În timp ce liderii sindicali ies public și reclamă salariile mici, condițiile de muncă și măsurile de austeritate, veniturile unora dintre cei mai importanți șefi de sindicate din România ajung la zeci de mii de lei pe lună.

Am verificat datele prezentate pe facebook de Mihai Răzvan Moraru si am constatat că, potrivit informațiilor prezentate în declarații de avere (2024) și altor surse disponibile în spațiul public, mai mulți lideri sindicali cumulează venituri consistente provenite din funcții, indemnizații sau alte surse, în multe cazuri asociate unor instituții sau structuri finanțate din bani publici.

În fruntea listei se află Leonard Bărăscu, președintele Sanitas și al Confederației CNSLR „Frăția”, cu venituri indicate la aproximativ 87.800 de lei pe lună. Este același lider sindical care a amenințat cu greva generală în sistemul medical.

Pe locul următor se află Anton Hadăr, președintele Sindicatului Alma Mater, cu venituri de aproximativ 45.000 de lei lunar, provenite, potrivit informațiilor publice invocate, din peste zece surse. În cazul său, este pusă în discuție și proveniența banilor, fiind menționat faptul că veniturile provin din surse publice.

Iacob Baciu, președintele Confederației Sindicatelor Democratice din România – CSDR, este indicat cu un venit de aproximativ 48.000 de lei pe lună.

Lista continuă cu Marius Nistor, președintele Federației Sindicale „Spiru Haret”, cu aproximativ 30.000 de lei lunar, inclusiv venituri asociate unei unități de învățământ.

Simion Hăncescu, președintele Federației Libere din Învățământ, este indicat cu venituri de aproximativ 24.000 de lei pe lună, inclusiv din activitatea didactică.

Ștefan Teoroc, liderul Sindicatului Național al Polițiștilor de Penitenciare, figurează cu aproximativ 21.200 de lei lunar.

Dumitru Costin, președintele Blocului Național Sindical, este indicat cu aproximativ 21.000 de lei pe lună.

Bogdan Hossu, președintele Cartel ALFA, ar avea venituri de aproximativ 20.000 de lei lunar.

În zona sindicală feroviară, Rodrigo Maxim este indicat cu venituri de aproximativ 19.000 de lei pe lună.

 Când cei care cer salarii mai mari au deja venituri de zeci de mii de lei

Problema nu este, în sine, faptul că un lider sindical este remunerat pentru activitatea sa. Sindicatele au un rol legitim în apărarea drepturilor angajaților, iar conducerea unei organizații naționale presupune responsabilități importante.

Întrebarea care apare însă firesc este cât de reprezentativi mai sunt liderii sindicali pentru angajații pe care îi reprezintă atunci când veniturile lor ajung la niveluri de zeci de mii de lei pe lună.

Mai ales într-o perioadă în care bugetarii sunt chemați să accepte restrângeri de cheltuieli, înghețări de venituri sau reduceri ale unor beneficii, discrepanța dintre veniturile liderilor și cele ale angajaților obișnuiți devine o temă care merită discutată public.

Există și o altă întrebare importantă: câte dintre aceste venituri provin efectiv din activitatea sindicală și câte sunt obținute prin cumularea mai multor funcții și poziții în instituții sau organisme finanțate din bani publici?

În cazul persoanelor menționate, cifrele trebuie verificate individual în declarațiile de avere, documentele oficiale și sursele publice relevante. Un venit declarat nu înseamnă automat că există o neregulă, iar simpla cumularea a unor venituri nu dovedește că o persoană nu și-a îndeplinit atribuțiile.

Dar tocmai pentru că vorbim despre lideri care negociază în numele a sute de mii de angajați și care pot declanșa proteste sau greve generale, transparența veniturilor și a surselor acestora este esențială.

 Sindicate pentru angajați sau structuri devenite instituții de putere?

Sindicatele au apărut pentru a echilibra raportul de forțe dintre angajat și angajator. În România, însă, marile confederații sindicale au devenit în timp actori importanți în relația cu Guvernul și partidele politice.

Când un lider sindical poate anunța proteste, poate amenința cu greva generală și poate participa la negocieri care influențează milioane de angajați, întrebarea privind independența și interesele reale ale conducerii sindicale nu mai este una marginală.

Cât câștigă liderii sindicali? Din ce surse? Cine îi plătește? Pentru ce funcții? Ce activitate desfășoară pentru fiecare venit în parte?

Sunt întrebări simple, dar absolut legitime într-o societate în care oamenilor li se cere tot mai des să strângă cureaua.

Pentru că transparența nu poate fi cerută doar de la Guvern. Ea trebuie să existe și în interiorul organizațiilor care pretind că vorbesc în numele celor care muncesc.

Iulian Gavriluta - News Buzau