COMPLEXUL DE SĂNĂTATE SE PROIECTEAZĂ. BOALA NU AȘTEAPTĂ.

Buzăul vrea Spital Municipal. O veste bună, care însă… s-a fâsâit! Poate chiar una dintre cele mai importante pentru viitorul orașului... rămasă “in stand by” și probabil păstrată pentru campania electorala din 2028! Dar, să ne aducem aminte: nu mai departe de anul  2026 au fost aprobate documente pentru etapa de prefezabilitate și pregătirea proiectului privind Complexul de Sănătate – Spital Municipal Buzău. Sună bine, pe…hârtie și în mințile politicineilor!

Documente aprobate. Etape începute. Planuri pregătite (afaceri, comisioane, contracte, etc.). Hârtii care, în România, au o capacitate aproape miraculoasă de a crea impresia că problema a fost deja rezolvată. Doar că există o întrebare pe care niciun studiu de prefezabilitate nu o poate interna într-un sertar:

CÂT MAI AȘTEAPTĂ PACIENTUL?

Pentru că între „am aprobat documentația” și „primul pacient este tratat” există, în România, un teritoriu imens. Un teritoriu populat cu avize, licitații, contestații, finanțări, modificări de proiect, schimbări politice, promisiuni electorale și, uneori, cu celebra expresie: „mai avem nevoie de puțină răbdare”.

Răbdare? Cine vorbește?! Ei care se duc să se trateze în țări străine, dar promit bunăstare în sănătatea românească?

Să-i spunem asta omului care așteaptă ore întregi la Urgență sau pacientului trimis în alt oraș pentru investigații sau tratament. Să-i spunem asta familiei care caută un loc liber, un medic, un aparat funcțional sau pur și simplu o soluție. Pentru administrație, zece ani pot însemna „durata unui proiect complex”. Pentru un pacient, zece ani pot însemna totul. Interesează pe cineva?

 DE LA RANDĂRI LA REALITATE

Buzăul nu are nevoie doar de machete frumoase și prezentări în care viitorul arată impecabil. Buzăul are nevoie să știe calendarul. Când începe proiectarea? Când este gata proiectul? Când sunt asigurați banii? Când începe construcția? Când intră primul pacient pe ușa noului spital? Acestea sunt întrebările serioase. Interesează pe cineva? Pentru că un Spital Municipal nu se construiește din entuziasm administrativ. Se construiește cu bani reali, termene clare și responsabilitate. Iar aici apare problema românească veche: proiectul există, intenția există, documentele există. Dar finanțarea?

Administrația locală, condusă despotic de primarul Toma zis și Faliment nu a reușit până acum decât “LIKE-uri” de la BOȚI sau pensionarii aserviți și cam atât! Evident, cel mai slab primar din istoria Buzăului, a reușit însă “tristul record” să piardă peste 100 de milioane de euro din Fondurile Europene (in special PNRR) pentru întârzieri la efectuarea hârtiilor și nerespectarea termenelor, dar promite “NOI ÎMPRUMUTURI”, mărind astfel gradul de îndatorare al Municipiului și apropiind Primăria Buzău de…FALIMENT (la care este MAESTRU)!

UNDE SUNT BANII? PRESA ASERVITĂ..TACE!

Pentru că orice administrație poate anunța începutul unui drum. Mai greu este să spună cine plătește asfaltul până la capăt. Fonduri europene? Buget local? Buget de stat? Împrumuturi? Parteneriate? Toate sunt variante posibile. Dar un spital nu poate fi construit pe formula „vedem noi”. „Vedem noi” este, de fapt, una dintre cele mai costisitoare politici publice din România.

 CINE RĂSPUNDE DACĂ SE MAI PIERD ANI?

Un alt mare pericol este transformarea Spitalului Municipal într-un proiect fără proprietar. Când lucrurile merg bine, toată lumea se pozează lângă proiect, dar când apar întârzieri, vina devine brusc o pasăre migratoare. Este de vină guvernul. Este de vină finanțarea. Este de vină licitația. Este de vină contestația. Este de vină legislația. Este de vină administrația anterioară. Este de vină administrația următoare. La final, singurul care nu poate pasa responsabilitatea este pacientul. El nu poate amâna infarctul până se termină licitația. Nu poate muta accidentul vascular după aprobarea finanțării. Nu poate pune cancerul pe pauză până se rezolvă contestațiile. Boala nu citește hotărâri de consiliu și nu urmărește conferințe de presă.

 SPITALUL VIITORULUI NU TREBUIE SĂ DEVINĂ SCUZA PREZENTULUI

Aici este marea capcană. Să vorbim atât de mult despre spitalul care va veni, încât să uităm de spitalele și serviciile medicale de care avem nevoie astăzi. Buzăul are nevoie de un proiect mare pentru viitor. Dar are nevoie și de soluții urgente pentru prezent. Ce facem acum cu accesul la specialități? Ce facem acum cu aglomerația? Ce facem acum cu lipsa de personal? Ce facem acum cu aparatura, infrastructura și condițiile în care sunt tratați pacienții?Pentru că ar fi cinic ca un oraș să investească ani întregi în promisiunea unui Complex de Sănătate modern, în timp ce pacientul de astăzi este obligat să se descurce cu problemele de astăzi. Un spital nou este o investiție. Funcționarea corectă a sistemului medical existent este o obligație. Și cele două nu se exclud.

 BUZĂUL NU MAI ARE NEVOIE DOAR DE PROMISIUNI. ARE NEVOIE DE TERMENE.

Complexul de Sănătate – Spital Municipal Buzău poate fi unul dintre cele mai importante proiecte ale orașului. Dar tocmai pentru că este atât de important, nu trebuie tratat ca o poveste administrativă care se spune frumos la început și se explică la fiecare întârziere. Buzoienii nu trebuie să primească doar randări. Trebuie să primească termene. Nu doar intenții. Ci finanțare. Nu doar „facem”. Ci „începem atunci și terminăm atunci”. Pentru că, în cele din urmă, un spital nu este o clădire care trebuie inaugurată. Este locul în care oamenii ajung atunci când viața lor nu mai are răbdare. Iar aceasta este întrebarea pe care administrația Buzăului trebuie să și-o pună de fiecare dată când mai aprobă o etapă, mai pregătește un document sau mai anunță un pas înainte:

 BUZĂUL ARE PLAN PENTRU SPITAL. DAR PACIENTUL ARE TIMP?

Iulian Gavriluță – News Buzău