Imnul Moldovei NU este originalul lui Alexei Mateevici! El e doar un colaj de 5 strofe, atent „ciopîrțite” dintr-o poezie de 12 strofe. Restul au fost aruncate, pentru că erau prea moldovenești.

„Limba noastră” – originalul lui Mateevici vs. imnul oficial

Mateevici, 1917 – ORIGINAL:

„Limba noastră-i graiul pîinii,

Cînd de vînt se mișcă vara;

În rostirea ei bătrînii

Cu sudori sfințit-au țara.”

„Limba noastră-i sfîntă rugă,

Răsunată-n cer vecie,

Strigă-n limbă nouă slugă,

Dumnezeu să ne ție.”

„Limba noastră-i limbă sfîntă,

Limba vechilor pisanii,

Care-o plîng și care-o cîntă

Pe la vatra lor țăranii.”

Versiunea oficială, 1994:

„Limba noastră-i o comoară

În adîncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.”

„Limba noastră-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plîng și care-o cîntă

Pe la vatra lor țăranii.”

Au dispărut strofele despre: pîine, plugari, biserică, jertfă, Dumnezeu.

Au rămas doar versurile „neutre”.

Așa s-a transformat o poezie cu coloană vertebrală într-un imn sterilizat, „politic corect” după 1991.

Diferența-cheie:

Pisanie = inscripție săpată în piatră, mărturie eternă a identității.

Cazanie = carte de predici, prăfuită pe raftul bisericii.

Un cuvînt schimbat = o lume răsturnată.

Din piatră vie → în hîrtie prăfuită.

Din mărturie eternă → în manual de predici.

Nu e doar o „corectură lingvistică”.

Este o slăbire conștientă a mesajului.

Mateevici a scris „pisanii”, nu „cazanii”.

Imnul de azi nu e Mateevici. E un Mateevici cenzurat.

I.G.