În România, dacă există ceva ce poate supraviețui aproape oricărei crize economice, politice sau fiscale, acel ceva este țuica făcută în gospodărie. Prunele se coc, cazanul se pregătește, butoaiele așteaptă, iar statul apare, inevitabil, la ușă cu calculatorul de taxe. De această dată, însă, Parlamentul a dat înapoi în privința unei facilități care îi făcea pe mulți gospodari să spere că, măcar pentru consumul propriu, vor putea produce până la 200 de litri de băuturi alcoolice tradiționale fără accize.

Pe 2 septembrie 2026, Senatul a eliminat din proiectul de lege prevederea privind scutirea de accize pentru băuturile alcoolice tradiționale produse în gospodării pentru consum propriu, în limita a 200 de litri pe an. Decizia a venit după ce președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea legii.

Și aici începe partea interesantă.

Prevederea de 200 de litri nu apăruse în forma inițială a proiectului. Senatul adoptase proiectul fără această modificare, iar amendamentul a fost introdus ulterior la Camera Deputaților. Tocmai această diferență a fost una dintre problemele invocate de președinte în cererea de reexaminare, pe motiv că prima Cameră sesizată nu avusese posibilitatea să dezbată și să voteze această prevedere.

Mai mult, președintele a susținut că amendamentul privind accizele nu avea legătură directă cu obiectul ordonanței, care viza în principal modificări fiscale legate de TVA și transpunerea unor norme europene. Cu alte cuvinte, problema nu era doar țuica, ci și felul în care prevederea a ajuns în lege.

Așa că Senatul a tăiat acum facilitatea de 200 de litri.

Dar să nu ne grăbim să spunem că „s-a terminat cu țuica fără acciză”. Procedura legislativă continuă. După votul Senatului, proiectul merge la Camera Deputaților, care este forul decizional. Abia după finalizarea procedurii vom ști forma definitivă a legii.

Până atunci, însă, rămâne valabil cadrul fiscal existent.

Iar aici apare cifra care îi interesează pe gospodari: 50 de litri de alcool pur pe an, în condițiile prevăzute de Codul fiscal, reprezintă plafonul relevant pentru regimul redus aplicabil țuicii și rachiurilor din fructe produse pentru consum propriu. Nu vorbim pur și simplu despre 50 de litri de țuică din sticlă, ci despre echivalentul a 50 de litri de alcool pur.

Așadar, povestea celor 200 de litri a fost, cel puțin deocamdată, scurtă. A apărut, a trecut de Camera Deputaților, a ajuns la promulgare, președintele a cerut reexaminarea, iar Senatul a eliminat prevederea.

Și uite așa, gospodarul român rămâne între tradiție și Codul fiscal.

Statul spune că trebuie să existe reguli, accize, evidență și control. Perfect. Numai că apare o întrebare simplă: unde se termină combaterea evaziunii și unde începe suprareglementarea unei tradiții care există de generații?

Pentru că una este să urmărești alcoolul produs pentru vânzare ilegală și cu totul alta este să controlezi fiecare gospodărie care își face câteva damigene din fructele propriei livezi.

Pe de altă parte, nici statul nu poate ignora problema comercializării ascunse. Dacă „pentru consum propriu” devine doar o formulă frumoasă pentru producție destinată pieței negre, atunci vorbim despre evaziune, concurență neloială și pierderi pentru buget.

Problema reală este, deci, găsirea unui echilibru.

Dar în România avem talentul de a complica lucrurile. În loc să construim reguli clare, simple și ușor de verificat, producem modificări legislative, reexaminări, amendamente, reveniri și interpretări. Iar omul de la țară rămâne să afle din televizor dacă mai are voie să-și umple cazanul.

Și poate că aici este adevărata problemă: nu țuica.

Ci lipsa de predictibilitate.

Astăzi ai 50 de litri. Mâine apar 200. Poimâine dispar cei 200. Astăzi o prevedere trece de Parlament. Mâine este retrimisă la reexaminare. Apoi revine în Parlament pentru un nou vot.

Iar gospodarul, care nu are consilieri juridici și experți fiscali în curte, trebuie să înțeleagă singur ce are voie să facă și ce nu.

Deocamdată, mesajul este clar doar pe jumătate: facilitatea de 200 de litri a fost eliminată de Senat, dar proiectul nu este încă definitiv închis. Camera Deputaților urmează să dea votul final.

Până atunci, cazanul poate să mai aștepte.

Sau, mai românește spus: puneți prunele la loc și mai așteptați puțin. Parlamentul încă mai are de fiert legea.

Iar dacă tot vorbim despre tradiții românești, poate că ar fi timpul ca legile să nu mai fie făcute exact ca țuica: în mai multe etape, cu multe intervenții și cu gust diferit de la un an la altul.

ȚUICA ROMÂNILOR, DIN NOU LA MÂNA ACCIZELOR. Senatul elimină scutirea de 200 de litri, după intervenția președintelui. Țuica rămâne românească…la fel și impozitarea!

