La prezidentialele din 2025, peste 200 de mii de profesori români au intrat entuziasmați în cabinele de vot cu imaginea asta în minte: Nicușor Dan e slavatorul, are privirea de „băiat serios”, costum sobru, promisiunea scrisă clar, cu verdele speranței și al banilor: „Profesori motivați cu salarii decente. Educație de calitate.”

Ahahahahahaha. Ce țeapǎ şi-au luat!

Astăzi, la câteva luni de la înscăunarea idolului lor, realitatea le-a predat lecția cea mai rea: școli comasate, fonduri tăiate cu cuțitul „deficitului bugetar” și o Educație de calitate redusă. Profesorii care visau salarii decente se trezesc acum cu norme decimate și cu ore suplimentare neplătite, dar cu promisiunea că „e pentru binele țării”.

Această tragedie comică ar fi doar amuzantă dacă nu ar fi fost atât deeeeeeeeee… previzibilă.

Profesorii, oamenii care ar trebui să formeze gândire critică, au demonstrat o naivitate aproape poetică: au confundat marketingul electoral cu un plan real. Au crezut că vorbele din afiș erau semnalul prosperității, nu lumina de pe culoarul spre ghilotină.

Acum, în cancelarii, printre xeroxuri care nu mai au toner și elevi care învață geografie din hărți tiparite în 1998, se șoptește amar: „Noi l-am votat…”.

Naivitate? Nu. E o lecție despre cum prostia profesională, combinată cu prostia generațională, poate produce exact opusul a ceea ce se promite pe afiș.

În fond, ce altă „educație de calitate” putea să vină de la un sistem care își taie singur craca de sub fund?

SURSA: “Strictsecret” – LIVIU Alexa