De Bunavestire, în 1949, după ce fusese anchetat un an și jumătate pentru organizarea unor întâlniri studențești unde se rosteau rugăciuni, se citea din Sfânta Scriptură și se discutau tâlcuirile din sfinții părinți, tânărul student teolog Crăciun Opre i-a înfruntat pe judecătorii și anchetatorii comuniști cu un ultim cuvânt cutremurător, similar cu cel al mucenicilor din vechime care îi înfruntau pe guvernatorii romani păgâni: „Am vrut şi vrem să fim creștini în atitudine şi cuvânt. Dacă o asemenea vrere este și astăzi o crimă, hotărâți dumneavoastră singuri!”
«Domnule Preşedinte, Onorat Tribunal,
Cunoaşteți faptele mele din interogatoriu, iar semnificația lor o puteți înțelege din cuvântul confraților mei, cuvânt cu care mă solidarizez întru totul, și din cele ce vă spun: Cu douăzeci de secole în urmă, se descoperea omenirii adevărul cel mai înalt și calea spre acest adevăr, prin „dragostea creştină şi virtutile ce izvorăsc din ea, întruchipate în Iisus Hristos“. Toți aceia ce au ales rostul vieții lor în a urma această cale, au rămas neînțeleşi de lume, şi mai ales au rămas neînțeleşi de autoritatea romană. Mai mult chiar, faptele lor au fost răstălmăcite şi, imputându-li-se că strică ordinea Imperiului, fură duși în circ, dati pradă fiarelor sălbatice şi arşi pe ruguri.
Noi suntem departe de a fi creştini. Încercând însă să ne apropiem de acest fel de viață, atitudinea noastră a fost răstălmăcită exact aşa ca şi odinioară. Suntem învinuiți astăzi de acelaşi lucru și cu aceeaşi formulă: că „am voit să stricăm ordinea socială“. Îmi vine în minte o pagină din „Frații Karamazov”, în care Dostoievski ilustrează atât de plastic această realitate:
Hristos, îşi inchipuie autorul, se coboară din nou pe pământ. Orbi, şchiopi, bolnavi cu trupul şi cu sufletul curg din toate părtile, setoşi de mântuire spre Iisus. Iată-L, apare în una din piețele Sevillei! În mijlocul mulțimilor învaţă, vindecă şi face minuni ca şi altădată. Inchizitorul, reprezentantul puterii din Sevilla, alarmat de această răsculare a mulțimilor ce curg spre acest necunoscut, ce le „sminteşte”, dă ordin să-L aresteze. La interogatoriu, Inchizitorul Îl întreabă: cine este? Iar Iisus i se descoperă. Și însuşi Inchizitorul se convinge că acest necunoscut este Iisus Hristos. Cu toată convingerea însă, reprezentantul dreptății ia o atitudine ce ne miră, dar care (parcă vrea să) se ia și astăzi. Iisus Hristos, bunătatea întruchipată, învinuit că strică legea şi ordinea, este condamnat să fie ars pe rug…
Domnule președinte, onorat tribunal, am vrut şi vrem să fim creștini în atitudine şi cuvânt. Dacă o asemenea vrere este și astăzi o crimă, hotărâți dumneavoastră singuri!»
Părintele Crăciun Opre s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău (Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun şi Saveta Oprea. În satul natal a absolvit şcoala primară, continuând apoi studiile la Şcoala Normală din Oradea în perioada 1931-1940. A urmat apoi cursurile Şcolii Normale Dimitrie Ţichindeal din Arad între anii 1940-1947. S-a înscris în anul 1947 la Facultatea de Teologie din Arad. În această perioadă a studenției, tânărul Crăciun Opre l-a avut drept duhovnic pe Sfântul Părinte Mărturisitor Ilarion Felea. Faţă de Sfântul Ilarion Felea, părintele Crăciun a purtat o deosebită dragoste şi evlavie. I-a fost un ucenic devotat atât în timpul vieţii cât şi după martirizarea acestuia în temnița Aiudului, motiv pentru care părintele Crăciun Opre a fost cel care a reușit să aducă la lumină, ca pe o datorie sfântă, volumele de teologie mistică ale Părintelui Felea, aflate în manuscris, sub denumirea „Spre Tabor”.
Tânărul Crăciun a fost arestat de Securitate în 1947, pe vremea când era student în primul an al Facultăţii de Teologie. După anchetă a fost condamnat de Tribunalul Militar din Timișoara, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. De la Arad a fost dus la Oradea, apoi la Timişoara, fiind închis împreună cu alți elevi și studenți, după care a fost transferat la închisoarea Pitești, unde a stat aproape un an de zile. Aici a ajuns în august 1949, fiind întemnițat în celula de lângă camera lui Eugen Ţurcanu, cel care a coordonat fenomenul reeducării prin tortură a deținuților studenți.
„Şi apoi s-a reînceput reeducarea de un grup de studenţi care au fost înşelaţi socotind că vor fi miniştri dacă pot să ucidă pe ceilalţi cu ortacii lor. Echipa s-a numit echipa lui Ţurcanu. Au început să ne bată, pentru orice. Timp de câteva luni ne-au dat numai varză, fiartă în apa ei. Nu aveam paturi, dormeam pe nişte fiare sau pe jos, grămadă. O parte din deținuți, înspăimântaţi şi cedând psihic, au hotărât să treacă de partea torționarilor, de partea comuniştilor. Dar, sărmanii, erau deja reeducaţi, nu mai erau stăpâni pe liberul lor arbitru. Atunci s-a pornit învrăjbirea şi frate pe frate era dat spre moarte”.
După Pitești, părintele Crăciun Opre a fost transferat la Gherla și canal, fiind eliberat în 1955, după opt ani de detenție grea. În anul eliberării s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Sibiu, pe care a și absolvit-o patru ani mai târziu, devenind preot de mir. În anul 1962 s-a căsătorit cu tânăra Anişoara din satul Cinciş. A fost încadrat ulterior ca preot în parohiile Hăşdău (1964-1974) şi Cinciş-Cerna (1974-2010), iar în ultimii ani de viață a oferit o serie de mărturii și de interviuri care au cântărit în favoarea canonizării pr. Ilarion Felea și pr. Arsenie Boca, pe care i-a cunoscut îndeaproape. A trecut la Domnul în data de 8 aprilie 2012.
Dumnezeu să-l odihnească, iar tinerilor de astăzi să le dea putere în cuvânt și în faptă, asemenea tânărului student Crăciun Opre!
SURSA: ligastudentilorortodocsi
Foto: George Crăsnean
