Ieri, la TV NEWS BUZĂU, emisiunea LIVE „RAPORT SPECIAL” (transmisa în DIRECT in peste 5 canale de social-media), cu Iulian Gavriluță, a pus pe masă o întrebare pe care administrația locală ar fi trebuit să o pună de mult: înainte să acordăm titlul de „Cetățean de onoare”, verificăm și trecutul celui pe care îl urcăm pe piedestal?

Invitatul ediției, Silviu Roșioru, consilier local municipal, a vorbit despre un subiect care, în mod normal, ar trebui să fie de bun-simț într-o administrație care pretinde că respectă memoria și demnitatea comunității: verificarea persoanelor propuse pentru această importantă distincție.

DIPLOMA NU ȘTERGE TRECUTUL

În Buzău, ca și în multe alte locuri, „Cetățean de onoare” sună frumos. Se pun diplome, se fac fotografii, se rostesc discursuri, se strâng mâini și se zâmbește frumos pentru presă. Dar există o întrebare simplă: cine verifică omul din spatele diplomei?

Pentru că o distincție publică nu este doar o bucată de hârtie. Este o formă de recunoaștere a comunității. Iar dacă orașul îți spune „ești un model pentru noi”, atunci poate că orașul are dreptul să știe și cine ai fost înainte să devii model. Mai ales când vorbim despre perioada comunistă, despre fosta Securitate și despre eventualele relații cu aparatul represiv al regimului.

CNSAS – CÂND TRANSPARENȚA DEVINE „DERANJANTĂ”

Proiectul discutat și susținut de Silviu Roșioru a mers exact în această direcție: persoanele propuse pe viitor pentru titlul de „Cetățean de onoare” să fie verificate de CNSAS. Și aici începe partea interesantă. Pe 27 august, Consiliul Local Municipal Buzău a aprobat verificarea prin CNSAS a persoanelor propuse pe viitor pentru această distincție. Foarte bine.

Dar există și un „dar”. Noua procedură nu se aplică retroactiv. Adică trecutul celor care au primit deja titlul nu intră automat în aceeași procedură de verificare.

ȘI CE FACEM CU „ONORURILE” DEJA ACORDATE?

Aici este întrebarea care probabil deranjează cel mai tare. Dacă de mâine verificăm viitorii „Cetățeni de onoare”, de ce nu ne uităm și în oglinda trecutului? Nu pentru a condamna oameni fără probe. Nu pentru a transforma istoria într-un tribunal politic. Nu pentru a fabrica scandaluri. Ci pentru a verifica documentele. Atât. Dacă nu există nimic, foarte bine. Titlul rămâne cu atât mai solid. Dacă există documente, atunci comunitatea are dreptul să știe ce înseamnă ele și care sunt consecințele juridice și morale. Pentru că adevărul nu devine mai puțin adevăr doar pentru că persoana respectivă a primit o diplomă frumoasă de la Primărie.

BUZĂUL ARE MEMORIE. SAU DOAR ARHIVE UITATE?

Poate că Buzăul are nevoie de o operațiune mai amplă de curățenie morală a memoriei publice. Nu „curățenie” în sensul eliminării oamenilor din istorie, ci în sensul verificării istoriei. Să știm cine au fost cei pe care i-am omagiat. Să știm cine au fost cei pe care i-am uitat. Să știm cine a făcut compromisuri. Să știm cine a rezistat. Și să nu mai confundăm automat succesul profesional, funcția, averea, notorietatea sau apropierea de puterea politică cu meritul moral.

CÂND POLITICA SE ÎNTÂLNEȘTE CU MEMORIA

În România, problema trecutului comunist nu a dispărut doar pentru că au trecut câteva decenii. Dosarele, arhivele și mărturiile rămân. Iar faptul că un om a devenit ulterior respectabil, influent sau important nu poate constitui, singur, o dovadă nici de vinovăție, nici de nevinovăție. De aceea este nevoie de documente. Exact aici trebuie să înceapă jurnalismul și să se termine propaganda. Nu condamnăm înainte de verificare. Dar nici nu ascundem întrebările doar pentru că răspunsurile ar putea fi incomode.

RAPORT SPECIAL NU PROMITE CONFORT

Emisiunea de ieri nu a fost despre diplome și festivități. A fost despre memorie, responsabilitate și transparență. Despre cât de ușor este să ridici un om pe soclul onoarei și cât de greu este, uneori, să te întrebi cine este cu adevărat omul respectiv. Și poate că aceasta este cea mai importantă întrebare pentru administrația Buzăului: dacă avem curajul să verificăm viitorul, avem curajul să verificăm și trecutul? Pentru că un oraș care își respectă cetățenii nu le cere să uite. Le cere să cunoască.

URMEAZĂ DOCUMENTELE

„RAPORT SPECIAL” va continua să urmărească subiectul. Nu cu verdicte date dinainte. Nu cu etichete aruncate la întâmplare. Ci cu întrebări, documente și informații verificabile. Pentru că, în definitiv, onoarea nu se acordă pentru că cineva este suficient de cunoscut, suficient de influent sau suficient de bine conectat. Onoarea publică trebuie să reziste unei întrebări simple: „Merită cu adevărat?” Iar când întrebarea privește trecutul, răspunsul nu trebuie căutat în discursuri festive. Trebuie căutat în dosare. În arhive. În documente. Și, mai ales, în adevăr.

TV NEWS BUZĂU – Știrile care contează. Pentru că uneori, cele mai importante întrebări sunt exact cele pe care unii ar prefera să nu le punem.

REDACȚIA