De 10 ani m-am retras de pe facebook , după ce am terminat studiul privind motivele pentru care România nu poate fi eliberată (expunînd concluziile la https://www.piatauniversitatii.com/paer/). Intenţionam să nu mai revin în acest mediu toxic, menit compromiterii sensurilor prin refulări sterile, dedicat propagandei şi supravegherii. Dar ieşirea din scenă a lui Ion Iliescu, cel care mi-a distrus 35 de ani de viaţă, risipiţi în contestarea lui zadarnică, m-a forţat să revin două zile în cont, pentru a observa bolmojeala colectivă şi riposta- întru demnitate, datorie… sau răcorire.
Ce am constatat frunzărind miile de mesaje şi replici propagate prin facebook nu mă surprinde ci confirmă cele mai negre aşteptări/concluzii privind înfundătura în care a fost împinsă România. Rezum aici observaţiile mele rispite/ ţipate prin mesajele postate aceste două zile. Măcar să afle vechii camarazi că nu am crăpat încă şi nici nu m-am dat pe brazdă. Protestez deşi sunt conştient că mai nimeni nu ştie ce am făcut în aceşti ani ca să- l contest pe ticălos (începînd cu grevele foamei din 1990 şi sfirşind cu dosarele de la procuratura militară)- deci nu poate înţelege de pe ce poziţie constat azi că două tabere lamentabile se confruntă în gol.
De o parte, susţinătorii/ profitorii fesenismului care s-au descurcat (îmbogăţit ilicit) jefuind ţara, sub supravegherea securicomuniştilor convertiţi la capitalism colonial, îşi arată, fără jenă, recunoştinţa- faţă de cei care "i-au făcut oameni" (de tip nou….). Ei nu întîmpină rezistenţa ce s-ar cuveni dinspre populimea care a pierdut pariul tranziţiei; care mîrîie confuz, fiind vînată/curtată de partidele ce trîmbiţează schimbarea ("suveranistă"). Acestea nu-l puteau blestema pe Iliescu prea tare , că-şi compromiteau şansele electorale. Îl mustră blînd pe emanat (şi deci pe admiratorii lui), doar pentru că în final a vîndut ţara pe nimic corporaţilor multinaţionale şi imperiului iudeo-american; sau îl muştruluiesc patriotic pentru că l-a omorît pe Ceauşescu şi învins pe Vadim. Feseniştii caliciţi care i-au tot votat pe distrugătorii lor, nu pot să îi scuipe în ochi azi, pentru că şi-ar admite turpitudinea/complicitatea de ieri - contribuţia la stîrpirea românilor corecţi.
La reţinerea tonului, vinovată sau politicianistă, s-a adăugat efectul (real sau simulat) al curei de cuvioşie ortodoxă, coagulată în clasicul "Dumnezeul să-l ierte" ; smeriţii/sporiţii îndemnîndu-ne sfătos să-l lăsăm pe ucigaş la judecata celestă, unde îi vor fi cîntărite adecvat "bunele şi relele" ; noi nu trebuie să-l condamnăm sau urîm, căci ne stricăm profilul/dosarul pentru rai. Preacuvioşii au reanimat lozica capitulardă "să nu ne răzbunaţi", cu care şi-au acoperit înfrîngerea foştii deţinuţi politici, arătîndu-se îmblînziţi creştineşte: nu mai vor sa-şi pedepsească stăpînii… Aplicarea moralei a fost săpată la rădăcini… în numele sursei şi menirii ei divine. Cale liberă aici , pe terenul vieţii reale, criminalilor, care (poate….) vor ajunge în iad….Aspiranţii la cer au uitat că nu poate fi iertat- definitiv- cine nu a putut fi judecat, pînă la capăt. Ascund sub fald mistic/pios faptul că e firesc să-l urăşti pe cel ce distruge viaţa ta şi a naţiei tale.
De cealaltă parte a baricadei falsificate multilateral, ne-am pomenit cu useriştii puiţi de descurcăreţii tranziţiei, erijaţi în postura de denunţători aprigi ai celui care a făcut loc atîtora la ciolane. Desigur, nu i-au reproşat că a acoperit colonizarea ţării către prădătorii din toate direcţiile, ci doar că … a nu a făcut-o de la început (din inerţie ideologică). Beizadelele neo-antifeseniste se fac că nu ştiu că nu se putea decît aşa, progresiv, livra ţara : să simulezi populist patriotismul, pînă cînd populaţia , rămasă fără demnitate şi loc de muncă, plecată aiurea, nu a mai putut reacţiona la convertirea reţelei securicomuniste în mercenariat neofanariot, pus în slujba noilor stăpîni- o rocadă planificată probabil din start, de beneficiari. Pro-europenii care pretind că se trag din Piata Universităţii, progresiştii ce vor ca România să dispară în UE, n-au inţeles, de la părinţii lor imbogăţiţi porceşte (sau fagocitînd vreo sinecură) , că noi nu asta am vrut, în 1990.
E drept că, aceia care au pus mîna pe mitingul din paţa Universităţii după 27 aprilie 1990, aveau deja mandatul soroşist ce se afirmă azi. Agenţii GDS au dat jos din platforma manifestaţiei cerinţa de aplicare a punctului 8 , ca să poată candida Iliescu şi ceilalţi, care se angajeseră în culise să livreze ţara celor ce au cumpărat-o la masa verde…. Comuniştii convertiţi întru pradă erau cei mai buni agenţi ai capitalismului rapace, parteneri ideali pentru asaasinii economici. Nu dintre cei care au vrut împlinirea revoluţiei din decembrie (voind să dea jos securicomuniştii ce conduceau lagărul, nu să distrugă economia comunistă) se trag fecioraşii care tună şi fulgeră caţavencian la moartea protectorului beneficiarilor tranziţiei.
