De ziua “Patriarhului neincoronat al Ortodoxiei” – Sfantul parinte Dumitru Staniloae...reproduc aici ce am scris pe pagina Pr Preda....spun totul! "La admitere la Teologie ('95) nu am vrut sa invat Dogmatica dupa manualul ala considerat de mine pe "schelet scolastic" (aveam biblioteca plina de carti de teologie si psihologie) si am invatat absolut numai din Dogmatica parintelui Staniloae...unii ziceau ca sunt nebun ca nu se intelege nimic...eu m-am indragostit de Ortodoxie prin Dogmatica parintelui...am umplut o de adnotari pe margine si am facut fise in ea. La afisarea rezultatelor...nu m-am regasit nici la respinsi, nici la admisi...dupa insistente mi s-a spus ca am intrat cu 10! Asa am si terminat - cu licenta la ucenicul parintelui si sub promisiunea unui doctorat la regretatul parinte Galeriu, ce mi-a fost profesor (se statea la coada!)...n-am mai apucat! Misterul neafisarii? Un pilos - nepotul unui IPS rupsese lista de ciuda...eu nu aveam seminar, nu avem pile, nu am dat spaga... Pentru mine parintele, era sfant de atunci (o dovedeste si nota de pe Dogmatica, adaugata in acea vreme!)...prin gandire si viata!"

Iulian Gavriluta

P.S.

Apropo de analfabetii fucntionali care nu inteleg termenul de "nationalism"...lamureste parintele Staniloae:

“Există deci şi un naţionalism prin care, practicându-l cu credinţă, nu ne pierdem mântuirea, chiar dacă nu el propriu-zis ne mântuieşte, ci credinţa, spiritul creştin cu care îl infuzăm. Naţionalismul în sine luat, nici nu mântuie, nici nu pierde. Dar în practică orice naţionalism sau mântuie, sau pierde, după cum este străbătut de credinţa creştină. [...] În România numai anti-naţionalismul este anti-creştin”.

Sursa: „Naționalismul sub aspectul moral”, articol al Sfântului Dumitru Stăniloae, cuprins în lucrarea „Românism și ortodoxie”