Este posibil ca indivizii să întâmpine dificultăți temporare în a-și aminti anumite aspecte ale limbii materne când se stabilesc în alte țări, dar uitarea totală a acesteia este improbabilă, în special după o anumită vârstă.
Limba maternă, sau prima limbă învățată, este esențială pentru identitatea personală, având un rol crucial în legătura cu familia și moștenirea culturală.
Procesul prin care o persoană își pierde competența în limba maternală, cunoscut sub numele de „atrofia limbii materne”, survine atunci când aceasta nu este utilizată frecvent.
Experții sugerează că uitarea limbii materne este mai probabilă la copiii mici care se mută în locuri unde se vorbește o limbă diferită.
De exemplu, un studiu din 2003 a relevat că copiii născuți în Coreea, dar adoptați de familii franceze, nu aveau o înțelegere superioară a limbii coreene comparativ cu francezii nativi, când ajungeau la vârsta de 30 de ani. Conform specialistului în lingvistică Laura Dominguez, mutarea la o vârstă mai înaintată ajută la menținerea limbii materne datorită bazei solide deja create.
Oamenii devin mai puțin susceptibili la atrofie lingvistică după pubertate, deoarece creierele se maturizează și sunt mai puțin influențabile de schimbări. Totuși, vocabularul rămâne cea mai vulnerabilă parte a limbii, în timp ce gramatica este mai rezistentă.
Un studiu din 2023 a arătat că vorbitorii nativi de spaniolă și-au păstrat utilizarea timpului prezent chiar și după 15 ani de locuit în străinătate. Un fenomen similar se aplică și celei de-a doua limbi învățate; utilizând-o din nou, elemente aparent uitate revin cu ușurință.
În mod surprinzător, creierul poate reține mai mult decât pare conștient.
Pe de altă parte, indivizii bilingvi afectați de boli precum demența pot experimenta confuzia limbilor, recurgând exclusiv la limba maternă, un proces descris ca „revenirea lingvistică”, ce apare chiar și după o lungă utilizare duală a limbilor.

SURSA: Incredibilia.ro