O farfurie de paste, o felie de pâine, nici urmă de alcool în pahar. Și totuși, la scurt timp, amețeală, mers nesigur, test de alcoolemie pozitiv. Pentru unii oameni, acesta nu e un paradox, ci efectul unei afecțiuni reale: sindromul de fermentație intestinală, cunoscut și ca auto-brewery syndrome.

Un studiu publicat pe 8 ianuarie 2026 în Nature Microbiology arată pentru prima dată, cu precizie, cauzele: anumite bacterii din intestin transformă carbohidrații în etanol, suficient cât să provoace intoxicație.

Cercetătorii de la Massachusetts General Hospital și University of California San Diego au urmărit traseul din interior: cine sunt microbii, ce fac și cum o fac.

„Am descoperit că bacteriile intestinale, inclusiv Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae, descompun zaharurile și le convertesc în etanol chiar în interiorul intestinului la pacienții cu auto-brewery syndrome”, explică Bernd Schnabl, profesor la UC San Diego School of Medicine.

„Acești microbi folosesc mai multe căi de producere a etanolului și pot ridica nivelurile de alcool din sânge suficient de mult pentru a depăși limitele legale de alcoolemie.” Mecanismul e, în esență, unul de chimie vie. La orice persoană, metabolismul carbohidraților poate genera urme de alcool.

În sindromul de fermentație intestinală, însă, balanța se rupe: microbii produc atât de mult etanol în intestin încât acesta trece în sânge și provoacă simptome reale de intoxicație.

Nu vorbim despre o reacție izolată, ci despre căi metabolice distincte pe care bacteriile le folosesc pentru a obține energie, iar alcoolul este un produs secundar. Pentru a înțelege scală și specific, echipa a realizat cel mai amplu studiu de până acum asupra acestei boli rare.

Au fost evaluați 22 de pacienți cu sindrom de fermentație intestinală, 21 de parteneri de viață neafectați și 22 de participanți sănătoși. Comparația a țintit atât compoziția microbiotei, cât și funcția acesteia.

Rezultatul a fost elocvent: în testele de laborator, probele de scaun colectate în timpul episoadelor active ale pacienților produceau mult mai mult etanol decât probele de la parteneri sau de la participanții sănătoși.

Cu alte cuvinte, metabolismul microbian din intestinul bolnavilor arăta o producție activă de alcool, pe care probele de la persoanele sănătoase nu o prezentau. Această diferență măsurabilă deschide o perspectivă practică: un test de diagnosticare bazat pe probe fecale.

Ar putea fi un instrument simplu și robust, înlocuind suspiciunea și ambiguitatea cu date obiective. Până recent, ipotezele au oscilat între drojdii și bacterii.

Analiza detaliată a scaunului din acest studiu a înclinat balanța către bacterii, indicând în special Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae ca actori principali.

Mai mult, cercetătorii au identificat trei rute metabolice prin care aceste bacterii produc etanol: fermentația cu acid mixt, fermentația heterolactică și utilizarea etanolaminei. Practic, trei seturi de reacții biochimice diferite, cu același rezultat: alcool.

Genele care alimentează aceste căi erau semnificativ mai abundente la pacienții cu sindromul de fermentație intestinală, ceea ce explică de ce organismul lor ajunge la niveluri neobișnuit de mari de alcool după mese bogate în carbohidrați.

Piesa lipsă a puzzle-ului a fost completată cu un caz urmărit în timp. Un pacient la care terapiile standard nu au funcționat a primit transplant de microbiotă fecală.

Simptomele s-au ameliorat, apoi au recidivat, într-un dans care a urmat îndeaproape schimbările în tulpinile bacteriene și în activitatea metabolică din intestin. După un al doilea transplant, precedat de un regim antibiotic diferit, pacientul a rămas fără simptome mai bine de 16 luni.

Este o evoluție care sugerează că manipularea atentă a ecosistemului microbian poate schimba cursul bolii. „Auto-brewery syndrome este o condiție neînțeleasă, cu puține teste și tratamente”, spune co-autoarea Elizabeth Hohmann, medic în cadrul Diviziei de Boli Infecțioase la Mass General Brigham.

„Studiul nostru demonstrează potențialul transplantului fecal.

Mai mult, prin determinarea bacteriilor specifice și a căilor microbiene responsabile, descoperirile noastre pot deschide calea către diagnosticare mai ușoară, tratamente mai bune și o calitate îmbunătățită a vieții pentru persoanele care trăiesc cu această condiție rară.”

Afecțiunea rămâne rară, dar probabil subdiagnosticată. Lipsa de conștientizare, dificultățile de diagnostic și stigmatul social îi fac pe mulți pacienți să rătăcească ani între etichete greșite, consultații, tratamente nepotrivite și complicații. Urmările nu sunt doar sociale sau legale.

Medicii descriu leziuni hepatice, afectare cognitivă, probleme digestive și chiar simptome de sevraj – toate consecințe ale unui organism care produce alcool în propriul intestin.

SURSE: https://www.massgeneralbrigham.org, Massachusetts General Hospital (https://www.massgeneral.org/) și University of California San Diego (https://ucsd.edu/ ), curiozitatea.ro , https://www.nature.com/nmicrobiol/