
Un Plan Care să le Ghideze pe Toate: „..... dezintegrarea Siriei și Irakului... în zone unice din punct de vedere etnic sau religios... este ținta principală a Israelului... în timp ce dezintegrarea puterii militare a acestor state servește drept țintă principală pe termen scurt. Siria se va destrăma în conformitate cu structura sa etnică și religioasă...” - Oded Yinon, O Strategie pentru Israel în Anii '80, voltairenet.
Forțele militare israeliene s-au deplasat la mai puțin de 15 mile de capitala siriană Damasc. IDF a confiscat mari suprafețe de teren în sudul Siriei pe care intenționează să le ocupe și unde va construi în cele din urmă puncte de control, avanposturi militare și colonii. Invazia „fulgerătoare” a fost însoțită de o campanie masivă de bombardamente care a distrus numeroase baze militare, depozite de arme și laboratoare de cercetare, eliminând orice speranță că Siria își va recăpăta capacitatea de a se apăra sau de a-și restabili independența suverană. Din toate punctele de vedere, Siria nu mai există; atacurile persistente ale dușmanilor străini au lăsat țara învinsă și divizată. Tăierea în bucăți a statului-națiune cu o localizare critică a început deja.
În același timp în care IDF se apropie de Damasc, forțele americane de la granița cu Turcia au început să construiască o bază militară în orașul Kobani. Mișcarea este menită să provoace Turcia într-o confruntare care va ridica miliția kurdă proxy a Washingtonului împotriva Armatei Naționale Siriene (SNA) susținută de Turcia. Situația este plină de pericole, deoarece crește probabilitatea ca două țări membre NATO să se confrunte în curând în nord-estul Siriei.
'SUA A ÎNCEPUT CONSTRUIREA UNEI NOI BAZE MILITARE ÎN SIRIA'
Iată mai multe detalii dintr-un articol din Daily Sabah:
„Se pare că Statele Unite construiesc o bază militară pentru a-și ajuta aliatul YPG, ramura siriană a grupării teroriste PKK, în nordul Siriei, unde teroriștii au fost încolțiți de Armata Națională Siriană (SNA), susținută de Turcia, de la căderea regimului lui Bashar Assad.
Jurnaliștii din zonă au declarat că 13 camioane cu steaguri americane și care transportau blocuri de construcție din beton au sosit joi dimineața devreme în bastionul PKK/YPG Ain al-Arab, cunoscut și sub numele de Kobani. Armata SUA a golit o bază din Irakul vecin, iar blocurile de beton și alte materiale sunt transportate la Ain al-Arab pentru o bază siriană, potrivit unor surse locale. La începutul acestei săptămâni, armata americană a transferat zeci de vehicule blindate Bradley în regiune și a furnizat sisteme de apărare antiaeriană și alte vehicule blindate către YPG....
PKK este considerată o grupare teroristă de către Uniunea Europeană, SUA și Turcia. Aceasta este responsabilă pentru peste 40 000 de decese în Turcia, printre care femei și copii. Menține bastioane în nordul Irakului și în Siria pentru a crea un „stat kurd” autoproclamat.
SUA au trimis trupe împreună cu echipamente militare și arme în nord-estul Siriei în timpul războiului civil sirian pentru a ajuta PKK/YPG sub pretextul luptei împotriva Daesh. Ankara afirmă că YPG/PKK este pe picior de egalitate cu Daesh și nu ar trebui să aibă nicio prezență în noua Siria. SUA ar urma să înființeze o bază militară în Siria în timp ce SNA încolțește PKK/YPG, Daily Sabah”
Extrasul de mai sus contribuie la a arăta cât de tensionată este situația în Siria în prezent. În timp ce Washingtonul a aplaudat sprijinul Turciei pentru jihadiștii care tocmai l-au răsturnat pe Assad și au preluat puterea la Damasc, administrația Biden îl provoacă în mod deliberat pe președintele Recep Tayyip Erdogan cu privire la o chestiune critică de securitate națională. (Liderii turci consideră sprijinul SUA pentru kurzi (YPG) drept o amenințare la adresa securității lor). Acest comportament duplicitar nu este neobișnuit pentru SUA, care funcționează pe baza teoriei conform căreia aliații sunt aliați doar atâta timp cât servesc intereselor generale ale Washingtonului.
