Publicarea în cotidianul Opinia a articolului intitulat „‘Gașca’ useristului Petriceanu, pe punctul de a opri lucrările la hidrocentrala aproape finalizată de la Surduc-Siriu” marchează un moment regretabil în discursul public local prin dezinformarea și limbajul derizoriu care iau locul informării corecte și al dezbaterii responsabile.

În calitate de președinte al Asociației Social-Culturale „Tainița Baştinei”, organizație cu activitate neîntreruptă de peste un deceniu, născută din preocuparea autentică pentru patrimoniul cultural și comunitățile istorice ale Munților Buzăului, consider necesară o clarificare publică a situației.

De la comunitate la „gașcă” - o batjocură intenționată

Articolul din Opinia alege să prezinte Asociația Tainița Baştinei ca pe o „gașcă”, atribuindu-ne interese politice imaginare. În realitate, membrii asociației sunt cetățeni ai zonei, oameni care trăiesc în comunitățile afectate direct de intervențiile hidrotehnice propuse.

A descrie aceste comunități drept „gașcă” este un afront la adresa unor oameni care își exercită un drept fundamental și anume acela de a cere transparență, legalitate și protejarea resurselor de apă și a modului lor de viață.

O astfel de etichetare nu descrie realitatea, ci servește doar la discreditarea unui demers civic perfect legitim, ancorat în lege și în interesul public.

Ce este, de fapt, proiectul Surduc-Nehoiașu II?

Contrar prezentării simplificate din articolul criticat, proiectul Surduc-Nehoiașu II nu presupune construirea unui baraj clasic de retenție, cu rol de protecție la viituri, ci edificarea unui stăvilar care deviază cursul natural al râului Bâsca Mare printr-un tunel de circa 16 km săpat în munte până la viitoarea centrală Nehoiașu II. cdn.hidroelectrica.ro

Această intervenție antrenează consecințe deosebit de grave, documentate chiar în studiile depuse de titularul proiectului, societatea Hidroelectrica SA. cdn.hidroelectrica.ro+1

• peste 42 km de râu ar fi privați de volumul natural de apă deviat prin munte;
• aproximativ 5.000 de locuitori din comunitățile istorice ale zonei ar fi afectați direct;
• degradarea severă sau ireversibilă a habitatelor acvatice și impact major asupra biodiversității; cdn.hidroelectrica.ro
• schimbarea regimului hidrologic, cu posibile efecte catastrofale asupra alimentării cu apă, asupra pășunilor, agriculturii și stabilității ecosistemelor locale.

Aceste informații nu provin din speculații sau opinii, ci din documentele oficiale ale titularului, din studiile de mediu și din investigațiile de presă independente care au analizat cazul Bâsca Mare. Europa Liberă România

A le ignora sau minimaliza înseamnă a sacrifica liniștea și resursele vitale ale comunităților pentru o iluzorie „dezvoltare” a capacității de producție de energie electrică.

„Investiție strategică” cu aport energetic infim

În discursul oficial, proiectul este prezentat drept „hidrocentrală aproape finalizată” și „investiție strategică”, menită să contribuie la „independența energetică” a României.Libertatea+1

Datele tehnice relativ la Nehoiașu II arată însă o altă realitate:

• putere instalată: aproximativ 55 MW;
• producție medie anuală teoretică: circa 150 GWh.Economica.net

Raportată la producția totală de energie a României (aproximativ 55.000 GWh/an), contribuția teoretică a noii centrale ar reprezenta aproximativ 0,27%, o fracțiune care abia depășește eroarea de rotunjire în statisticile naționale.

Mai grav, această valoare este oricum pur teoretică. În practică, analiza seriilor de debit pentru Bâsca Mare indică faptul că, în marea majoritate a zilelor unui an, de ordinul a 250-300 de zile, debitul natural este sub nivelul debitului ecologic minim care trebuie lăsat în albie pentru a nu distruge ecosistemul. Aceasta este și logica legislației naționale privind debitul salubru, debitul de servitute și debitul ecologic, consacrate în Legea apelor nr. 107/1996 și în Hotărârea de Guvern nr. 148/2020 privind modul de determinare a acestui debit. Lege5+2Portal Legislativ+2

Cu alte cuvinte centrala nu poate funcționa legal decât limitat, fără a încălca obligația de a menține un debit ecologic adecvat în albia râului. Rezultatul realist, ținând cont de aceste constrângeri, este o producție posibilă de ordinul 25-30 GWh/an, adică aproximativ 0,05% din producția națională, mai puțin decât consumul anual al unui cartier dintr-un oraș mediu.

A construi un proiect cu impact ecologic masiv, costuri publice în creștere și conflict social doar pentru un aport energetic aproape neglijabil este, din perspectivă de politici publice, nu o dovadă de „viziune strategică”, ci un exemplu de planificare ineficientă.

Cine câștigă, cine pierde

La o privire atentă, tabloul este limpede:

• pierde comunitatea din Gura Teghii și satele din aval, care riscă să rămână cu râul golit, cu fântâni fără apă și cu pășuni compomise; Europa Liberă România
• pierde mediul, prin mutilarea ireversibilă a unui râu de munte încă natural, într-o zonă cu un patrimoniu natural și cultural excepțional; Europa Liberă România+1
• pierde statul, care investește sume considerabile într-un proiect cu randament energetic discutabil și cu costuri de oportunitate ridicate (sunt sacrificate alte soluții mai eficiente și cu impact mai mic).

