Aproape 29 de milioane de lei. Aceasta este valoarea la care a ajuns investiția care a schimbat radical Piața Dacia și zonele adiacente din Buzău. O investiție prezentată drept una dintre marile transformări urbane ale orașului, o nouă carte de vizită a municipiului, un proiect modern care trebuia să reziste ani și ani. Numai că, la puțin timp de la finalizarea lucrărilor, apar deja întrebări serioase despre calitatea execuției, despre întreținere și, mai ales, despre cât de bine au fost cheltuiți banii publici. Acum nu mai vorbim de dalele de proastă calitate care se desprind, de murdaria sau spălarea lor periodică ci de altceva...
Aproape 29 de milioane de lei
Proiectul privind reabilitarea zonei urbane pietonale multifuncționale Piața Dacia și conectarea acesteia la zona extinsă de mobilitate urbană integrată a ajuns, în evidențele municipiului, la o valoare de inventar de 28.908.172,44 lei. Sunt aproape 29 de milioane de lei investiți într-o zonă care trebuia să reprezinte imaginea unui Buzău modern și european. Vorbim despre bani publici, despre fonduri europene și contribuții care, indiferent de sursa lor, reprezintă resurse care trebuie administrate responsabil.
Problema este că o investiție publică nu se măsoară doar în momentul inaugurării. Nu contează doar cât de spectaculos arată în fotografii, câte discursuri se țin și câte panglici se taie. O investiție adevărată se vede după câțiva ani. Se vede dacă rezistă, dacă funcționează, dacă nu necesită permanent reparații și dacă banii cheltuiți au produs ceea ce trebuiau să producă.
860.000 de lei pentru două fântâni
În documentele oficiale ale municipiului apar și cele două fântâni arteziene C2 și C3, împreună cu instalațiile de alimentare necesare funcționării lor. Valoarea de inventar este de 860.094,59 lei cu TVA. Aproape un milion de lei pentru două elemente care trebuiau să contribuie la imaginea unei zone moderne.
În același inventar, instalația de iluminat este evaluată la peste 2,27 milioane de lei, iar construcția destinată informării turistice și toaletelor publice are o valoare de peste 1,22 milioane de lei. Sunt cifre care, privite separat, pot părea doar niște poziții contabile. Privite împreună, însă, arată dimensiunea financiară a proiectului.
Și tocmai de aceea orice urmă de degradare apărută la scurt timp după finalizarea lucrărilor trebuie să ridice întrebări.
Când investiția începe să se strice
În spațiul public au apărut informații și imagini privind probleme ale pavajului din Piața Dacia, inclusiv dale care se mișcă și intervenții de remediere care au stârnit ironii și nemulțumiri. Dacă o asemenea investiție începe să necesite intervenții importante la doar câțiva ani de la finalizare, administrația locală trebuie să explice ce s-a întâmplat.
A fost respectat proiectul tehnic? Au fost respectate toate specificațiile? Materialele folosite corespund celor prevăzute în documentație? Recepția lucrării s-a făcut în condiții corespunzătoare? Ce probleme sunt acoperite de garanție și cine suportă costurile remedierilor?
Aceste întrebări nu sunt atacuri politice. Sunt întrebările normale ale unor oameni care au dreptul să știe ce s-a făcut cu banii comunității.
Cine răspunde pentru calitatea lucrării
Atunci când o lucrare publică prezintă probleme, responsabilitatea nu poate dispărea odată cu inaugurarea. Există proiectant, constructor, diriginte de șantier, beneficiar, verificatori și o comisie de recepție. Fiecare are un rol și fiecare trebuie să răspundă pentru ceea ce a făcut.
Dacă lucrarea este în garanție, atunci administrația trebuie să solicite remedierea problemelor pe banii executantului, acolo unde acestea sunt imputabile acestuia. Dacă nu mai este în garanție, trebuie explicat de ce o investiție atât de scumpă a ajuns într-o asemenea situație după un interval atât de scurt.
Iar dacă apar costuri suplimentare pentru întreținere și reparații, buzoienii trebuie să știe cât îi mai costă, în realitate, această investiție.
Comisioane și contracte
În jurul oricărei investiții publice de asemenea dimensiune apar inevitabil întrebări despre contracte, firme, subcontractări, acte adiționale și costuri. Se poate vorbi despre comisioane sau despre bani împărțiți doar atunci când există dovezi și documente. Altfel, asemenea afirmații rămân acuzații care nu pot fi prezentate drept fapte.
Dar administrația nu are niciun motiv să se teamă de transparență. Contractele, actele adiționale, devizele, situațiile de lucrări, plățile, procesele verbale de recepție și documentele privind garanția ar trebui să fie cât mai ușor accesibile publicului.
Dacă totul a fost făcut corect, documentele vor demonstra acest lucru. Dacă există nereguli, tot documentele trebuie să le scoată la lumină.
Piața Dacia aparține buzoienilor
Piața Dacia nu este proprietatea unui partid și nu este proprietatea unei administrații. Este proprietatea comunității. A oamenilor care plătesc taxe și impozite, a celor care traversează piața în fiecare zi, a părinților care își duc copiii acolo și a celor care au dreptul să primească lucrări de calitate pentru banii investiți.
Un primar poate inaugura o piață. Un partid poate revendica meritele unei investiții. Un constructor poate încasa contravaloarea unei lucrări. Dar după ce se termină discursurile și dispar fotografiile de la inaugurare, rămâne un singur lucru. Lucrarea.
Dacă lucrarea rezistă, investiția poate fi considerată un succes. Dacă începe să se degradeze după câțiva ani, trebuie să existe explicații.
Aproape 29 de milioane de lei trebuie să însemne calitate
Nu spunem că cineva a furat. Nu spunem că există comisioane ilegale. Nu putem afirma asemenea lucruri fără dovezi. Dar putem întreba. Și trebuie să întrebăm.
Unde s-au dus banii? Cum au fost stabilite prețurile? Cine a câștigat contractele? Ce acte adiționale au existat? Ce lucrări au fost recepționate? Ce probleme au apărut după recepție? Cine plătește reparațiile? Și cât va costa această investiție în următorii zece ani?
Pentru că aproape 29 de milioane de lei nu sunt o sumă pe care o uităm după tăierea unei panglici.
Sunt banii comunității.
Sunt bani care ar fi putut merge în școli, spitale, infrastructură, spații verzi sau alte investiții.
Iar atunci când o investiție atât de scumpă începe să arate semne de degradare după doar câțiva ani, administrația trebuie să explice.
Nu cu sloganuri.
Nu cu fotografii.
Nu cu promisiuni.
Cu documente.
Pentru că banii publici nu sunt banii primarului, nu sunt banii partidului și nu sunt banii constructorului.
Sunt banii buzoienilor.
Iar pentru fiecare leu cheltuit, buzoienii au dreptul să ceară un singur lucru.
Calitate și responsabilitate.
Iulian Gavriluta – News Buzau
VIDEO - 11.08.2026
