La Munich, Marco Rubio, Ministrul de Externe SUA, a îndemnat Europa, asemenea unui profet din vechime, să se reîntoarcă la rădăcinile ei creștine, la valorile creștine, la credință strămoșilor și fondatorilor ei. A vorbit cu pasiune despre Dumnezeu, creștinism, și despre spiritualitatea comună civilizației europene și americane. A atenționat că fără o spiritualitate puternică, atît Europa cît și Statele Unite riscă să fie șterse de pe harta umanitățîi. Spiritualitatea lor comună este creștinismul. Discursul lui Rubio îl puteți citi accesand linkul: https://www.state.gov/.../secretary-of-state-marco-rubio...
Destinul crestin al Europei
Rubio a accentuat că Europa a devenit o minune a civilizației umane doar că urmare a credinței și identității ei creștine. La fel America, cea descoperită de Cristofor Columb, un bărbat cu o viziune creștină. Despre el, Rubio remarca că a fost: “omul care a stabilit și a construit națiunea în care m-am născut [America] [și care] a sosit pe țărmurile noastre purtând amintirile, tradițiile și credința creștină a strămoșilor lor că o moștenire sacră, o legătură indestructibilă între lumea veche și cea nouă.”
Creștinismul este o “moștenire sacră”, a accentuat Rubio, care însă e în pericol de risipă și dispariție datorită secularizării extreme și anti-creștine dar și a migrației masive scăpate de sub control. Această “moștenire sacră” sunt marile creații artistice europene inspirate de creștinism, de la Dante la Beethoven și Mozart.
În timp ce europenii vorbesc de “valori europene” că liant comun, Rubio vede în creștinism liantul Americii și Europei, dînd de înțeles că fără valori creștine commune, cele două continente nu vor putea merge înainte pe același drum al istoriei și viitorului. Fără creștinism, Europa riscă să dispară din istorie. În cuvintele lui Rubio: “Suntem legați unii de alțîi prin cele mai profunde legături pe care națiunile le-ar putea împărtăși, făurite de secole de istorie comună, credință creștină, cultură, moștenire, limbă, strămoși și sacrificiile pe care strămoșii noștri le-au făcut împreună pentru civilizația comună căreia i-am căzut moștenitori.”
Americii, atenționa Rubio, îi pasă de Europa tocmai pentru că cele două entități sunt legate spiritual și cultural. “Suntem conectați spiritual și suntem conectați cultural”, spunea el. America îi datorează Europei propria existența. America s-a născut din viziunea creștină a navigatorului italian, Columb. Spune Rubio: “Povestea noastră [a Americii] a început cu un explorator italian a cărui aventură … a adus creștinismul în America …”
Discurs important pentru Europa
Vineri a fost o zi importantă pentru Europa: unul din cei mai influenți, credibili și puternici bărbați ai vremurilor noastre a îndemnat Europa să se re-orienteze către Dumnezeu. A făcut-o în contextul celei mai importante, mari și influențe conferințe din Europa dar și din lume. În contextul în care milioane și milioane de persoane influențe și politicieni din toată lumea au ascultat cu atenție la acest mesaj indispensabil pentru umanitatea zilelor noastre.
Europa a fost atenționată. Occidentul la fel. Din nou. Rubio, însă, nu e singurul bărbat care atenționează Europa. Mărturia creștină în Occcident e dusă și de alțîi: de românii care trăiesc în Occident și care duc și poartă cu ei valorile și credință. La fel populația de culoare din Africa și Caraibe care rămîne atașată profund de creștinism. La fel și alte grupuri entice care nu s-au topit în secularismul european și rămîn fidele credinței.
Profetul Ieremia îndemna pe cei din vremea lui să se întoarcă la Dumnezeu mergînd pe “drumurile vechi”. (Ieremia 6:16) Ei i-au respins îndemnul. Într-un fel, Rubio a făcut exact același lucru adresindu-se Europei Vineri la Munich. La cel mai potrivit timp și în cel mai potrivit context. Rămîne de văzut dacă Europa va alege să se rentoacra la moștenirea spirituală lăsată ei de părinții ei, adică la Dumnezeu.
