K2-18 b, cunoscută și sub denumirea de EPIC 201912552 b, este o exoplanetă pe orbită în jurul piticii roșii K2-18, situată la aproximativ 124 de ani lumină (38 buc) de pe Pământ. Planeta, descoperită inițial de observatorul spațial Kepler, reprezintă de aproximativ opt ori masa Pământului și, prin urmare, este clasificată ca super-Pământ sau, mai probabil, mini-Neptun. Are o orbită de 33 de zile în zona locuibilă a stelei, dar este puțin probabil să fie locuibilă.

În 2019, două studii independente care combină datele de la telescopul spațial Kepler, telescopul spațial Spitzer și telescopul spațial Hubble, au concluzionat că în atmosfera sa sunt prezente cantități semnificative de vapori de apă, primul pentru o planetă din zona locuibilă.
Exoplaneta K2-18b a făcut multă vâlvă mediatic, atunci când cercetătorii au raportat că datele transmise de Telescopul Spațial James Webb, JWST, indicau o o lume oceanică locuibilă. Acum, o altă echipă de cercetători a publicat o interpretare diferită a datelor, sugerând că pretinsa lume a apei este, în schimb, o planetă bogată în gaze, fără o suprafață locuibilă.

Steaua pitică și rece K2-18 găzduiește două planete, dintre care una a atras multă atenție în deceniul de la descoperirea sa. Recent, datele JWST ale K2-18b, o planetă cu masa echivalentă cu 8,6 mase terestre, au indicat prezența dioxidului de carbon și a metanului în atmosferă. Unii cercetători au interpretat aceste date, împreună cu nedetectarea amoniacului, apei și monoxidului de carbon, că K2-18b este o lume Hyceană: o planetă salcătuirtă din roci, acoperită de oceane. Pentru a face lucrurile și mai interesante, aceeași echipă de cercetare a raportat unele indicii pentru sulfura de dimetil, un compus care pe Pământ se formează aproape exclusiv din cauza vieții. Acest lucru a condus mulți la concluzia uriașă că K2-18b nu este doar locuibilă, ci și locuită.

Aceste interpretări interesante, însă, sunt departe de a fi incontestabile. Este K2-18b cu adevărat o lume oceanică locuibilă sau explicațiile alternative ar putea să se potrivească la fel de bine cu datele JWST? O echipă condusă de Nicholas Wogan (Centrul de Cercetare NASA Ames și Universitatea din Washington) a abordat această întrebare aplicând două seturi de modele datelor JWST. Primul set descrie planete alcătuite din roci cu oceane de suprafață, cu și fără viață, iar al doilea set descrie planete gazoase fără suprafață și fără viață. Modelele prezic fotochimia planetei – reacțiile chimice din atmosferă conduse de fotonii care provin de la steaua gazdă – și clima.

Echipa lui Wogan a descoperit că K2-18b este puțin probabil să fie o lume de apă fără viață, deoarece acest tip de planetă nu ar conține suficient metan în atmosfera sa pentru a produce semnalul observat în observațiile JWST. În mod ciudat, o lume acvatică cu viață microbiană este mai promițătoare: metanotrofele acetotrofe ar putea fi capabili să producă cantitatea de metan observată în atmosfera planetei. Oricât de interesant sună, Wogan și colaboratorii au descoperit că modelul de exoplanetă nelocuită bogată în gaze se potrivește la fel de bine cu datele JWST, iar acest model poate pune mai puține probleme. Nu numai că modelul planetei oceanice necesită viață pentru a putea explica compoziția atmosferică, dar este și greu de conciliat temperatura necesară la suprafață cu probabilitatea mare ca planeta să experimenteze un efect de seră agresiv. Datele viitoare de la JWST ar putea determina detectarea amoniacului, care ar indica o planetă gazoasă, sau sulfură de dimetil, care ar înclina cântarul considerabil spre o lume de apă locuită. Între timp, vânătoarea de planete locuibile continuă.

SURSE: beautyofplanet.com, space.com, science.nasa.gov, stiintasitehnica, Wikipedia