În tot mai multe clase din România, elevii deschid laptopul înaintea caietului. Întrebare, temă, proiect – iar răspunsul vine, de cele mai multe ori, de la un chatbot. Dar această practică, deși firească pentru generația conectată, se petrece adesea fără ghidajul unui profesor și fără un cadru clar.

Aici vede Daniel David, ministrul Educației, miza momentului: dacă școala nu preia controlul asupra modului în care este folosită inteligența artificială, România riscă să piardă avantaje competitive importante în fața altor țări.

În același timp, spune el, nici nu poți construi procesul educațional în jurul unei singure tehnologii. Cheia este echilibrul. În întâlnirile cu liceenii, ministrul a aflat rapid cât de răspândită este folosirea AI.

Aproape toți recunosc că o folosesc, sub forme diverse: generatoare de texte, aplicații care rezolvă probleme, instrumente care explică lecții. Însă întrebarea decisivă vine abia apoi: câți știu ce e o „halucinație” a unui model sau cum poate un sistem să redea un răspuns coerent, dar greșit?

Răspunsul e îngrijorător. Puțini au auzit de astfel de riscuri, iar aproape nimeni nu a fost învățat explicit că informația generată trebuie verificată. Consecințele sunt ușor de observat. Un text care „sună” bine este preluat ca atare, fără surse, fără coroborare, fără filtru critic.

Tocmai aici intervine rolul școlii: nu să interzică sau să tolereze la întâmplare, ci să transforme întâlnirea cu AI într-o lecție despre alfabetizare informațională. Să explice diferența dintre opinie și fapt, felul în care se verifică o sursă, ce poate și ce nu poate un sistem automatizat.

În mod ideal, elevul ar înțelege că un chatbot nu livrează adevăruri absolute, ci formulează cel mai probabil răspuns pe baza datelor disponibile.

Iar textul obținut devine doar începutul: se caută confirmări în manuale și cursuri, în surse academice sau prin dialogul cu profesorul, înainte de a-l transforma în temă finală. Pe cealaltă parte a catedrei, profesorii știu că tehnologia nu mai poate fi ținută „la ușă”.

Mulți admit nevoia de a integra instrumente digitale în lecții, de a adapta predarea la noul context. O parte ezită. Se tem că pierd controlul, că nu stăpânesc suficient aplicațiile, că devin responsabili de siguranța elevilor într-un spațiu online imprevizibil.

Ministrul insistă însă ca integrarea să fie graduală, făcută prin curriculum și formare profesională, nu lăsată la voia întâmplării.

Există deja zeci de proiecte de inteligență artificială în școli și universități, iar noul curriculum de liceu tratează tehnologia ca pe o componentă transversală, utilă la limbi străine, științe sau științe sociale – nu doar la informatică. Într

-o astfel de oră, AI devine partener de lucru, în timp ce profesorul fixează regulile și delimitează clar limitele. Ca acest scenariu să funcționeze, cadrele didactice au nevoie de sprijin: ateliere, ghiduri, exemple de bună practică, dar și spații sigure pentru testare, fără presiunea evaluării.

Fără asemenea resurse, riscul e dublu: tehnologia e fie ignorată, fie folosită haotic, după inspirația fiecăruia. Miza este competitivitatea.

Dacă România ezită, alte sisteme educaționale care investesc deja în competențe digitale, programare, utilizare critică a AI și alfabetizare media vor produce absolvenți mai pregătiți.

Elevii români ar rămâne să folosească instrumentele doar informal, fără îndrumare, iar decalajul față de cerințele pieței muncii s-ar adânci. Avantajul nu se măsoară doar în acces la tehnologii noi, ci în felul responsabil, creativ și productiv în care acestea sunt folosite.

Un absolvent care îmbină gândirea critică, competențele de bază și instrumentele AI devine mai eficient, mai adaptabil, mai relevant într-o economie accelerată.

În schimb, dacă sistemul tratează AI ca pe o sursă de copiat la teme sau, la polul opus, o interzice, riscul este să rămânem la periferia inovației. Propunerea ministrului e un pact implicit. Tehnologia nu e nici soluție magică, nici dușman.

Devine utilă atunci când școala o integrează conștient, explică riscurile, formează reflexul de verificare a informațiilor și transformă AI dintr-un shortcut pentru teme într-un laborator de idei și într-un instrument real de învățare.

Altfel, discuția despre avantaje competitive rămâne un avertisment, nu un plan de acțiune, conform Digi24.ro.

SURSE: Incredibilia.ro, Digi24, MEC, EduPedu