Știu că mi-i voi ridica în cap pe destui, dar sunt învățat!…; pe pagina asta, pe unele grupuri - culmea! - cu ”iubitori de natură” sau pe mesagerie sosindu-mi sudalme, ofense, amenințări.
După ”Bușteni, capitala alpinismului etc…”, iată că și moldovenescul Câmpulung a scos nasul… Altcumva spus, doar imberbe imitații după vestul Europei: semn al negăsirii de sine, al nefericirii personale, al neașezării în vocație și al frustrării de masă cronice, roade ale unor case părintești neglijente, generând adulți imaturi.
Unora le trebuie alergare montană (că mai pe jos nu se poate!), altora le trebuie trofee și vânătoare comercială acolo… Altora le trebuie circulație off-road în păduri - cu mașini 4x4, ATV-uri și motociclete. Altora le trebuie defrișări masive cu drumuri noi, cu TAF-uri și alte scule motorizate. Pentru alții e nevoie de excursii în hoardă patriotică, entuziastă și zgomotoasă, cu tricolor, câini și poze maimuțărești pe vârfuri, cu degetele ”în V”. Pentru alții e nevoie de ture cicliste aspre, cățărări pe stânci,… aterizări oriunde cu parapanta, iar altora le trebuie culegere industrială a fructelor de pădure și a ciupercilor (hrana multor animale). Astea, în vreme ce altora le trebuie cabane, vile, hoteluri, pârtii de schi și asfalt prin munți, pentru ”cel mai spectaculos peisaj” etc. Toate trebuind postate pe feisbucluc sau pe alte rețele, ca anonimii să se simtă ”cineva!”.
Și tuturor acestor bipezi viteji, lacomi și negăsiți le trebuie neapărat - de la guvernul vânătoresc - securitate fiindcă, întâmplător, prin codri - și de miru' lumii! - mai sunt și urși care, obraznici, se cred acasă la ei în acele locuri. Drept care, pentru securitatea omului, urșii trebuie stârpiți; omul ăsta nemaipomenit - viteaz, musculos și aventuros - fiind de fapt un fricos, un căcănar nevolnic și un asistat social costumat mișto, necesitând protecție!
Așa s-a întâmplat în toată Europa de vest, unde toate aceste activități se desfășoară elegant și… ”industrial”, ”omul, stăpânul naturii” fiind o realitate fără riscul urșilor; nesăbuiții fiind victimele propriilor accidente, adesea mortale… Da: omul, stăpânul naturii schilodite!… La vreme de pace…
P.S. Adaug aici comentariul doamnei L. P. la text.: ”Firesc e ca URSUL să facă și el "maraton" prin localități - fie urbane fie rurale - atât timp cât habitatul său este invadat”.

IMAGINAȚIA EDUCATĂ: UN EXPERIMENT ȘI O NECESITATE

În urmă cu câteva zile, pe mesageria particulară am primit un desen, însoțit de câteva cuvinte. Acolo, la poala unui brad rămuros prevăzut cu oglindă, un urs se epila axilar, părând foarte preocupat de apariția sa (foto).

Citind cuvintele, m-am gândit să trimit imaginea câtorva cunoscuți, spre a afla cum văd ei scena, cum o înțeleg și ce le sugerează. Și, spre a dobândi cât de cât o apreciere cu pretenții statistice, chestionarul meu electronic a poposit în zece căsuțe poștale.

Binevoitori, oamenii au reacționat iute, iar răspunsurile au fost: patru: ”Amuzant!”, trei: ”Drăguț!”, apoi, câte unul: ”Hazliu desen!”, ”Un caricaturist cu imaginație” și: ”M-ai binedispus pe azi…”

Cuvintele cu care expeditoarea însoțise imaginea îi veniseră însă din cu totul altă stare: ”I-aș da titlul … Posibilități care ar merita recuperate. Pacea fiecăruia asigură Pacea.”

Găsind imaginea undeva ”pe rețele”, ea văzuse dincolo de ce se vedea, înțelegând altceva; altceva decât o caricatură amuzantă. Și, în loc să se binedispună pe ziua aceea, mi-a trimis desenul și, mai ales, mesajul: sălbăticiunea aceea era ”acasă la ea”, nefiind vorba de o anumită specie – ursul, în acest caz – ci de toți locuitorii pădurii.

Sunt ani mulți de când scriu și o spun pe unde pot… Că locuitorii de drept ai codrilor și, în general, ai spațiilor verzi, ai râurilor și ai întinderilor de apă sunt asaltați și alungați de om din ”casa lor”… Asta, în vreme ce spațiul natural pomenit, însemnând adăpostul și cămara lor, este luat în posesie de hulpavul biped – cel deloc ”sapiens” – spre a fi jefuit, murdărit, pustiit; situație în care ființele acelea, ajungând „pe drumuri” – în toate înțelesurile rostirii – devin acestuia o prezență supărătoare, ba chiar periculoasă. Iar opinia pripiților - în copleșitoarea lor majoritate – este că numărul lor se cere ”controlat” prin gloanțe.

Iată așadar ce înseamnă ”imaginația educată”!…

Sintagma asta - lansată pe piață de Northrop Frye, ea având și alte conotații – se potrivește perfect stării de empatie și compasiune care întregește iubirea; iubirea pentru toate cele ”lăsate de Dumnezeu” pe Terra… Hmm!… Dumnezeu și Terra… Sună bine împreună. Bine și deloc evlavios! Cer scuze pentru întrerupere…

Și, revenind la imagine, merg mai departe, fiindcă empatia asta înseamnă: să te pui în pielea celuilalt: om, sălbăticiune, ființă…

Cui i-ar plăcea ca, în vreme ce își face toaleta de dimineață, în sala de baie să îi năvălească un ins, ambalându-i drujba la ureche?… Sau, pe când își dezmiardă iubita în dormitor, peste pat să-i treacă un off-roader, cu nemaipomenita lui lăcustă mecanică pe roți? Ba chiar mai rău: pe când pruncul se bucură de laptele matern, lama unui buldozer să îi prăbușească pereții casei peste toți cei dinăuntru?… Toate aste întâmplându-se la vreme de pace… O pace falsă… Unde, unde războiul cu arme consacrate – bombe, tancuri etc. - lipsind, în numele civilizației și progresului el este dus cu „pașnicele” arme ale acestora.

Pacea adevărată, însemnând pacea fiecăruia, se cere cucerită… O realitate pe care doar imaginația educată întru iubire o va putea așeza.

„De ar dispărea toate animalele, va muri omul în marea singurătate a spiritului. Ceea ce se întâmplă mereu animalelor, se va întâmpla curând şi oamenilor. Toate lucrurile au o legătură între ele. Ceea ce loveşte Pământul, loveşte în fiii Pământului. (…) Chiar şi omul alb nu se poate sustrage de la soarta comună tuturor”, spunea şef de trib, indianul Seattle, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, dinaintea unui oarecare fost preşedinte american.
Nicolae Daramus
https://www.monitorulsv.ro/Ecologia-iubirii/2024-09-25/IMAGINATIA-EDUCATA-UN-EXPERIMENT-SI-O-NECESITATE