Respectul nu are vârstă dar trebuie să fie reciproc. Se spune adesea că „cine nu are un bătrân, să-și cumpere”. Și da, înțelepciunea, experiența și trecutul unei generații care a muncit o viață întreagă merită respect. Dar ce facem atunci când „ce este mult strică”? Când respectul cerut se transformă în pretenție, iar răbdarea unei mame tinere este ignorată în fața unui moft ? Tot mai des, tinerii sunt criticați: că vorbesc urât, că nu mai oferă locul în autobuz, că nu mai au maniere. Dar poate ar fi timpul să ne uităm și în cealaltă direcție. Ce facem, dragi seniori, când în stația de autobuz ocupați toate băncile „pentru că ați ieșit la aer”, iar o mamă cu un copil de mână și sacoșe în ambele mâini rămâne în picioare? Se cere respect din partea tinerilor, dar adesea, tot ei sunt cei certați și priviți cu superioritate. Tot voi, cei care vă scandalizați, că ați fost rugați să faceți loc pe o bancă stați apoi câte opt ore la coadă pentru a pupa moaște, fără să vă mai doară nici spatele, nici picioarele. Adevărul este că respectul nu vine automat cu vârsta. Se câștigă prin comportament. Dacă vreți respect, oferiți-l. Dacă vreți liniște, nu semănați dezbinare. Nu priviți cu dispreț generațiile tinere . Sunt copiii și nepoții voștri, viitorul acestei țări. Iar dacă vreți să vă relaxați, în municipiu avem suficiente parcuri, bănci, locuri unde vă puteți așeza fără a încurca pe nimeni. Nu vă cere nimeni să renunțați la drepturi, ci doar să nu uitați că și ceilalți au nevoi. Solidaritatea între generații înseamnă mai mult decât să oferi locul într-un autobuz , înseamnă empatie, echilibru și respect reciproc. Dragi pensionari lumea nu e împotriva voastră! Dar uneori ar trebui să vă priviți în oglindă. Cu sinceritate. Cu mai puțină încrâncenare. Cu acea înțelepciune pe care o presupune vârsta nu doar buletinul.

Ana Rusen