Ceea ce nu înseamnă că denunţarea monstruozităţii onorării lui Iliescu, de oricine, nu e lăudabilă.
Bolmojeala e posibilă pentru că Iliescu şi-a apărat poziţia comutînd continuu, după nevoile etapei. Nu a avut niciodata credinţe sau valori, ci doar obiective din agenda intereselor sale. Este maestrul cameleonismului, regele năpîrlirii. După ce a apărat valorile socialismului şi s-a camuflat cu "nu ne vindem ţara"- a făcut loc capitalismului sălbatec. După ce a combătut tatonările regelui Mihai, a colaborat cu acesta întru vinderea ţării. După ce a bîlbîit că nu am avut holocaust în România, a patronat comisia Wiesel. Aşa încît poate fi lăudat sau criticat din direcţii contrare, pe orice subiect, după nevoi. Ceea ce însă nu trebuie uitat, e că a dat dovadă de o ticăloşie extremă, cu efecte distrugătoare asupra ţării. Dar pot recunoaşte asta ţaţele care-l adulau în 1990 (alături de excitantul Petre Roman) sau mîrlanii care l-au slujit sărind cu bîtele pe contestatari?
Nici noi, care l-am înfruntat, nu ne putem simţi prea bine, căci, acaparaţi de lupta cu contrarevoluţionarii omniprezenţi, nu am catadicsit să dăm atenţia cuvenită apărării economiei (avuţiei) naţionale , a cărei distrugere şi înstrăinare trebuiau intuite, dacă eram lucizi. Am strigat "Jos comunismul!" în loc de "Jos comuniştii"- adică exact ce le convenea păpuşarilor care au montat lovitura din 1990. Prea puţini l-au susţinut pe Constantin Cojocaru; încît Iliescu si Roman pot pretinde că au aplicat programul de privatizare şi occidentalizare… a opoziţiei "democrate". A se vedea prestaţia partidelor satelizate sau a unor activişti civici de carton, care ascund -de istorie- rolul nefast pe care l-au jucat. Drept că, nici poporul nu merita decit oprobriu; victimele fiind implicate în crimă după formula experimentată la Pitesti, conştiinţele degenerate ce-şi cerşesc azi supravieţuirea lingavă neputînd digera adevărul privind ce s-a întîmplat.
Trebuie să admitem că există şi userişti sinceri, occidentalizaţi în focul luptei cu stafiile vechiului regim, pe care i-a exasperat întîrzierea predării Romaniei catre occident (de unde vin împrumuturile sifonate de uzurpatorii instituţiilor, din care se hrănesc atîţia paraziţi); aceştia îşi apără privilegiile. Sub steagul luptei anti-sistem fiind chemaţi azi mai ales fraierii răpuşi de gargara fesenistă, lăsaţi fără pîine după ce au fost folosiţi; sau patriotarzii lui Vadim, care slăvesc România gestionată securicomunist, declarînd pe Ceauşescu… patriot model. În fine, spectacolul imund al gălăgiei parşive e completat de cei care speră ca lumina să vina iar de la răsărit- adică vor ca să ne cumpere înapoi cei ce ne-au vîndut ; ceea ce dă apă la moară celor ce denunţă "pericolul rus" (în timp ce ţara e cotropită de actualii "partenerii strategici").
Mai nimeni necrezînd (cu adevărat) că românii îşi pot gospodări singuri ţara. Mai nimeni neîncercînd să formuleze un astfel de program.
Cam asta e "alegerea" rămasă, zvîrcolirea jalnică intr-o mlaştină putrefactă, fără nici o şansă de redresare; un infern in care postura cea mai odioasă e a "justiţiei", care l-a protejat pe emanat 35 de ani (şi ar mai fi făcut-o, oricit ar mai fi fost nevoie). Criminalii in robe, părtaşii legislatorilor (nelegiutorilor) ce "reprezinta" populimea captivă , dăunători beneficiind de scandaloase privilegii (pensii, impunitate etc.) - deşi nu au făcut nimic pentru dreptate ci şi-au slujit stăpînii criminali, fără pic de milă de victime. Prestaţia monstruoasă (şi sfidătoare) a Curţii Anticonstituţionale (şi faptul că nu se poate face nimic pentru a opri batjocura pseudodemocraţiei) fiind revelatoare.
Ce nu vrea nimeni să vadă/audă (căci conştientizarea ar amplifica depresia) este adevărul: că sistemul care l-a protejat pe Iliescu pînă azi, deci aflat încă la putere, este ...ultra-european; fiţele făcute de userişti (căci liberalii se arată demni de celălat mare criminal- Petre Roman) sînt doar pentru a creea publicului aparenţa unei confruntări; in realitate toţi uzurpatorii concurenţi statului roman se inţeleg în final, avînd aceleaşi interese: să folosească statul pentru a mulge şeptelul uman prins în ţarc, fără a supăra stăpinii externi ai coloniei.
Prinşi între aripile decăderii, am înmormintat azi ultimul rest de demnitate, fiind definitiv înfrinţi- noi, cei care am fi vrut să fim liberi, într-o ţară liberă.
Ioan Rosca
7 august 2025
VIZIONATI (de acelasi autor) SI - CURS DE CRIMINALITATE STATALA - 8 lectii unice despre mafia de stat...: https://www.youtube.com/watch?v=rcP4QTz7DLo&list=PLvwc4ZKkkT3m9tH2PghhRTvM6EUPNj7gB&ab_channel=newsbuzau
