Mulți români visează la viața la țară, tânjind după liniște, aer curat și mâncare crescută în propria grădină. În realitate însă, traiul rural e departe de imaginea idilică proiectată de la oraș. Munca fizică, infrastructura precară și izolarea socială transformă adesea visul de „viață simplă” într-o provocare zilnică.

Subiectul este de interes și în mediul online. Recent, cineva a deschis o discuție pe această temă subliniind diferențele care sunt între imaginație și realitate."De ce romantizează tinerii viață la țară?" “Nu doar tinerii. Din cauză că au avut poate experiențe idilice sau nu neapărat negative legate de viața la sat.Un exemplu am fi și eu cu soțul. Eu, crescută la țară de bunici care nu mă lăsau să ridic un pai, cu ceva bănuți deoparte, îmi amintesc o țară foarte medelenizată, cu checuri și cafeluțe. Soțul meu, crescut tot de bunici, dar unii săraci și chinuiți, își amintește: prășit, pus araci la fasole, rânit la porci, glod, frig, muci, post. Cât despre tinerele familii - cei fără copii se pot descurca ok, cred. Cei cu copii probabil iau că reper primii 5 ani de viață ai copilului, în care nu costă aproape nimic și e fericit să se joace cu 3 frunze și să-i aibă prieteni pe Lăbuș și Moș Crăciun. Realitatea e însă că trezitul cu ore mai devreme că să ajungi la școală în oraș, că aia din sat poate e desființată, și lipsa de perspective apasă mult mai greu după vârsta de 7-8 ani a copiilor. Chiar suntem ființe sociale. E firesc să tragă la copii, la parc, etc. Și, desigur, banii.Totul e mai roz când ai bani. Una e să te muți la țară și să te alinți că îți crești hrană, când ție de fapt îți intră bani de la X job remote și poți oricând să umpli mașina de la Metro dacă e ceva, și alta e să fii săteanul care trăiește din 3 cartofi și un ajutor social“, a scris pe Reddit o utilizatoare a platformei. "Pentru mine viața la țară a însemnat praf, muște, țânțari, lipsa apei curente" Postarea a strâns peste 200 de comentarii cu opinii pe această temă. Unii se raportează la experiențele din copilărie trăite la țară.

“Foarte bine punctat. Pentru mine viața la țară a însemnat praf, muște, țânțari, lipsa apei curente, uneori și a săpunului (în afară de săpun de casă), prășit la 30+ grade dimineața și seara, mers la cosit, treburi peste treburi în fiecare zi, tăiat lemne, cărat lemne, cărat bălegar, cules de fasole, porumb, sfeclă, prune, struguri, etc. nu ar fi fost rău dacă primeam treabă pe măsură unui copil, dar am primit treaba pe măsură unui adult, eu fiind un copil muncitor și ascultător. Viața la țară pe care și-o doresc tinerii acum e cu confortul și banii de la oraș în liniștea și spațiul de la țară. Puțini tineri își mai permit locuințe în marile orașe, își permit maxim la periferie.“

Unii se bucură de decizia de a se muta de la oraș. “Oamenii sunt diferiți. Eu și soția am crescut la oraș, mereu dorind la țară, și acum stăm la țară de 4 ani. Nu vrem să mai plecăm niciodată, ne place foarte mult. În schimb cumnata mea sau mătușile nici nu vor să audă de țară. Fiecare are gusturile și plăcerile lui. “Da, “la țară” poate să varieze FOARTE mult. Eu sunt născut-crescut la țară, dar avem piste de biciclete și asfalt impecabil, iluminat public giugiuc, parc etc. Casele sunt aranjate, și bătrânești și moderne. Și am avut parte și de muncă, oho și încă e. Zona de munte. Mai sunt și clasicele cazuri de oameni săraci și simpli, alcoolism și câteva case dărăpănate. Dar na…“Cineva punctează diferența dintre viața la țară așa cum o știm toți și cea actuală, reinventată în unele situații. “Pentru că 80% din cei care zic asta lucrează de acasă, nu își doresc animale de curte, ci doar să aibă o grădina în care să își bea cafeluță și să stea la soare când au chef, eventual să planteze 2-3 roșii, totul departe de aglomerație. Nu adevărată viață la țară, mai pe scurt.  "Am 31 de ani, crescut la "ţară" până la 20. Nu m-aș întoarce, mereu ceva de făcut, ceva se strică săptămânal, prea liniște, îmi place haosul din oraș, gălăgia, sa am 15 supermarket-uri la 10 minute de mine. "Ce îmi lipsea mie era liniștea. Am crescut la sat apoi am ajuns în oraș și acum sunt la comună, dar foarte aproape de oraș. Ce îmi lipsea mie era liniștea. Faptul ca nu aud salvarea sau pompierii la 2 ore, claxoane de mașini, jucăriile și tocurile vecinilor de deasupra, urinatul vecinului de lângă mine, maneaua de duminică … Nu sunt un nesuferit legat de zgomot, dar începe să te scârțâie pe creier. Apoi vorbim de facilitățile de la sat versus oraș: unde stau avem autostrada la 3 minute, 2 cabinete de medici de familie, farmacie, magazine, o mică piață vara, frizerie, brutărie, ai grădinița cu program prelungit, plus școala gimnazială. Există transport spre oraș și în curând o să avem autobuze parte din transportul metropolitan. Scriu asta de pe terasa din spatele curții, latră câinii, văd cerul liber nepoluat de lumină iar vara aud natura așa cum o știam de copil. Dacă am o urgență am aceeași șansă de a ajunge la spital ca din oraș, deci nu îmi pasă. Sunt fericit? Absolut! M-aș întoarce în oraș? Deloc. Merg zilnic la birou și îmi ajunge."