SUA vor continua să îi sprijine pe kurzi (Forțele Democratice Siriene sau FDS) pentru a păstra accesul la petrolul sirian în est și pentru a-și consolida în continuare sprijinul pentru politica israeliană în regiune. Afecțiunea Israelului pentru kurzi este pur pragmatică, după cum explică acest fragment dintr-un articol de la CNN:
„...există o putere regională care a sprijinit eforturile kurzilor pentru independență: Israel....Primarul israelian Benjamin Netanyahu a dat publicității o declarație înainte de referendum, afirmând că Israelul „sprijină eforturile legitime ale poporului kurd de a obține un stat propriu”... „Israelul ar saluta un alt stat din regiune care împărtășește preocupările sale cu privire la creșterea puterii Iranului, inclusiv amenințarea milițiilor șiite susținute de Iran în Irak”, spune Frantzman. „Rapoartele au indicat, de asemenea, că petrolul din Kurdistan este cumpărat de Israel.” CNN
Astfel, pe lângă faptul că obține petrol ieftin din zona controlată de kurzi din estul Siriei, Israelul îi vede pe kurzi ca pe un aliat natural în lupta împotriva Iranului, Irakului, Turciei și Siriei, care se opun unui stat kurd independent. Iată mai multe detalii dintr-un articol de la AI-Monitor:
„Administrația Autonomă din Nord-Estul Siriei, condusă de kurzi, a semnat un acord cu o companie petrolieră americană... Una dintre surse a declarat că acordul pentru comercializarea petrolului pe teritoriul controlat de entitatea susținută de SUA și pentru dezvoltarea și modernizarea câmpurilor existente a fost semnat săptămâna trecută „cu știința și încurajarea Casei Albe.” .....
Petrolul este principala sursă de venit a administrației autonome.... Entitatea condusă de kurzi controlează cea mai mare parte a bogăției petroliere a Siriei, care este concentrată în și în jurul câmpurilor Rmelain, aproape de frontierele turcă și irakiană, și în câmpurile Al-Omar, mai la sud.
Ankara este la fel de sensibilă în ceea ce privește petrolul, deoarece acesta este văzut ca fiind vehiculul de consolidare a proiectului de autonomie al kurzilor sirieni. Începând din 2016, Turcia a lansat operațiuni militare împotriva FDS pentru a perturba încercările percepute ale acestora de a stabili o zonă contiguă de control de la granița irakiană până la Afrin, la vest de râul Eufrat și mai departe. Turcia susține că FDS și afiliații săi sunt „teroriști” din cauza legăturilor lor cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan, grup rebel care luptă pentru autoguvernarea kurdă în Turcia din 1984 și care se află pe lista organizațiilor teroriste a Departamentului de Stat.
Surse au declarat pentru AI-Monitor că acordul de comercializare a petrolului în teritoriul controlat de Forțele Democratice Siriene susținute de SUA a fost semnat „cu știința și încurajarea Casei Albe”. Al-Monitor: O companie petrolieră americană semnează un acord cu kurzii sirieni, justiceforkurds.org”
'SPIOANA DE ORIGINE ISRAELIANĂ ELIZABETH TSURKOV A FĂCUT CUNOSCUT FAPTUL CĂ 12 GRUPURI DE REBELI SIRIENI AU FOST FINANȚATE ÎN MOD DIRECT DE CĂTRE ISRAEL'
Unii cititori probabil își amintesc că președintele Donald Trump s-a lăudat de multe ori că a „luat petrolul” în Siria. Iată ce a spus:
„Am lăsat trupele să ia petrolul. Am luat petrolul. Singurele trupe pe care le am iau petrolul. Protejează petrolul. Am preluat petrolul... Noi avem petrolul. Chiar acum, SUA are petrolul.”
