Întrebarea este simplă. Răspunsul, însă, pare să fie mult mai complicat: cât de mare este, de fapt, fenomenul drogurilor în Buzău? Nu cât vedem în comunicate. Nu cât apare în statistici. Nu câte percheziții se fac atunci când autoritățile reușesc să prindă câte o grupare. Ci cât se consumă cu adevărat, câți tineri au ajuns să experimenteze, câți dealeri există, câți cumpărători sunt și, mai ales, cât din această realitate nu ajunge niciodată în nicio statistică. Pentru că aici este problema. Drogurile nu vin cu fanfară în oraș. Nu bat la ușa Primăriei și nu cer autorizație. Nu se anunță prin conferințe de presă. Se strecoară discret. Prin anturaje. Prin telefoane. Prin aplicații. Prin recomandări. Prin „prieteni”. Prin acea frază aparent nevinovată: „Încearcă și tu, nu se întâmplă nimic”. Ba se întâmplă. În 2026, autoritățile au anunțat mai multe dosare privind traficul și comercializarea de droguri în județul Buzău.

Cazuri concrete...

Într-un caz, anchetatorii au documentat comercializarea unor substanțe inclusiv prin metoda „dead drop”, iar la percheziții au fost descoperite 3-CMC, canabis și rezină de canabis. Într-un alt caz, un tânăr a fost prins în municipiul Buzău, iar anchetatorii au descoperit peste 100 de grame de canabis ascunse sau îngropate în diferite locații. În luna august, polițiștii și procurorii au anunțat un alt dosar în care două persoane ar fi procurat și comercializat canabis și amfetamină în municipiile Buzău și Râmnicu Sărat. Și atunci întrebarea devine inevitabilă. Dacă acestea sunt doar cazurile în care autoritățile au reușit să ajungă la capătul firului, câte cazuri există în care firul nici măcar nu a fost găsit? Pentru că un dosar penal nu reprezintă fenomenul. Reprezintă doar partea fenomenului care a putut fi documentată. Aici trebuie să fim foarte atenți. Nu putem spune că „Buzăul este plin de droguri” doar pentru că există dosare. Dar nici nu putem spune că problema este una marginală și că „la noi nu se întâmplă”. Se întâmplă. Și se întâmplă într-o societate în care drogurile au devenit mai accesibile, iar metodele de distribuție s-au schimbat radical. Nu mai vorbim doar despre colțuri întunecate de stradă și întâlniri suspecte în parcări. Vorbim despre telefoane, aplicații, criptomonede, locații transmise digital și metode de livrare care încearcă să elimine cât mai mult contactul direct dintre dealer și client.

Telefoane codate, aplicații, criptomonede, locații transmise digital și metode de livrare

 Într-un asemenea sistem, autoritățile pot captura drogurile de la un dealer.  Dar ce faci cu următorii zece? Și ce faci cu cei care cumpără? Pentru că piața există atât timp cât există cerere. Iar cererea nu se combate doar cu cătușe. Se combate în familie. În școală. În comunitate. În spitale. În centrele de prevenire și consiliere. În poliție. În societate. Și aici avem o altă întrebare incomodă: cât de mult vorbim despre prevenție și cât de mult doar mimăm prevenția? Este foarte ușor să ieși după o captură și să spui că autoritățile au acționat. Foarte bine. Dar ce facem înainte ca un copil de 14, 15 sau 16 ani să ajungă client? Pentru că atunci când apare primul dosar, este deja târziu pentru cineva. Iar când apare dependența, este și mai târziu. La nivel național, în primele cinci luni ale anului 2026, au fost constatate mii de infracțiuni privind traficul ilicit de droguri, iar autoritățile au raportat și cantități importante de droguri de risc și mare risc confiscate. Asta nu înseamnă că toate aceste cifre se transferă automat asupra Buzăului. Dar Buzăul nu este o insulă. Dacă rețelele de trafic se digitalizează la nivel național, se pot digitaliza și aici. Dacă drogurile sintetice se extind, pot ajunge și aici. Dacă distribuția prin aplicații și metoda „dead drop” devine o realitate în marile orașe, nu există nicio garanție că un oraș de dimensiunea Buzăului va fi ocolit. Și poate că cea mai periculoasă reacție ar fi să spunem: „La noi nu e chiar atât de rău”. Ba da. Este suficient de rău încât să punem întrebările corecte.

Întrebări despre fenomenul drogurilor…la început de an școlar!

Câte persoane din Buzău au ajuns anul acesta la tratament din cauza consumului de droguri? Câți minori? Câte cazuri de consum au fost identificate în școli? Câte persoane au fost testate pozitiv la substanțe psihoactive în județ? Câte accidente rutiere au avut legătură cu consumul de droguri? Câte persoane sunt monitorizate pentru consum problematic? Câte grupări sunt în atenția structurilor specializate? Și, poate cea mai importantă întrebare: există o imagine reală, actualizată, a fenomenului drogurilor în județul Buzău? Pentru că, dacă nu știm dimensiunea problemei, cum putem pretinde că o combatem? Nu este suficient să numărăm pliculețele confiscate. Trebuie să numărăm victimele. Nu este suficient să numărăm dosarele. Trebuie să înțelegem fenomenul. Nu este suficient să prindem dealerul de azi. Trebuie să aflăm de ce mâine apare altul. Și nu este suficient să le spunem părinților să fie atenți. Trebuie să le spunem concret ce se întâmplă în comunitatea lor. Pentru că tăcerea nu este prevenție. Ignoranța nu este siguranță. Iar fraza „la Buzău nu avem o problemă atât de mare” poate deveni exact genul de confort care permite problemei să crească în liniște.

Statistici trecute sub tăcere…

News Buzău nu spune că întreg orașul este consumator de droguri. Nu spune că fiecare adolescent este în pericol. Nu spune că fiecare caz de trafic descoperit demonstrează existența unei rețele uriașe. Spune altceva. Spune că există suficiente cazuri documentate încât întrebarea să nu mai poată fi evitată.

 CÂT DE MARE ESTE FENOMENUL DROGURILOR LA BUZĂU?

Și cine are curajul să vină cu cifrele? Pentru că, până la proba contrarie, ceea ce vedem în comunicate poate fi doar vârful aisbergului. Iar partea care nu se vede poate fi mult mai mare.

Iulian Gavriluță – News Buzău