Mai sunt aproape doi ani până la următorul mare examen electoral și, cu toate acestea, spectacolul a început deja. Nu s-au rezolvat problemele oamenilor, nu s-au reparat drumurile, nu s-au găsit soluții pentru salarii, pensii, spitale, școli sau facturi, dar politicienii au început să-și ascută discursurile, să-și pregătească imaginea și să-și numere voturile.

De ce atât de devreme?

Pentru că politica românească nu mai pare preocupată să câștige prin rezultate, ci prin percepție. Contează fotografia, declarația bombastică, scandalul de pe Facebook, atacul la adversar, promisiunea imposibilă și manipularea emoției. Realitatea poate să mai aștepte. Campania electorală, însă, nu.

Și atunci apare întrebarea simplă, dar incomodă: de ce nu pot politicienii să facă o campanie electorală bazată pe realitățile și nevoile oamenilor?

De ce nu vin în fața cetățeanului cu o listă clară de probleme și cu soluții verificabile? De ce nu spun cât costă o promisiune, de unde vin banii, în cât timp poate fi realizată și cine răspunde dacă nu este dusă la capăt? La Buzău circul este total…membrii de partid se prefac supărați unii pe alții și se mută chipurile la alte partide, dar de fapt asculta aceleași ordine. De 36 de ani, “Mafia de la Metalurgica” câștigă tot, iar securiștii și progeniturile lor prosperă. Se pare că mai sunt multe de plătit în târgul nostru. Așa zișii opozanți, justițiabili și gargaragii de facebook nu sunt decât uneltele acelorași perverși electorali cu suflete flaușate.

Și totuși…de ce trebuie să mintă?

Pentru că adevărul nu produce întotdeauna voturi. Minciuna, promisiunea fără acoperire și frica produc. Manipularea produce. Divizarea oamenilor produce. „Noi împotriva lor” produce. Dușmanul imaginar produce. Scandalul produce audiență. Iar audiența se transformă, mai devreme sau mai târziu, în voturi.

Dar poate cea mai importantă întrebare este alta: pentru cine vor, de fapt, aceste funcții? Pentru cetățeni sau pentru ei?

Pentru că politica ar trebui să fie o formă de serviciu public, nu o meserie de lux în care obiectivul principal este obținerea unei funcții, a unei indemnizații, a unei poziții, a unei influențe și, uneori, a accesului la o rețea întreagă de privilegii.

Există și situații în care oameni fără o experiență profesională solidă ajung să transforme politica în principala lor ocupație. Nu au construit o afacere, nu au lucrat ani întregi într-o profesie, nu au condus o echipă, nu au administrat un proiect important, dar ajung să ne explice tuturor cum trebuie condusă o comunitate, un județ sau chiar o țară.

Și noi îi lăsăm.

Aici ajungem la partea pe care electoratul nu prea vrea să o audă: și cetățeanul are o parte din vină.

Oare Buzăul merită altceva? Nu cumva avem conducătorii pe care îi merităm (cei mai mulți)?

Pentru că democrația nu înseamnă doar să te plângi patru ani că „ăștia sunt toți la fel”. Democrația înseamnă să te informezi, să verifici, să întrebi, să compari și, mai ales, să votezi.

Nu poți să stai acasă în ziua alegerilor, să spui că nu te interesează politica, iar după aceea să te revolți că orașul este prost administrat, că taxele cresc, că spitalele au probleme, că drumurile sunt distruse sau că politicienii fac exact ce vor.

DILEMA "ELECTORALĂ" A MĂGARULUI LUI BURIDAN: Dacă nu votezi, altcineva decide în locul tău, iar dacă mergi la vot e posibil să mergi degeaba!

Dacă nu verifici candidații, alții îi aleg pentru tine.

Dacă nu întrebi ce au făcut înainte să ceară o nouă funcție, vei primi din nou promisiuni.

Iar dacă accepți să fii manipulat de un videoclip de 30 de secunde, de o fotografie cu zâmbete electorale sau de o promisiune spusă de zece ori până pare adevărată, atunci nu mai poți pretinde că vina este exclusiv a politicienilor.

Politicianul manipulează pentru că știe că există oameni dispuși să fie manipulați.

Asta este partea dureroasă.

Alegerile nu sunt doar despre cei care candidează. Sunt și despre cei care îi votează.

De aceea, poate că înainte să înceapă următoarea mare bătălie pentru funcții ar trebui să înceapă adevărata campanie: campania pentru responsabilitate.

Mai puține lozinci. Mai puține fotografii. Mai puține promisiuni SF. Mai puține atacuri personale.

Și mai multe răspunsuri.

Ce ai făcut până acum?

Ce vei face concret?

Cât costă?

De unde sunt banii?

În cât timp?

Cine verifică?

Și, mai ales, ce se întâmplă dacă nu te ții de cuvânt?

La Buzău a început…aud ca e ploaie de sondaje interne, după care se fac și desfac strategii șleampăte!

În târgul nostru, electoratul are mintea scurtă…încă se visează la idealul din manualele de marketing politic. Funcția publică nu ar trebui să fie premiul pentru cel mai bun manipulator. Ar trebui să fie responsabilitatea celui mai bun administrator al interesului public.

Iar dacă peste doi ani vom avea din nou aceeași paradă de candidați care ne vor explica de ce ei sunt salvarea și ceilalți sunt dezastrul, poate ar fi timpul ca alegătorul să pună întrebarea pe care politica românească o evită de prea mult timp:

Vreți funcția pentru noi sau pentru voi?

Răspunsul nu trebuie dat la televizor.

Trebuie dat la urne.

Pentru că, în final, politicienii sunt exact atât de puternici cât îi lasă electoratul să fie.

Iulian Gavriluță – News Buzău