Here's irrefutable video evidence of Trump "fighting the deep state" 🤡
"I left troops [in Syria] to take the oil. I took the oil. The only troops I have are taking the oil. They're protecting the oil. I took over the oil... We have the oil. Right now, the U.S. has the oil" pic.twitter.com/IYaep53GP5
— Ben Norton (@BenjaminNorton) March 31, 2023
Concluzie: Sprijinul acordat de Washington kurzilor (aka- FDS) a permis unui proxy american să controleze atât părțile bogate în petrol ale Siriei, cât și grânarul Siriei, unde se recoltează cea mai mare parte a grâului. Această pierdere de venituri - împreună cu sancțiunile economice oneroase ale SUA - a împins țara în faliment, ceea ce a accelerat foarte mult prăbușirea statului și înlăturarea lui Assad. Aceasta a fost o mare „victorie” pentru SUA, Turcia, Qatar și alți aliați occidentali, dar mai ales pentru Israel, pe ale cărui aspirații regionale se bazează strategia generală. Rețineți că tot ceea ce s-a întâmplat se aliniază îndeaproape cu un plan strategic elaborat de un intelectual sionist (Oded Yinon) în urmă cu mai bine de patru decenii, care a născocit „un plan precis și detaliat pentru Orientul Mijlociu care se bazează pe împărțirea întregii zone în state mici și pe dizolvarea tuturor statelor arabe existente”. Potrivit analistului politic Khalil Nakhleh:
„Planul funcționează pe baza a două premise esențiale. Pentru a supraviețui, Israelul trebuie
1) să devină o putere regională imperială și
2) trebuie să determine divizarea întregii zone în state mici prin dizolvarea tuturor statelor arabe existente.
Micile aici vor depinde de compoziția etnică sau sectară a fiecărui stat.... În consecință, speranța sionistă este ca statele cu bază sectară să devină sateliții Israelului și, în mod ironic, sursa sa de legitimare morală...Ceea ce doresc și ceea ce plănuiesc nu este o lume arabă, ci o lume a fragmentelor arabe care este gata să sucombe hegemoniei israeliene...
Fiecare stat arab.... este o țintă reală mai devreme sau mai târziu ...
Nu există niciun indiciu că strategii arabi au internalizat planul sionist în toate ramificațiile sale. În schimb, ei reacționează cu neîncredere și șoc de fiecare dată când se desfășoară o nouă etapă a acestuia.... Faptul trist este că atâta timp cât strategia sionistă pentru Orientul Mijlociu nu este luată în serios, reacția arabă la orice asediu viitor al altor capitale arabe va fi aceeași. Khalil Nakhleh, Planul sionist pentru Orientul Mijlociu, powerbase.info”
„Ținta insurgenților (HTS) nu a fost înlăturarea lui Bashar al-Assad, ci divizarea Siriei – Col. Jacques Baud”
O reluare a acelorași idei a apărut mai mult de un deceniu mai târziu sub titlul „A Clean Break: A Strategy for Securing the Realm” (O divizare fără probleme: O strategie pentru securizarea regatului), scris de neoconservatorul Richard Perle, care a prezentat viziunea strategică a Israelului pentru refacerea Orientului Mijlociu. Iată un fragment:
„Israelul își poate modela mediul strategic, în cooperare cu Turcia și Iordania, prin slăbirea, limitarea și chiar respingerea Siriei. Acest efort se poate concentra pe înlăturarea lui Saddam Hussein de la putere în Irak - un obiectiv strategic israelian important în sine - ca mijloc de a zădărnici ambițiile regionale ale Siriei.
Cel mai important, este de înțeles că Israelul are interesul de a sprijini din punct de vedere diplomatic, militar și operațional acțiunile Turciei și Iordaniei împotriva Siriei, cum ar fi asigurarea unor alianțe tribale cu triburile arabe care traversează teritoriul sirian și sunt ostile elitei conducătoare siriene. - US Caught Faking It in Syria – fulfilling the Yinon and Clean Break Plans (SUA prinse simulând în Siria - îndeplinirea planurilor Yinon și Clean Break), cnionline.org”
Similitudinile dintre cele două documente sunt evidente, precum și faptul că aceasta este strategia operațională care modelează evenimentele din Orientul Mijlociu. Rolul resurselor vitale, al coridoarelor de conducte și chiar al securității regionale este secundar față de planul ambițios al Israelului pentru hegemonie regională, care este principalul impuls pentru escaladarea conflagrației. După ce a eliminat șase din cei șapte rivali în ultimele două decenii, ar trebui să ne așteptăm ca un război cu Iranul să fie acum inevitabil. Iranul rămâne ultimul obstacol în calea realizării visului sionist de a deveni o putere mondială prin dominație regională.
