Statul român ia până și pielea de pe români: pe lângă faptul că plătim cele mai mari impozite pe salariu, mai plătim și alți bani. Chiar și așa, statul hrăpăreț se afla pe buza prăpastiei. România are de ani de zile cel mai mare deficit bugetar din UE, deși statul devorează banii populației.

Fost director financiar de bancă, Radu Georgescu a calculat că statul român ajunge să ia de la populație aproape 50% din câștigurile salariale, sub forma a diverse taxe și impozite, după care le mai ia oamenilor încă circa 20%. Așa ajung românii să dea statului circa 70% din tot ceea ce câștigă, susține Radu Georgescu. Există în schimb mari companii care nu plătesc aproape nimic și care știu și au puterea să facă un lobby agresiv, ceea ce populația și companiile mici și mijlocii nu au cum să facă. Într-o postare pe Facebook, cunoscutul economist a explicat cum stau lucrurile.

„Este foarte interesant cum au apărut taxele pe planeta Pământ. Până în anul 1850 nu exista nicio taxă sau impozit pe muncă sau veniturile oamenilor. Singura taxă se plătea către rege. Dacă aveai un teren pe care îl cultivai. Real estate (imobiliare) vine de la „royal estate” adică teren regal”, a început el.

O scurtă istorie a taxelor

În continuare, Radu Georgescu a explicat cum au apărut diversele taxe pe care azi le plătim cu toții.

„Prima invenție a statului: impozitul pe venit. În 1850 Marea Britanie avea nevoie de bani pentru a-și finanța războaiele de cucerire. Ministrul de Finanțe a inventat o taxă pe veniturile oamenilor. A numit-o Impozit pe Venit. În mod logic, oamenii s-au revoltat. Au urmat 10 ani de revolte populare. În România, taxele salariale reprezintă 42% din venituri. A doua invenție a statului: TVA. În 1950, Franța avea un deficit bugetar foarte mare. Ministrul de Finanțe din Franța a inventat o taxă care se ia după ce venitul a fost deja impozitat. A numit-o TVA. Wow! Stai un pic. Statul îți ia impozit pe venit. Iar din venitul net începi să plătești o altă taxă? Când au văzut această taxă, americanii au spus că TVA-ul este o taxă stupidă. Americanii nu au TVA. În România taxele pe consum (TVA, accize) sunt în jur de 25%”, a mai scris el.

A urmat apoi o nouă intervenție a statului, povestește Radu Georgescu. „A treia invenție a statului: Taxele pe clădire, terenuri și mașini. Dacă îți cumperi o casă, teren, mașină, statul vine și îți ia alte taxe. Wow! Stai un pic. Statul îți ia impozit pe venit. Din venitul net plătești o altă taxă, TVA, atunci când cumperi bunuri. Și statul vine și îți ia alte taxe după ce ai cumpărat bunurile?”, se întreabă retoric expertul.

Regulile nu sunt pentru toată lumea

Așa cum se întâmplă de obicei, regulile nu sunt făcute pentru toată lumea. În ce sens și cum, explică tot Radu Georgescu.

„Partea haioasă este că aceste reguli nu se aplică pentru toată lumea. Pe mine mă amuză foarte tare discuțiile despre „taxa pe stâlp”. Acum 3 zile au crescut taxele pentru peste 2 milioane de oameni și pentru peste 700.000 de companii. Dar cel mai mult se vorbește despre „taxa pe stâlp”. Acest lucru se întâmplă deoarece această taxă impactează cel mai mult marile firme din energie și telecomunicații. Iar aceste firme au puterea financiară pentru a face lobby fiscal. O putere financiară infinit mai mare decât cei 2 milioane de oameni și 700.000 de companii”, susține el.

„Este moral?”

La final, Radu Georgescu rezumă situația și explică de ce unii plătesc, iar alții nu.