Ateii se reintorc la Dumnezeu
Dumnezeu totdeauna cistiga, ateii pierd! O dovada recenta a acestui truism este cartea tocmai publicata de fostului ateu Christopher Beha, Why I Am not an Atheist / De ce nu mai sunt ateu. Sloganul cartii, “Losing Faith in Atheism / Pierderea credintei mele in ateism”, spune totul. Fostul ateu si-a gasit drumul inapoi la credinta in Creator dupa 20 de ani in ceea ce el numeste “atheist wandering / ratacirea atee”. Pe scurt, cartea este un jurnal de calatorie spirituala si intelectuala a autorului.
Aceasta aparitie editoriala este o dovada in plus ca ceva neobisnuit se petrece in lumea intelectuala occidentala sub ochii nostri - la fel si in generatia tinara – privind credinta in Dumnezeu. Se observa o tendinta si un interes pronuntat in teism / credinta in Dumnezeu. Chiar si la tineretul suedez, in ultimii ani fiind publicate carti despre traditia protestanta a Scandinaviei.
O notiune comuna tuturor acestor discutii si interventii este ca multe dintre aceste persoane au mers pe aceasi traiectorie pe care a mers si Beha: de la scriitorii influenti ai ateismului inapoi la credinta. Daca la unii interesul in crestinism si credinta se datoreaza ascensiunii islamului in Europa, pentru altii, cum e Beha, interesul se datoreaza faptului ca dupa 20 de ani in “pustiul ateismului” nu a gasit raspuns la cea mai fundamentala intrebare a vietii: daca nu exista Dumnezeu, atunci cum imi traiesc viata? (“How am I to live?”) Daca nu cred in Dumnezeu, atunci in ce cred? (“I wanted to know what to believe in.”) Avea nevoie de un cod de conduita morala dar pe care nu l-a gasit la atei.
Aparitie editoriala
Mai devreme in saptamina, Beha a publicat o recenzie proprie a cartii pe care o puteti accesa aici: https://www.newyorker.com/.../the.../losing-faith-in-atheism Cartea lui Beha apare la un moment curios si interesant: dupa 20 de ani de activism ateu care a dominat dezbaterile intelectuale ale inceputului Noului Mileniu. In 2004 ateul american Sam Harris a publicat “The End of Faith / Sfirsitul credintei”. In 2006 Richard Dawkins a publicat The God Delusion / Iluzia lui Dumnezeu. Tot in 2006 Daniel Dennett (acum mort), a publicat Breaking the Spell / Ruperea vrajii. Iar in 2007 Christopher Hitchens (acum mort) a publicat God Is not Great / Dumnezeu nu este maret.
Aceste carti au dus multi tineri in ratacire si presupunerea falsa ca nu exista Dumnezeu. Dar multi din acesti tineri se intorc acasa, la credinta in Creatorul lor. Cei patru autori nu au putut da oamenilor un cod de conduita morala. Au formulat doar o critica a credintei, mai ales din perspectiva conflictelor armate cauzate de religie de-a lungul secolelor. Au creat repulsie in rindul tinerilor fata de credinta. I-au indemnat sa inlocuiasca credinta cu filosofia. Dar filosofia, scrie Beha in cartea lui, este inaccesibila oamenilor de rind care nu o pricep, pe cind instructiunile privind viata morala continute in Biblie sunt clare si usor de inteles.
Daca nu exista Dumnezeu, se intreba Beha, cum explicam existenta “sufletului” ori a “constiintei”? La 15 ani, marturiseste el, i s-a aratat un inger care i-a spus “put your trust in God / pune-ti increderea in Dumnezeu”. Cu toate acestea, Beha s-a departat de Dumnezeu, devenind ateu iar in cariera un journalist si intelectual influent in presa americana. Totusi, ratacirea lui Beha in pustie este un cistig pentru noi cei care nu ne-am ratacit, dar mai ales pentru cei care fie ca trec, fie ca au trecut, printr-un tarim identic in anii tineretii ori tirzii ai vietii. [Recenzie: https://www.nytimes.com/.../why-i-am-not-an-atheist
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
