Harta lumii pe care am învățat-o la școală s-ar putea schimba. Nu pentru că s-ar modifica granițele statelor, ci pentru că Organizația Națiunilor Unite a făcut un pas important către schimbarea modului în care reprezentăm planeta pe hărțile clasice.

Adunarea Generală a ONU a adoptat pe 4 septembrie 2026 o rezoluție prin care încurajează folosirea unor proiecții cartografice care redau mai corect dimensiunea reală a continentelor. Rezoluția a fost susținută de 164 de state, șase s-au abținut, iar Statele Unite au fost singura țară care a votat împotrivă.

În centrul acestei schimbări se află proiecția Equal Earth, o reprezentare a globului care păstrează mult mai bine proporțiile suprafețelor continentelor. Ea este propusă ca alternativă la celebra proiecție Mercator, utilizată încă pe scară largă în atlase, materiale educaționale și diverse aplicații.

Problema este că o hartă plană nu poate reprezenta perfect un glob. Atunci când suprafața Pământului este „desfășurată” pe o foaie, apar inevitabil deformări. Proiecția Mercator, concepută în 1569 de cartograful Gerardus Mercator și creată în primul rând pentru navigație, mărește vizual suprafețele aflate la latitudini mari și le face să pară mult mai mari decât sunt în realitate.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Groenlanda. Pe harta Mercator, aceasta pare aproape comparabilă cu Africa. În realitate, Africa are o suprafață de aproximativ 14 ori mai mare decât Groenlanda.

Și nu este vorba doar despre Africa. Noua reprezentare modifică percepția vizuală asupra Americii de Nord, Europei, Americii Latine, Asiei de Sud și Oceaniei. Regiunile apropiate de Ecuator apar mai aproape de dimensiunile lor reale, în timp ce teritoriile aflate spre poli nu mai par disproporționat de mari.

Inițiativa a fost promovată de Togo și susținută de Uniunea Africană. Pentru susținătorii proiectului, problema nu este doar una tehnică. Hărțile sunt folosite în școli, în presă și în tehnologie și influențează modul în care oamenii percep lumea. O reprezentare geografică distorsionată poate produce, în timp, și o imagine distorsionată asupra importanței unor regiuni și popoare.

De partea cealaltă, Statele Unite au respins inițiativa. Washingtonul a considerat că rezoluția reprezintă un demers ideologic și că Organizația Națiunilor Unite ar trebui să se concentreze asupra unor probleme internaționale mult mai urgente. Reprezentantul american a criticat ceea ce a considerat o deturnare a atenției către o problemă cartografică.

Important de precizat: ONU nu a interzis harta Mercator și nici nu poate obliga statele să renunțe la ea. Rezoluția nu este obligatorie juridic. Ea recomandă și încurajează trecerea către reprezentări mai corecte ale dimensiunilor continentelor, inclusiv în educație, instituții și platforme tehnologice.

Așadar, lumea nu se schimbă pe hartă. Se schimbă felul în care o privim.

Iar aici apare întrebarea cu adevărat interesantă: dacă o hartă poate modifica percepția asupra dimensiunii unui continent, cât de mult ne poate influența imaginea despre lume ceea ce ni se arată, zi de zi, ca fiind „realitatea”?

Poate că disputa de la ONU nu este, în fond, doar despre hărți. Este despre perspectivă, despre puterea reprezentării și despre felul în care o imagine aparent neutră poate modela, generații întregi, modul în care oamenii înțeleg planeta pe care trăiesc.

I.G.