Vă propun un exercițiu de un minut. Iar la final o să vă povestesc ceva.

Aveți în fața dumneavoastră o factură. Plătiți acum 1,30 lei/kWh și un abonament de 5 lei pe lună.

Apare o ofertă nouă: 1,20 lei/kWh, dar abonamentul este de 20 de lei pe lună.

Consumați 120 kWh pe lună.

Dacă treceți la oferta nouă:

A. Ieșiți în câștig, pentru că prețul pe kilowatt este mai mic.

B. Ieșiți în câștig cu 12 lei pe lună.

C. Ieșiți în pierdere cu 3 lei pe lună.

Ei bine, este exact tipul de întrebare la care rezultatele PISA, publicate zilele acestea, ne spun că mai puțin de jumătate dintre elevii români de 15 ani ar putea răspunde. Repet: mai puțin de jumătate!

Iată cum stă România: 425 de puncte la științe, 419 la matematică, 413 la lectură, adică sub media OCDE peste tot. La citit am pierdut 16 puncte în trei ani.

PISA nu cere formule și definiții, așa cum se cer de multe ori în școala românească. PISA urmărește dacă un tânăr poate citi un grafic, dacă poate compara două oferte, dacă înțelege un contract, mai exact abilitățile de care are nevoie oricine iese din școală.

Acum câțiva ani, directorul unei fabrici mari din Buzău îmi povestea că a fost nevoit să pună pe utilaje imagini printate, care arătau pas cu pas cum se lucrează, pe ce butoane trebuie apăsat și în ce ordine. De ce? Pentru că tinerii angajați nu puteau urmări indicațiile scrise. Nu le înțelegeau.

Am fost, în urmă cu mai mulți ani, să văd ce fac concret la clasă, altfel decât noi, țările cu educație performantă.

Știți ce fac? Învață prin practică, încă de la clasa I.

Copii care, atunci când învață să socotească, măsoară în paralel materiale textile și decid singuri cât trebuie tăiat. Care fac calcule pentru cumpărături reale. Care măsoară o bucată de lemn la atelierul de la școală. Care cântăresc alimente. Care gândesc un mic business. Care pun în funcțiune mini-sisteme de irigații.

Acestea sunt reforme reale în educație. Nu măsuri birocratice schimbate la fiecare doi ani, care lasă ora de curs exact așa cum era. Care încarcă cadrele didactice cu și mai multe hârtii de completat, în loc să le lase timp și spațiu pentru creativitate și practică. Care modifică norma didactică și îi fac pe profesori să alerge de la o școală la alta.

Ce părere aveți? Este esențial să introducem cât mai curând practica încă de la clasele primare?

Aveți deja astfel de exemple pozitive în clasa copilului dumneavoastră sau în clasa dumneavoastră, ca profesor?

Dar dumneavoastră, ca angajatori? Cum vă descurcați cu noile generații?

Vă mulțumesc pentru colaborare!

Oana Matache, deputat PSD Buzau