Comunismul, o ideologie cu o influență semnificativă în istoria modernă, a fost fundamentat în anul 1848 de către Karl Marx, un filosof, teoretician politic, economist și jurnalist german, și Friedrich Engels, de asemenea filosof, teoretician politic și jurnalist german.

Viziunea lor, detaliată în Manifestul Partidului Comunist, propunea crearea unei societăți fără clase sociale, în care proprietatea privată asupra mijloacelor de producție era eliminată, iar resursele urmau să fie distribuite egalitar.

În concepția inițială, comunismul era considerat un stadiu final al evoluției istorice, eliberat de exploatare.

Principiile fundamentale ale ideologiei Marx și Engels susțineau că istoria este o succesiune de lupte de clasă, iar conflictul dintre proletariat, respectiv muncitori, și burghezie, adică proprietari, era inevitabil.

Soluția propusă consta într-o revoluție a proletariatului, urmată de instaurarea unei perioade de tranziție denumită „dictatura proletariatului”.

Această etapă avea scopul de a distruge vechea ordine socială și de a implementa principii radicale, precum o societate în care „fiecare dă după capacități și primește după nevoi”, abolirea moștenirii și a proprietății private, impozitarea progresivă și educația gratuită.

Aceste idei au generat așteptări considerabile în rândul populației, care percepea în comunism o promisiune de dreptate socială.

Deși Marx anticipase revoluția în țările puternic industrializate, primul stat comunist a fost înființat în Rusia, în 1917, prin Revoluția Bolșevică, sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin.

Acesta a adaptat teoria marxistă, argumentând că o revoluție poate fi inițiată și într-o țară preponderent agrară, cu condiția să fie condusă de un partid de avangardă.

După decesul lui Lenin în 1924, Iosif Stalin a preluat controlul Uniunii Sovietice, transformând regimul într-o dictatură totalitară, caracterizată de epurări politice, colectivizare forțată și industrializare accelerată.

Stalinismul a devenit un model de guvernare extins în Europa de Est și Asia după cel de-al Doilea Război Mondial. Liderii comuniști din diverse regiuni au avut abordări distincte față de modelul sovietic.

Iosip Broz Tito, în Iugoslavia, a dezvoltat o formă specifică de comunism, cunoscută sub numele de „Titoism”, marcată de o distanțare față de Moscova și promovarea unui socialism autogestionar.

În România, Nicolae Ceaușescu a condus o dictatură personală ce a utilizat un cult al personalității, având totodată momente de independență în politica externă.

În Asia, Mao Zedong a unificat China, însă politicile sale, precum „Marele Salt Înainte” și „Revoluția Culturală”, au cauzat moartea a zeci de milioane de oameni.

Ho Chi Minh a condus lupta pentru independența Vietnamului, fiind o figură esențială în eliberarea țării, dar și liderul unei mișcări ce a recurs la tactici severe. În America Latină, Fidel Castro și Che Guevara au condus Revoluția Cubaneză, instaurând un regim comunist.

Fidel Castro a lăsat o moștenire ce include un sistem medical și educațional avansat, alături de o represiune a opoziției și un eșec economic.

Che Guevara rămâne o figură controversată, considerat de unii un erou al luptei pentru libertate, iar de alții o personalitate ce a recurs la metode violente. Comunismul a propus soluții pentru inegalitățile sociale și a oferit inițial o anumită stabilitate socială și siguranță.

Regimurile au garantat locuri de muncă, locuințe și acces la servicii de bază, iar planificarea centralizată a permis, în anumite cazuri, o industrializare rapidă. Cu toate acestea, implementarea sa a avut și efecte negative.

Sistemul a condus la totalitarism și la suprimarea libertăților individuale. Economia planificată centralizat a generat ineficiență, lipsă de inovație și penurie constantă de bunuri.

Moștenirea comunismului este marcată de violență și represiune, incluzând colectivizarea forțată, epurările politice, existența lagărelor de muncă forțată cunoscute sub numele de gulaguri și foametele organizate, cum ar fi Marea Foamete din China, care au dus la moartea a milioane de oameni.

Percepția asupra comunismului variază la nivel global. În Europa de Est, este adesea perceput ca un regim opresiv, în timp ce în unele țări din Asia și America Latină încă mai există o anumită susținere, în special datorită promisiunilor sale legate de eliberarea de sub colonialism.

În prezent, există oficial cinci state care își declară apartenența la comunism, însă majoritatea au adoptat politici economice hibride. În China, sub președintele Xi Jinping, economia funcționează ca o formă de capitalism de stat, combinând controlul autoritar al partidului cu o piață liberă.

Coreea de Nord, condusă de Kim Jong Un, rămâne o dictatură totalitară de tip stalinist. Vietnamul, sub președintele Tô Lâm, a implementat reforme economice similare cu cele din China, menținând un control politic absolut.

Cuba, sub președintele Miguel Díaz-Canel, se confruntă cu o criză economică profundă, iar Partidul Comunist menține un control strict pentru a preveni destabilizarea.

Laos, sub președintele Thongloun Sisoulith, a adoptat de asemenea un model de capitalism de stat, permițând proprietatea privată și investițiile străine, dar păstrând controlul politic.

Moștenirea comunismului în secolul XX depășește doar aspectul eșecului unei ideologii, devenind o analiză a modului în care puterea absolută a afectat societatea.

Deși a avut ca punct de plecare o aspirație spre justiție socială, a generat regimuri totalitare care au transformat promisiunea egalității într-un instrument de opresiune.

Înfometările și teroarea politică reprezintă dovezi ale consecințelor ce pot surveni atunci când statul devine singurul deținător al adevărului și al dreptății. În loc să ofere libertate, comunismul a limitat dreptul la proprietate, la libertate personală și, în numeroase cazuri, la însăși viața.

Astfel, comunismul rămâne un exemplu al ambițiilor ideologice și al impactului pe care o viziune impusă cu forța îl poate avea.

SURSA: Incredibilia

N.R. - Neomarxistii de astazi au inceput sa propage prin diferite forme nationale, supranationale si globale, vechiul comunism dar cu o fata moderna...in definitiv aceeasi utopie totalitarista, imbracata in alte haine, uzitand de alte lozinci... Ideologia, deocamdata, nu a prins radacini in America (a fost foarte aproape sa fie instaurata la nivel oficial sub Obama si Biden) iar in Europa a gasit terenul propice sub umbrela UE (marxismul de rit nou incepe sa se propage aici mai ales in tarile care nu a fost instalat in trecut...comunismul vechi!). Ce este curios...in Rusia, altadata bolsevica, nu a prins acest nou curent ci se observa doar ramasite ale vechii gandiri staliniste, mult diluata de situatia moderna a epocii actuale.

Ca o observatie personala: si in trecut, dar si in prezent, acest curent este propagat mai ales prin intermediul unor oameni cu o influenta foarte mare, de o anumita etnie, care sub diferite pretexte incearca justificarea acestor principii totalitariste, dupa ce si-au asigurat un scut din legislatie si propaganda civica (este de notorietate acest aspect, daca cineva curios ar analiza cu sinceritate numele si etnia incepatorilor comunismului - indiferent de tara si timp)!

Inchei NOTA cu un citat din Petre Tutea, marele filosof crestin:

"Internationalismul nu este decat laptele batut al comunimsului!"