Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Aschia, din Cipru, pe la anul 270 și a trăit până pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a lui Constanțiu (337-361), fiul lui. Era simplu și smerit cu inima. La început a fost păstor de oi, apoi s-a căsătorit, iar după moartea soției sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ; prin rugăciunea lui a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt foametei pricinuite de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul; a preschimbat șarpele în aur, iar, după ce a scăpat pe sărac din lipsă, a prefăcut iarăși aurul în șarpe; a oprit curgerile râurilor, și i-a întors pe păcătoși, făcându-i să-și mărturisească păcatele.

În vremea prigonirii creștinilor de către împărații Maximian (286-305) și Galeriu (305-311), Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost aruncat în temniță, dar mai apoi a fost eliberat. A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinți episcopi care au mărturisit apostoleasca învățătură, că Fiul lui Dumnezeu este cu adevărat de o ființă cu Tatăl. Sfântul Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, și anume, luând o cărămidă, a făcut, prin rugăciune, ca ea să se desfacă în elementele din care era alcătuită: pământ, apă și foc.

Murind Irina, fiica lui, o femeie i-a cerut banii pe care îi încredințase spre păstrare fiicei lui; iar acesta, neștiind unde erau puși, a întrebat-o pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde erau, i-a dat înapoi femeii.

Sfântului Spiridon i se arătau îngerii, care slujeau la Sfânta Liturghie împreună cu el. Iar întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile de la turmă, ne arată cât era de îndurător și de milostiv, încât nu numai că a dezlegat pe hoții care fuseseră legați cu lanțuri nevăzute toată noaptea și i-a vindecat de orbire, dar le-a dat la plecare și un berbec, îndemnându-i să-și schimbe viața.

Și așa, ocârmuind bine turma încredințată lui, s-a mutat la Domnul la 12 decembrie în anul 348, la vârsta de 80 de ani, fiind îngropat în biserica Sf. Apostoli din Trimitunda. Când arabii au cucerit insula, mormântul sfântului a fost deschis, descoperindu-se trupul întreg şi sfintele lui moaşte frumos mirositoare. Pentru a nu fi profanate, acesta au fost duse la Constantinopol, unde au rămas până în 1453, când au fost mutate în Serbia, iar mai târziu în Corfu, unde se găsesc şi astăzi.

În secolele XVII-XVIII, un fragment din moaştele Sf. Spiridon au fost donate mănăstirii Sf. Spiridon Vechi din Bucureşti, iar în anul 1987, când a fost demolată biserica parohiei Sf. Spiridon Vechi, sfintele moaşte au fost aşezate spre cinstire în biserica Sf. Spiridon Nou.

Biserica Sfântul Spiridon Nou a primit, în data de 6 februarie 1860, de la biserica unde se află moaştele Sfântului, din insula Corfu, un fragment din încălţămintea Sfântului Ierarh Spiridon, care, alături de actul prin care a fost donat, se află expus în Colecţia de obiecte liturgice şi carte veche (link spre Galerie imagini).

Sfântul Spiridon este cinstit de Biserica Ortodoxă în fiecare an, în ziua de 12 decembrie, fiind cunoscut ca “sfântul călător” şi grabnic ajutător al tuturor celor care îl cheamă în rugăciune.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.