Câștigă, în schimb, companii angrenate în contractele de finalizare și, desigur, cei care folosesc șantierul ca fundal pentru fotografii de campanie, vorbind despre „dezvoltare”, „siguranță energetică” și „patriotism economic”, deși proiectul aduce mult mai multă betonare decât beneficii reale. Libertatea+1

Cadrul european și internațional - apa este un bun comun

Directivele europene, în special Directiva-cadru privind apa 2000/60/CE, impun statelor membre obligația de a preveni deteriorarea corpurilor de apă și de a administra resursele hidrologice în mod durabil.

Legislația românească transpune aceste principii în Legea apelor nr. 107/1996, normele privind debitul ecologic și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauze care au consfințit obligația autorităților de a refuza proiecte ce duc la deteriorarea corpurilor de apă) delimitează clar limitele acceptabile ale intervențiilor asupra râurilor. EUR-Lex+2Lege5+2

Standardele ONU privind resursele de apă (obiectivul de dezvoltare durabilă SDG 6) consacră apa ca drept fundamental și cer protejarea ecosistemelor acvatice ca element indispensabil al dezvoltării durabile. Niciun text serios de politică publică nu legitimează sacrificarea comunităților și a ecosistemelor pentru un câștig energetic marginal.

În nicio parte a cadrului juridic internațional nu se spune că dezvoltarea energetică justifică privarea comunităților de râu, de apă, de peisaj și de identitate.

Articolul din Opinia sugerează, fără fundament, că ministra Mediului ar fi „venit să audă ce voiau activiștii” și ar fi preluat necritic argumentele noastre.

Realitatea este exact opusă deoarece vizita pe teren a avut drept scop evaluarea directă a situației. Ulterior Ministerul Mediului a solicitat revizuirea Raportului de Impact asupra Mediului (RIM), a Studiului de Evaluare Adecvată și a studiului SEICA pentru Amenajarea Hidroenergetică Surduc–Siriu. Economica.net+1

O astfel de revizuire nu se dispune pentru motive „politice”, ci pentru deficiențe tehnice și juridice constatate în documentație. Este, de fapt, recunoașterea oficială a faptului că există probleme serioase de analiză a impactului asupra mediului și asupra comunităților.

Demersul nostru nu urmărește oprirea unui proiect „din rațiuni ideologice”, ci respectarea literei și spiritului legii.

Lucrări fără acord de mediu și regimul derogărilor

Nu trebuie uitat nici contextul legislativ și politic al reluării lucrărilor la mai multe hidrocentrale așa-zise „strategice”: printr-o serie de acte normative, aceste proiecte au fost declarate de interes național, pentru a beneficia de anumite derogări de la legislația de mediu și de la procedurile obișnuite, sub umbrela REPowerEU și a crizei energetice. Libertatea+1

Presă națională și organizații civice au semnalat explicit că, în cazul Surduc-Siriu, lucrările au fost reluate fără acord de mediu valabil și cu autorizația de construire anulată în instanță, ceea ce ridică probleme grave de legalitate și responsabilitate instituțională. România curată

Nu este, așadar, vorba despre activiști care „pun bețe în roate dezvoltării”, ci despre cetățeni care refuză să accepte ca legea să fie tratată selectiv, în funcție de interesul de moment.

Politizarea forțată a unei probleme de mediu, o manevră de acoperire

Tentativa de a transforma o problemă tehnică, juridică și comunitară într-o dispută politică este o diversiune.

Realitatea este că Asociația Tainița Baştinei s-a constituit cu mult înainte de orice implicare politică a vreunuia dintre membri, că nu acționăm în numele niciunui partid și că demersul prezent are la bază date obiective, studii, legi și analize, nu ideologii.

Când într-o discuție de fond sunt introduse etichete, atacuri personale și calificative grosolane (până la a numi comunitățile locale și ONG-urile „moluste”, după cum au făcut, în alte contexte, reprezentanți ai Ministerului Energiei), devine evident că se încearcă evitarea esenței problemei: și anume legalitatea și impactul real al proiectului. Antena 3

Pentru râu, pentru oameni, pentru adevăr

În fața unei prezentări denigratoare și deformate a realității, este necesar un apel la rigoare, decență și responsabilitate.

Asociația Social-Culturală „Tainița Baştinei” va continua să susțină, cu fermitate și bună-credință, protejarea râurilor, a satelor și a ecosistemelor Munților Buzăului. Nu suntem împotriva dezvoltării, ci pentru o dezvoltare durabilă, în acord cu normele europene, cu drepturile comunităților și cu respectul datorat naturii.

Dezvoltarea nu poate fi clădită pe neglijență, lipsă de transparență sau sacrificarea unor comunități. Dezvoltarea autentică se bazează pe lege, știință și dialog deschis.

Iar presa care se revendică drept „serioasă” are datoria de a reflecta această dezbatere cu onestitate, nu prin caricaturizarea celor care își apără râul, drepturile și demnitatea.

Prof. univ. Dr. Ștefan Constantin PETRICEANU