„Pe scurt: „Taxa pe stâlp” este o taxă pe activele firmelor din energie și telecom (schele petroliere, stâlpi cu antene de telecomunicații etc). Este exact aceeași taxă pe care o plătim toți oamenii și toate firmele pentru apartamente, clădiri, terenuri și mașini. Partea și mai haioasă este că aceste firme mari nu fac lobby fiscal și pentru reducerea taxelor pentru cei 2 milioane de oameni și 700.000 de companii. Nu sunt interesate de acest subiect. Motivul este simplu. Aceste firme nu plătesc taxele mărite pentru angajați. Și nu plătesc nici impozit pe dividende în România deoarece Codul Fiscal spune că firmele străine nu plătesc impozit pe dividende în România. Pam Pam! Acum ați înțeles cum funcționează sistemul fiscal?”

El încheie cu o întrebare despre care spune că este de 100 de puncte: „Este moral că statul să ia 70% din veniturile lunare ale celor care nu au puterea financiară să facă lobby fiscal?”

Robert Turcescu – “M-am hotărât ca în 2026, până pe 31 martie, să nu plătesc taxele și impozitele pe proprietate, pe mașină, majorate de guvernul Bolojan. Există țări în lumea asta în care ele lasă Monaco, unde impozitul pe venit e zero. Qatar e una din țările în care cetățenii ei nu plătesc impozit pe venit, nu plătesc impozit pe proprietăți.

Și nu doar atât. Statul funcționează pe redistribuirea bogățiilor țării, nu pe taxarea cetățenilor. Datorită resurselor bogate pe care le are, statul e bogat, așa că oferă gratuit cetățenilor țării toate utilitățile. Catarezii nu plătesc curent, apă, gaz pentru proprietatea rezidențială, pentru casa în care locuiesc. Nici impozit pe locuință nu plătesc. Adică povara fiscală personală e aproape zero. Sanatatea e si ea gratuita ca si educatia. Desi primul spital a aparut aici abia in 1949 si prima scoala abia in 1947, apoi noi le aveam de mult. Masinile electrice se incarca gratuit in Qatar.

Acu realist vorbind, chiar dacă aveam noi resursele lor ale Qatarului, ne descurcam noi fără taxe și impozite. Greu cred, pentru că ei împart totul la puțini, sunt puțini cetățeni, noi suntem încă mulți. Și aici statul trăiește din export, nu din taxe pe cetățeni.”

Madalin Ionescu: Există țări — Croația, Italia, Malta — unde prima locuință NU este impozitată deloc sau excesiv. Aproape simbolic ( au existat ani în care cetatenii nu au platit nimic).

Pentru că acolo s-a înțeles ceva simplu. Un acoperiș deasupra capului nu e lux, e un drept. Dacă ai vile de peste 400 de mp, palate, reședințe de vacanță — plătește. E normal.

Dar casa în care îți crești copiii nu e „avere”. E viață.”

Madalin Ionescu: “…John Locke spunea că “proprietatea este prelungirea libertății omului”. Când plătești anual pentru dreptul de a exista într-un spațiu al tău, libertatea devine o rată.”

Henry David Thoreau: „Nesupunerea civica”

Henry David Thoreau (1817 – 1862):

Ceea ce trebuie să fac eu este să mă asigur că oricum nu devin unealta nedreptăţii pe care o condamn.

Dacă ar fi ca o mie de oameni să nu-şi plătească impozitele din acest an, aceasta nu ar fi o măsură violentă sau sangeroasă aşa cum s-ar intampla dacă ar fi să le plătească şi astfel să dea statului putinţa de a comite violenţe şi de a vărsa sange nevinovat. De fapt, aceasta este definiţia revoluţiei paşnice, dacă aşa ceva este posibil să existe. Dar perceptorul sau oricare alt funcţionar public vine să mă intrebe, aşa cum s-a intimplat o dată, „Şi eu ce pot să fac?“, răspunsul meu este „Dacă vrei intr-adevăr să faci ceva, dă-ţi demisia“. Cand supusul refuză să se supună şi funcţionarul demisionează din funcţie, atunci revoluţia şi-a atins scopul. Dar gandiţi-vă numai că ar curge sange: Oare nu tot un fel de vărsare de sange este şi cand cea rănită este conştiinţa? Printr-o rană ca aceasta se scurg omenescul şi nemurirea, iar omul sangerează fără incetare către o moarte fără sfarşit. O astfel de sangerare văd acum.

