Ultima prescură este un film documentar antropologic filmat aproape integral într-un cătun al satului Bălnaca-Groşi, comuna Şuncuiuş, județul Bihor. Personajul central este Nana Veronică, o bătrână octogenară. Ea viețuiește de una singură în gospodăria proprie, în plină pustietate.

Păstrătoare a tradițiilor arhaice, femeia de mult văduvă era aceea care a făcut prescura pentru biserica din satul Bălnaca. A făcut asta vreo două decenii la rând. Acum, lipsită de puteri, nu se mai încumetă. Totuși, pentru camera de filmare, va mai face o dată acest lucru. În ceea ce o privește, însă, va fi – cu siguranță – „ultima prescură”.

Profitând de ocazia înregistrării ritualului mistic al coacerii prescurilor și paștilor pentru sărbătoarea Învierii Domnului, autorul documentarului, Tudor Chirilă, investighează în amănunt în Ultima prescură întreg universul cotidian al bătrânei, alcătuind un tablou al vieţii solitare a acesteia.

Viața este mânată de un singur imbold major: credința. Ideea filmului este axată pe dispariția dintre noi a ultimilor păstrători ai valorilor ancestrale ale poporului român, prins în iureșul dement al globalizării.

SURSA: https://www.filmedocumentare.com/ultima-prescura-pastele-la-romani/