Țuica făcută în gospodărie pentru consum propriu rămâne în zona taxării. O facilitate care ar fi permis gospodăriilor să producă, fără accize, până la 200 de litri de băuturi alcoolice tradiționale pe an a fost eliminată din forma analizată de Senat după cererea de reexaminare formulată de președintele Nicușor Dan. Subiectul nu este însă încă închis definitiv: documentele oficiale ale Senatului arată că proiectul se află în continuare în procedura de reexaminare și urmează să primească un raport înainte de continuarea parcursului legislativ.

Povestea a început în primăvara acestui an, când Camera Deputaților a introdus în proiectul de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 22 din 2025 o prevedere prin care băuturile alcoolice tradiționale produse în gospodării pentru consum propriu urmau să beneficieze de scutire de accize pentru o cantitate de cel mult 200 de litri anual pentru fiecare gospodărie. Camera Deputaților a adoptat proiectul la 20 mai 2026.

Prevederea avea însă câteva condiții. Gospodăria trebuia să fie înscrisă în Registrul agricol, producția trebuia destinată consumului propriu, iar băuturile nu puteau fi comercializate. Cu alte cuvinte, intenția era să fie creat un regim fiscal mai permisiv pentru producția tradițională de casă, nu o portiță pentru transformarea gospodăriilor în mici afaceri cu alcool.

Președintele Nicușor Dan a cerut reexaminarea legii, iar unul dintre argumentele prezentate a fost că amendamentul privind scutirea fusese introdus și adoptat doar de Camera Deputaților, fără să fi fost dezbătut anterior de Senat. Un alt argument a fost că această scutire nu rezulta din directivele europene pe care Ordonanța Guvernului nr. 22 din 2025 trebuia să le transpună.

În urma reexaminării, Senatul a eliminat prevederea referitoare la scutirea pentru cele 200 de litri. Dar, foarte important, procedura legislativă nu s-a terminat aici. Potrivit evidenței oficiale a Senatului, la 2 septembrie 2026 proiectul a fost retrimis în procedura de reexaminare, iar Comisia economică are termen pentru raport până la 9 septembrie.

Ce înseamnă asta pentru românul care își face țuica din prunele, merele sau perele din propria gospodărie?

În prezent, regula fiscală existentă este mult mai strictă decât facilitatea de 200 de litri care fusese propusă. Codul fiscal prevede că țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita echivalentului a 50 de litri de alcool pur pe an, sunt accizate la 50% din cota standard aplicată alcoolului etilic. Condiția esențială este ca aceste produse să nu fie vândute.

Aici apare și o confuzie frecventă. Limita de 50 de litri nu înseamnă pur și simplu 50 de litri de țuică obișnuită. Regula este exprimată în echivalent de alcool pur. Normele metodologice explică faptul că este vorba despre maximum 50 de litri de produs cu concentrație alcoolică de 100% în volum. Pentru cantitățile care depășesc această limită, se aplică nivelul standard al accizei pentru alcoolul etilic.

Și mai există o condiție importantă: gospodăria care nu deține instalație proprie poate produce țuică și rachiu din recolta proprie în sistem de prestări de servicii, dar numai în antrepozite fiscale autorizate pentru producția acestor băuturi. Cantitățile și operațiunile trebuie evidențiate, iar acciza datorată devine exigibilă la preluarea produselor.

Cu alte cuvinte, statul nu spune românului că nu mai are voie să-și facă țuică pentru consum propriu. Spune însă că această producție intră într-un regim fiscal și administrativ precis, iar celebra imagine a cazanului din curte, a fructelor din propria livadă și a țuicii făcute „pentru casă” nu înseamnă automat scutire totală de taxe.

Iar aici începe adevărata dezbatere.

Pentru stat, acciza înseamnă venit bugetar, control fiscal și încercarea de a limita producția și comercializarea ilegală de alcool. Pentru oamenii din mediul rural, însă, țuica făcută din propria recoltă este o tradiție veche, legată de gospodărie, familie și cultura satului românesc.

Întrebarea este dacă legislația poate găsi un echilibru între cele două realități.

De ce să fie tratat fiscal aproape ca un producător comercial omul care își transformă propria recoltă în câteva zeci de litri de rachiu pentru familie? Pe de altă parte, cum poate statul să verifice unde se termină consumul propriu și unde începe comerțul mascat? Și cum poate fi împiedicată apariția unei piețe paralele în care alcoolul produs fără control fiscal ajunge să fie vândut fără bon, fără acciză și fără garanții pentru consumator?

Asta este, de fapt, problema pe care Parlamentul trebuie să o lămurească.

Deocamdată, cei care sperau la o scutire totală pentru până la 200 de litri de băuturi tradiționale produse în gospodărie nu au primit ceea ce doreau. Prevederea respectivă a fost eliminată din forma analizată de Senat, după cererea de reexaminare a președintelui.

Dar povestea nu s-a terminat pe 2 septembrie.

Proiectul continuă traseul legislativ, iar următorul punct important este raportul care trebuie întocmit în Senat. Abia după parcurgerea etapelor de reexaminare și după voturile prevăzute de procedură vom putea vorbi despre forma finală a legii.

Până atunci, pentru românul care pregătește butoaiele, spală cazanul și așteaptă sezonul distilării, mesajul este simplu: tradiția poate continua, dar fiscalitatea nu dispare.

Țuica rămâne românească. Acciza rămâne și ea.

Iulian Gavriluță - News Buzău