Dar, cel bogat – ca să nu fac nici o comparaţie invidioasă – este intotdeauna vindut acelei instituţii care il face să fie bogat. Vorbind in absolut, cu cat sunt mai mulţi bani, cu atat este ‘virtute mai puţină, fiindcă banul se aşază intre om şi dorinţele sale şi le obţine in numele lui; iar in a obţine banul nu este cine ştie ce virtute.

Cum nu se putea ajunge la mine, cel real, se hotărase să mi se pedepsească trupul, tot aşa cum fac copiii care, nefiind in stare să se apropie de cel căruia ii poartă pică, ii iau la cotonogit cainele.

Astfel, statul nu se ciocneşte niciodată, in chip intenţionat, cu fiinţa intelectuală sau morală a omului, ci numai cu fiinţa sa fizică. El nu este inarmat cu o inteligenţă superioară sau cu onestitate, ci numai cu o forţă fizică superioară.

Nu am refuzat niciodată să plătesc taxa de drum, pentru că sunt la fel de doritor a fi un bun vecin pe cat sunt de a fi un rău supus, iar in ceea ce priveşte intreţinerea şcolilor, imi dau contribuţia educandu-mi acum concetăţenii. Impozitul nu are nimic in sine care să mă facă să refuz a-l plăti. Pur şi simplu nu vreau să mă supun statului, vreau să mă trag la o parte şi să răman in fapt mai presus de el. Nu ţin să iau urma dolarului meu, nici dacă aş putea, pană cand ajunge să cumpere un om sau o muschetă cu care să fie impuşcat un altul – dolarul nu are nici o vină – dar ceea ce imi stă in grijă este să iau urma consecinţelor supunerii mele.

Un dialog despre volumul „Nesupunerea civica și alte scrieri” de Henry David Thoreau, alături de traducătorul cărții, Ovidiu Morar (Prof. Univ. Dr) și Sorin Lucaci (PR Herald).

Mai actuale decât oricând, scrierile lui Thoreau susțin asumarea responsabilității fiecărui individ în societate, dovedind prin fapte că refuzul cetățenilor de a încuraja instituțiile nedrepte poate duce la transformări radicale și de durată.

Cel mai renumit eseu al autorului este, fără îndoială, „Nesupunerea civică”, eseu care a fost publicat pentru prima oară în 1849. Aflăm că cea mai bună guvernare este „cea care guvernează cel mai puțin”, ba chiar „deloc”. Deoarece votul națiunii nu are cum să nu reflecte interesele unei majorități, lăsându-le inevitabil neacoperite pe cele ale minorităților, este de preferat ca oamenii să respecte mai degrabă ce le dictează conștiința decât ce spun legile. Autorul însuși a preferat să meargă la închisoare decât să plătească niște taxe în care nu credea. Ideile lui au influențat mișcarea de revoltă nonviolentă inițiată de Mahatma Gandhi, care a dus la dobândirea independenței Indiei. Tolstoi îl citează adesea pe Thoreau, iar Martin Luther King Jr. îi datorează acestuia o parte din „visul” său.

Foto: https://www.libris.ro/nesupunerea-civica-si-alte-scrieri-henry-david-HER978-973-111-872-7–p21873138.html?gclid=EAIaIQobChMIstebhPDJ_QIVz-h3Ch30ZgyaEAQYASABEgIAuPD_BwE

SURSE: Radu Georgescu – facebook, Adevarul, Voxpublica.ro - Madalin Ionescu, Robert Turcescu - podcast