"Pentru că n-au văzut în viața lor cum se face curat la porci. Nu mai zic să pună mana la lucru."În mare parte pentru că iarba e mai verde la vecin. Se gândesc că la sat n-ar trebui să-și facă griji de chirie sau deadline-uri la muncă sau că n-ar trebui să stea 40 de minute în trafic în fiecare dimineață. Aceste lucruri nu sunt neapărat greșite, dar nu reprezintă imaginea completă. Sunt sigur că și cei care au cunoscut doar satul au o impresie eronată despre viața într-un oraș mare."Nu ne mai lipsește nimic din București". "Născut și crescut în jegul versat de capitală, mi-am petrecut toate vacanțele de vară la țară. Am și muncit după posibilitățile mele de copil, m-am și distrat cum nu se distra nimeni pe betoanele Bucureștiului. De 4 ani m-am mutat împreună cu prietenă definitiv aici. Anul asta s-au mutat încă 2 cupluri de prieteni și dacă până acum ne mă lovea nostalgia după viață socială, acum pot să spun că nu ne mai lipsește nimic din București. Stau între două orașe măricele și sunt în Kaufland sau Auchan mai rapid decât când stăteam la capitală. Herăstrăul plin de o paletă variată de oameni s-a transformat într-un parc național cu foarte puțini oameni unde pot să alerg fără să fiu deranjat, locurile cu mâncare basic din București unde mâncăm o mâncare scumpă și fără nimic ieșit din comun s-au transformat în restaurante curățele cu prețuri medii, mâncare bună spre foarte bună și servire impecabilă, angajații din magazine sunt mult mai amabili decât majoritatea celor din B care te tratează cu sictir sau scârbă indiferent de cum le vorbești. Unul din “sporturile” practicate este motociclismul și aici nu mai spun de câte locuri faine pot vedea și explora față de când stăteam la oraș și dacă nu mă organizăm la o Comana, turele erau până la o cafenea sau restaurant unde ajungeam sictirit de trafic. Mă dau și cu caiacul dacă tot nu mai sunt bucureștean și am început să merg și la meciurile de baschet ale echipei locale unde e surprinzător de multă lume și de faină energia. Am și o mică grădina începută din curiozitate dar care anul asta ne-a hrănit decent.Fiecare își trăiește viață cum poate mai fain și mai comod. Am prieteni de exemplu care vin constant in vizită la mine dar nu s-ar mută niciodată la țară, le place statutul de musafiri la sat și le place betonul și agitația orașului. Oamenii sunt diferiți și asta e extraordinar."

"Bubuie muzica, de obicei manelele". Cineva s-a referit și la alte aspecte legate de viața la țară. "Vor la țară până își dau seama că vecinului nu îi pasă că ai tu terasă și fix lângă terasă ta are țarcul de oi/capre/ porci care put ca naiba. În plus, bubuie muzica, de obicei manelele, mai ales în weekend, de dimineața până seară. Vrei să suni la poliție pentru deranjarea liniștii publice, mult succes, șeful de post se cunoaște cu tot satul și nu le va face nimic, mai degrabă se ia de tine, că vii tu străin să le spui ce pot să facă și ce nu, la ei in curte. Nu zic că la oraș poliția este model, dar este mult mai promptă față de cea de la sat. Asta pe lângă lipsa infrastructurii de bază precum canalizare, să nu mai zic de învățământ, unde de obicei se combină copii din clase diferite, gen a 5- cu a 7-a.Viața la sat e nasoală, nu degeaba pleacă lumea la oraș, doar hipioții și IT-își visători cred că e mai bine la sat."

SURSA: Ziare.com