In urma cu cativa ani, prin amabilitatea cercetatorului Ioan Rosca, faceam un sir de emisiuni documentar despre “Criminalitatea statala”. Intr-un episod din aceste “8 Lectii” ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca virtuala si din constiinta niciunui roman interesat de adevar, am auzit pentru prima data ca Buzaul s-a facut inca o data remarcat in anii 1990 printr-un eveniment aproape incredibil: Aducerea la Bucuresti, intr-o prima faza a Mineriadei din 13 – 15 iunie a peste 1000 de muncitori din fabricile buzoiene imbracati in salopete noi de mineri. Ion Rosca a vazut bonurile de cumparare ale salopetelor intr-o arhiva a Securitatii mutata ulterior in afara tarii. Bonurile de cumparare a salopetelor au fost procurate la vremea aceea de fostul senator PDSR Dr. Ion Vasile, un apropiat al presedintelui Ion Iliescu – cel care practic a chemat minerii la Bucuresti - "sa faca ordine printre studentii si “legionarii” din Piata Universitatii"! Ce a urmat…stiti! O pata de rusine pe istoria neamului care nu se v-a sterge niciodata. De altfel Procesul Mineriadei a fost deturnat si niciodata finalizat.
Ramane totusi intrebarea:
UNDE SUNT CEI 1000 DE MUNCITORI BUZOIENI CHEMATI IN BUCURESTI SI IMBRACATI IN MINERI? SUNT EI BENEFICIARI DE ACUM, A PRIVILEGIILOR SECURISTOIDE SI DE PARTID CA O RASPLATA A FAPTELOR DE ATUNCI? DE CE SE TACE? DE CE SE UITA?
Urmariti mai jos un episod VIDEO (de la min 10:08) din seria “Criminalitatii statale”, legat de aspectul “bonurilor de salopeta cumparate de Ion Vasile”!!!
Din presa:
"...Asociația Victimelor Mineriadelor 1990 - 1991 a organizat zilele acestea o slujbă de pomenire și o depunere de coroane la Crucea de marmură din Piața Universității. Și președintele României a omagiat „legionarii” de atunci, care sunt aceiași cu cei de azi.
Anul acesta se împlinesc 35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, cel mai violent episod din istoria postdecembristă care a consacrat practic încheierea loviturii de stat din decembrie 1989. Victimele mineriadei sunt comemorate an de an, însă responsabilii de acele crime încă nu au plătit pentru faptele lor.
În acele zile, mitingurile anticomuniste declanșate încă din 22 aprilie 1990 sub numele de Fenomenul Piața Universității, îndreptate împotriva guvernului condus de Frontul Salvării Naționale (FSN) și a președintelui Ion Iliescu, au fost reprimate cu cruzime de către forțele de ordine, cu ajutorul minerilor.
După diversiunea din 13 iunie, în urmă cu 35 de ani, pe 14 iunie 1990, la primele ore ale dimineții, asistam din clădirea Institutului de Arhitectură cum Piața Universității era invadată de licurici - lămpașele minerilor - pe fondul unui sunet bizar, subliminal, un uruit sinistru menit să declanșeze cine știe ce reacții la nivelul subconștientului. Cu o zi înainte, tot la mijitul zorilor, fuseseră arestați brutal și ilegal studenți din Arhitectură, greviști ai foamei si alți ultimi manifestanți instalați în corturi în Piața Universității, și fusese ocupată Piața de forțele de intervenție ale MAI. Protestul urmat a fost instrumentalizat de MAI pentru a se crea Operațiunea Mineriada. De atunci și până azi, Operațiune Mineriada contra poporului român nu s-a încheiat.
………………………………..
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați – au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.
Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui. Pentru cei mai tineri amintim doar fraza interceptată dintr-o transmisiune a Ministerului de Interne: „Va rog să-l informați pe domnul președinte: dăm foc la toate autobuzele. Aceasta a fost înțelegerea”. Pe de altă parte, astăzi cunoaștem că la subsolul și primele nivele ale sediului Poliției Capitalei se afla o parte din arhiva Securității Municipiului București în care se stocaseră monitorizările evenimentelor din decembrie 1989 – audio, video și scrise – care puteau afecta serios interesele Armatei conduse acum de capi din agentura sovietică din România...
……………………….
Mai multe amanunte inedited legate de Mineriada, aici:
