“Inceputul a toata trebuinta vietii omului este: apa, focul si fierul, sarea si faina de grau, mierea si laptele, sangele strugurelui, untdelemnul si haina.”, Intelepciunea lui Isus Sirah cap. 39
Focul sta la baza vietii. Intr-o lume arhaica lipsita de comoditatea magazinelor si a industriei asa cum o stim noi astazi, aproape toate bunurile materiale se realizeaza cu ajutorul focului: de la fabricarea textilelor si imbracamintii, uneltelor, vaselor, mobilierului si pana la constructii. Sa nu uitam nici de necesitatiile de baza ale supravietuirii anume: incalzirea locuintei, prepararea si conservarea hranei sau prepararea de medicamente si igiena.
Uitandu-ne la diverse seriale si filme de supravietuire putem ramane cu impresia ca aprinderea unui foc este o indeletnicire usoara ce se poate realiza fara batai de cap pana si in conditii extreme de ger sau ploaie, folosind orice material pufos si fibros. Realitatea insa, este cu totul alta.
Lucrarea de fata reprezinta un ghid aproape complet ce il va invata pe cititor “cum se face focul”, utilizand atat metode primitive/arhaice cat si moderne. Am incercat sa cuprind, pe cat posibilul, intreaga fundatie a aprinderii focului, teorii si tehnici de baza pe care orice pasionat de munte, tehnici de supravietuire sau viata arhaica ar trebui sa le stie, atat incepatorii cat si avansatii.
Acest articol cuprinde: principii ce trebuie indeplinite pentru a putea aprinde focul, metode de aprindere precum frictiunea (hand drill, bow drill, pump drill, roll fire, saw fire etc), scanteia (pietre, amnar forjat, amnar suedez) sau altele (efect de lupa, reactii chimice, comprimarea aerului, etc), recoltarea si prepararea iascai (materiale inflamabile) precum si depozitarea acesteia.
Articolele viitoare vor continua cu: conservarea taciunelui si transportarea acestuia dintr-un loc in altul, extinderea si intretinerea focului, stingerea focului si produse obtinute din foc.
Noi ca si oameni ce am “beneficiat” de chibrite, bricheta, aragaze si centrale termice toata viata, trebuie mai intai sa invatam cum sa facem focul folosind obiecte rudimentare, tehnici si materiale consacrate, in conditii prielnice. Odata cu intelegerea principiilor de baza si prin mult exercitiu, poate la un moment dat vom reusi sa aprindem focul pana si in ploaie.
ATENTIE! Nu inhalati vaporii de fum ce se degaja in momentul aprinderii taciunelui. Unele tehnici de aprindere intrebuinteaza substante ale caror gaze pot fi toxice pentru organismul uman.
Principii de indeplinit pentru aprinderea iascai si a focului
Principii de indeplinit pentru aprinderea iascai si a focului
Un foc de tabara eficient cuprinde doua etape:
Obtinerea primului taciune aprins prin diverse metode, extinderea sa pe materiale inflamabile si crearea primei flacari.
“Hranirea” si intretinerea focului cu masa lemnoasa sau alte materiale, in functie de puterea flacarii (marimea acesteia si caldura degajata) si conditiile de mediu (umiditatea aerului, ploaie, ninsoare, vant, lipsa soarelui, ger etc).
Umiditatea aerului joaca un rol cheie in aprinderea focului. Daca aerul este umed sansele noastre de aprindere prin orice metoda se diminueaza drastic in ciuda temperaturii ambientale favorabile. In comparatie, daca aerul ar fi rece dar uscat, focul s-ar aprinde mult mai lesne. Asa se explica cum eschimosii pot, de pilda, sa faca focul prin frictiune la temperaturi de -40 grade celsius.
Un alt factor decisiv de luat in considerare este umiditatea iascai (materialului de aprindere), care trebuie sa fie pe cat se poate de uscata pentru a putea prinde scanteia si/sau a extinde taciunele, precum si surcelele si vreascurile ce se vor folosi la formarea flacarii din taciune. Materialul de ardere (ex. lemn) trebuie sa fie indeajuns de uscat pentru a putea crea o flacara suficient de puternica care sa poata usca si arde ulterior alte lemne ce pot fi umede (fie de la ploaie, umiditatea solului sau care sunt inca “verzi” – provenind de la un copac viu).
Plantele, solul, iarba, peretii exteriori ai unor cladiri (sau adaposturi sau bolovani), pot influenta reusitele de aprindere a unui foc prin faptul ca acestea emana umiditate si absorb caldura. Astfel, pe de o parte, iasca si vreascurile pregatite pentru aprinderea focului se pot umezi daca sunt lasate sa intre in contact direct cu acestea, iar pe de alta parte, aerul din apropriere poate fi mult mai umed, fapt ce influenteaza in mod negativ aprinderea focului. Ca atare aprinderea focului se realizeaza cel mai bine in bataia soarelui, intr-un camp deschis cu vant prielnic departe de arbori, bolovani sau alti factori de influenta, la o oarece inaltime fata de sol.
Alternativ, daca nu am avea soare ci ne-am confrunta cu o ploaie, ninsoare sau ceata, obligatoriu ne vom refugia sub vegetatie (ex. sub arbori) sau langa un zid, acolo unde vom fi feriti de precipitatii si am avea sansa de a aprinde focul. Ceea ce era inainte un factor negativ de influenta, devine astfel un element ajutator, bineinteles insa ca aprinderea focului in astfel de conditii se va dovedi a fi cu mult mai greoaie, mai ales cand materialele de ardere sunt imbibate in apa. Despre acest subiect voi vorbi mai multe in articolele viitoare.
Aceleasi principii se aplica si daca am fi intr-un adapost (sau cladire). Exista posibilitatea ca intr-o locuinta, ce nu este bine aerisita sau care este incalzita impropiu, sa apara umiditate. Ca atare se prea poate sa fie mai lesne de aprins focul in exteriorul adapostul ca in interior, daca vremea de afara este prielnica.
Iata ce ne spune expertul in vanatoare si tehnologie primitiva Ryan Gill despre umiditate si influenta sa asupra aprinderii focului prin frictiune, principii ce se aplica de altfel pentru oricare alta metoda de aprindere a focului:
Alti factori secundari, dar totusi importanti in aprinderea focului, sunt aerul bogat in oxigen si caldura ambientala (fara o umiditate indeajuns de uscata acesti factori, chiar daca sunt indepliniti, pot avea zero importanta). Se poate dovedi a fi greu de aprins focul in incaperi slab oxigenate si/sau ce prezinta un aer “murdar” bogat in gaze ce nu favorizeaza arderea. Caldura ambientala ridicata incurajeaza formarea taciunelui, a flacarii si a intretinerii focului.
Forma si marimea iascai, fie ca vorbim de pulbere fina sau granulata, franjuri, aschii, puf, rumegus, burete, forma carbonizata, etc, precum si cantitatea de iasca utilizata, substantele inflamabile ce se regasesc in aceasta si gradul de umiditate, influenteaza in mod direct aprinderea primului taciune si a focului.
Anumite tehnici de aprindere a focului pot fi aplicate doar pe unele tipuri de materiale, care de asemenea trebuie sa fie prelucrate intr-un mod specific pentru a da randament. Ca atare, cititorul trebuie sa se documenteze ce materiale pot fi folosite pentru o anumita tehnica de aprindere in functie de circumstante.
Nu se poate sti cu exactitate ce materiale si in ce conditii pot fi intalnite in natura intr-un loc cu totul strain noua, dar putem sa ne facem o idee generala la ce sa ne asteptam in functie de alti factor pe care ii putem sti, precum: relieful, solul, etajul de vegetatie, flora specifica zonei, clima, perioada din an, prognoza meteo, etc.
Perioada din zi este un alt facator care poate influenta in mod decisiv reusitele noastre. Dupa cum aminteam, perioada ideala a zilei pentru aprinderea focului este cand avem cea mai mare expunere la soare, deobicei in jurul orei pranzului (raportandu-ne la perioada verii), dupa ce s-a evaporat roua de pe plante iar umiditatea aerului a fost imprastiata si este pe cat se poate de uscata.
Dupa-masa, in timp ce se aproprie asfintitul, soarele nu mai bate la fel de puternic dar aerul este stabil si uscat in continuare. Odata cu lasarea intunericului, temperatura scade brusc iar umiditatea ambientala creste, putand ramane oarecum stabila pe timpul noptii, insa se dovedeste a fi cu mult mai greu de aprins focul in acest conditii fata de timpul zilei.
Inainte de rasarit temperatura scade indeajuns de mult incat poate aparea bruma pe suprafata vegetatiei sau a altor obiecte. Dupa rasaritul soarelui avem roua care incepe sa se incalzeasca si care se evapora incet. In acest punct umiditatea aerului este cea mai mare. Sa nu uitam ca dimineata, dar si seara, poate aparea ceata care descurajeaza drastic sansele noastre de reusita.
Bineinteles, ziua poate fi mai lunga sau mai scurta in functie de anotimp, astfel perioada din zi prielnica pentru aprinderea focului oscileaza in functie de perioada in care ne aflam din an, vara avand lumina pana la ora 20-21:00, in timp ce iarna doar pana la 16-17:00.
Dupa cum putem vedea atunci cand avem cea mai mare nevoie de un foc, este si cel mai greu de realizat. Raportandu-ne la zilele cu ger, desi temperaturile sunt negative, sunt mai usor de suportat decat zilele cu temperaturi pozitive dar cu multa umezeala.
Sintetizand cele spuse mai sus, pentru a putea aprinde iasca si a intretine focul, se va tine seama de urmatoarele aspecte:
aerul din zona in care incercam sa aprindem focul sa fie uscat astfel incat sa prezinte cat mai putina umiditiate
aerul sa fie curat si bogat in oxigen
caldura ambientala influenteaza reusitele de aprindere a focului
forma materialului, gradul sau de inflamabilitate si nivelul umiditatii din el, influenteaza de asemenea sansele de reusita
iasca nu va fi tinuta in contact direct cu vegetatia, solul, roci sau alte obiecte ce emana umiditate si absorb caldura
ARTICOLE DETALIATE DESPRE SUPRAVIETUIRE...AICI:
