Cei care ați prins perioada de dinainte de ‘89, în perioada comunistă, vă amintiți de glumele pe seama colegilor de clasă cu dioptrii mari și poreclele ce li se dădeau? Ții minte colegul de etnie rromă așezat singur, in ultima banca, luat mereu la mișto atat de colegi, cat si de profesori?

Ai văzut vreodată copiii făcând haz de grăsuțul clasei în timp ce alții îl priveau și scandau de pe margine?

Ceea ce până nu demult treceam cu vederea ca o „șicanare” aparent normală între copii, în pauze, capătă azi forme mult mai agresive și mai complexe. Astfel, manifestări de bullying sunt considerate agresiunea fizică, hărțuirea verbală, excluderea socială, dar și amenințările online. Consecințele bullying-ului pot lăsa răni profunde atât asupra victimei, cât și a agresorului. Pe termen lung, întregul climat al comunității școlare e afectat, transformându-se într-un mediu dominat de frică și neîncredere.

Bullying-ul în perioada comunistă era încurajat sau tolerat de instituții pentru a menține uniformitatea, frica, disciplina, umilirea publică,tortura psihica și violența fizică.

Am evoluat oare? Ne-am emancipat, educat, suntem mai empatici acum decât atunci?

Ne ajută institutiile statului acum mai mult decat atunci?

Sau am trecut de la apelativele de atunci cum ar fi: aplaudac,Bai Bulă, fascist, coate-goale, aragaz cu patru ochiuriuri, tovarășu’, la cele actuale ca autist, soroșist, neo fascist, aurolac, șoșocar…

Bullying-ul sub anonimat pe rețelele de socializare reprezintă un mecanism de amplificare a agresivității prin fenomenul de "dezinhibiție online", unde lipsa responsabilității personale și a identificării permite utilizatorilor să atace figuri publice fără teama de consecințe directe.

Să nu uităm cele mai recente campanii de bullying  împotriva Oanei Țoiu, femeie, mamă, om de carieră, a colegilor deputați USR pesiflați cu invective de nepronunțat, de către colegi parlamentari PSD!

În mediul virtual sunt  condiții propice pentru hartuitori, care  sub umbrela anonimatului pot să zică tot ce vor, fără să fie nevoie de argumente ! Nu vor pati nimic,pentru că e greu de demonstrat, proceduri greoaie, care demobilizează victimele în acțiunea de a-și căuta dreptatea, de a-și reabilita imaginea!

 Nu sunt legi care sa ajute victimele ci mai degrabă bariere care îngreunează un proces împotriva agresorului.

Presiunea  psihologică  la care sunt supuse victimele, este extremă!

Anarhia spațiului virtual trebuie reglementată prin legi care sa ajute victimele și să ușureze procesul impotriva agresorilor.

"Țin să mulțumesc tuturor celor prezenți la întâlnirea de astăzi și dnei deputat Corina Atanasiu , dlui senator Ștefan Pălărie , dlui deputat Marius Alecsandru pentru proiectele ce au ca temă reglementări legale privind colaborările psihologilor cu cabinetele medicale" - Claudia Cristea - USR Buzau.