abandonului, a reproducerii necontrolate, a lipsei de sterilizare și a unor măsuri de gestionare care nu au reușit să elimine fenomenul.

Iar atunci când un cetățean încearcă să limiteze suferința acestor animale, răspunsul nu ar trebui să fie amenințarea cu o amendă.

Soluțiile sunt cunoscute: sterilizare, identificare, prevenirea abandonului, adopții, programe de informare și intervenții veterinare. Acestea costă bani, presupun organizare și necesită continuitate. Este mult mai simplu să interzici hrănirea și să transformi omul care ajută într-un potențial contravenient.

Dar aceasta nu este gestionarea problemei. Este mutarea responsabilității de la autorități către cetățeni.

Ce face administrația Buzăului? Aplică regulamentul sau îl aduce în acord cu realitatea juridică și socială?

Aici ajungem la întrebarea pe care Primăria Buzău și Consiliul Local Municipal nu ar trebui să o ocolească.

Domnilor din administrația locală, ați analizat vreodată ce înseamnă concret această interdicție? Ați luat în calcul situația oamenilor care hrănesc animale abandonate de alții? Ați discutat cu asociațiile de protecție a animalelor? Ați încercat să găsiți o soluție prin care hrănirea să se facă organizat, în locuri stabilite, fără mizerie și fără conflicte cu locatarii?

Sau este suficient să existe un articol într-o hotărâre locală și o amendă de până la 1.000 de lei pentru ca problema să fie considerată rezolvată?

Nu cerem ca spațiile publice să fie transformate în adăposturi improvizate. Nu cerem ca oamenii să lase resturi alimentare pe trotuare. Nu cerem ca regulile de igienă să fie ignorate. Cerem însă o diferență fundamentală între murdărirea domeniului public și hrănirea responsabilă a unui animal abandonat.

O administrație care se respectă poate stabili reguli, poate desemna locuri, poate impune condiții de curățenie și poate colabora cu organizațiile de protecție a animalelor. Nu trebuie să aleagă între ordine și compasiune. Le poate avea pe amândouă.

O întrebare pentru Consiliul Local Buzău

După decizia Curții de Apel Pitești, nu ar fi momentul ca aleșii locali din Buzău să reanalizeze articolul 5, alineatul 14 din HCL 307/2017?

Nu ar fi normal ca regulamentul să fie pus în acord cu principiile de protecție a animalelor și cu argumentele juridice reținute de instanță în cauza de la Pitești?

Și, mai ales, cine își asumă responsabilitatea pentru faptul că un cetățean poate fi sancționat cu sute de lei pentru că a ales să nu întoarcă privirea în fața unui animal flămând?

La Pitești, doi oameni au demonstrat că un cetățean poate schimba o regulă considerată nedreaptă. La Buzău, administrația are ocazia să înțeleagă că o comunitate civilizată nu se construiește doar cu borduri, asfalt, proiecte și hotărâri de Consiliu Local.

Se construiește și prin felul în care îi tratăm pe cei vulnerabili, inclusiv pe cei care nu au voce să se apere singuri.

Pentru că o amendă poate opri un om să pună hrană într-un castron. Dar nu poate rezolva foamea unui animal abandonat.

Iar dacă administrația locală consideră că aceasta este o dovadă de ordine publică, poate ar fi timpul să-și revizuiască definiția civilizației.

Iulian Gavriluță NEWS BUZĂU – O altfel de presă!

Documente și repere:

- HCL nr. 307/2017 – Consiliul Local Municipal Buzău, regulamentul privind animalele.

- Documentul publicat pe site-ul Primăriei Buzău.

- Decizia nr. 445/2026 a Curții de Apel Pitești, prezentată în comunicatul FNPA furnizat pentru acest editorial.

LEGAT DE SUBIECT - CITIȚI ȘI ARTICOLUL: https://newsbuzau.ro/2026/10/30/se-cere-interzicerea-adaposturilor-private-comerciale-pentru-caini-si-oprirea-finantarii-sistemului-care-perpetueaza-suferinta-animalelor-federatia-nationala-pentru-protectia-animalelor-fnpa-si-peo/