„'ISIS a fost creat de CIA', a declarat Julian Assange, pe măsură ce Wikileaks au publicat 500 de mii de comunicate ale SUA
Fondatorul WIKILEAKS, Julian Assange, a declarat astăzi că CIA este responsabilă pentru crearea ISIS, în contextul în care organizația de denunțători a publicat mai mult de jumătate de milion de comunicate diplomatice americane anterior confidențiale, datând din anul 1979.
De JON AUSTIN, 06:38, marți, 29 noiembrie 2016 | ACTUALIZAT: 10:37, mar, nov 29, 2016”
Este demn de remarcat faptul că, deși Israelul se află la mică distanță de Damasc, acesta nu intenționează să invadeze sau să ocupe orașul. După cum a spus un analist isteț pe Twitter:
„Israelul a avut o politică permanentă de a nu încerca niciodată să captureze o capitală arabă. Repercusiunile unui astfel de act depășesc cu mult valoarea propagandistică. Acesta este motivul pentru care Israelul nu a încercat niciodată să ajungă la Damasc sau la Cairo în timpul războiului din 1973....
Singura dată când Israelul s-a abătut de la această politică a fost în 1982, când IDF (Forțele de Apărare ale Israelului) a intrat în suburbiile Beirutului. Aceasta a fost o mișcare stupidă și s-a terminat prost pentru obiectivele de război.”
În opinia mea, conducerea israeliană va rămâne probabil la periferia orașului și va evita războiul urban care ar urma dacă ar încerca să ocupe Damascul. În acest fel, IDF își poate continua atacurile aeriene neîncetate asupra țintelor din Damasc, fără a se angaja în lupte nesfârșite din ușă în ușă, care ar duce la creșterea numărului de victime. În orice caz, în prezent nu există niciun semn că IDF intenționează să mărșăluiască asupra Damascului.
Vineri, noul lider sirian, Abu Mohammed al-Jolani (alias-Ahmad al-Sharaa), „a cerut Statelor Unite să spună Israelului să își retragă forțele din zona tampon de la graniță și din partea siriană a Muntelui Hermon”.
Conform unui articol din Israel Today:
„Ahmed al-Sharaa, șeful grupării islamiste sunnite Hayat Tahrir al-Sham din Siria și liderul de facto al țării, a cerut Statelor Unite să facă presiuni asupra Israelului pentru a se retrage din zona tampon Golan și din vârful Muntelui Hermon....
Surse din Israel au declarat că nu au primit nicio cerere din partea Washingtonului cu privire la Siria, adăugând că statul evreu nu va face compromisuri cu privire la securitatea sa, potrivit raportului...
Israelul „și-a epuizat scuzele și a depășit liniile de angajament” pentru a lovi infrastructura militară a regimului Assad, precum și pentru a desfășura trupe în mai multe zone demilitarizate din partea siriană a Înălțimilor Golan, a declarat The New York Times citându-l pe al-Sharaa. Israel Today”
Extrasul de mai sus este primul indiciu că nu totul este în regulă între Tel Aviv și activele sale jihadiste din Damasc. Întrebarea este dacă această ruptură se va accentua acum că Assad a fost răsturnat, iar Israelul nu mai are nevoie de ajutorul extremiștilor sunniți pentru a-și promova agenda regională.
La mai puțin de 24 de ore după ce al-Jolani și-a prezentat cererile, ministrul israelian de externe Gideon Sa'ar a făcut următorul comentariu:
„Lumea vorbește despre 'o schimbare ordonată de guvern în Siria'.... Dar nu este ca și cum noul guvern care controlează astăzi întreaga Sirie a fost ales în mod democratic.
Aceasta este o bandă teroristă care a fost anterior în Idlib și a preluat capitala Damasc și alte zone. Lumea ar dori foarte mult să le vadă ca un guvern nou și stabil, deoarece țările doresc să întoarcă refugiații de pe teritoriul lor în Siria. Dar nu este cazul. .... ”
Nu putem decât să ne întrebăm dacă există o legătură între abordarea categorică a lui al-Jolani față de ofensiva militară (și bombardamentele) israeliană și reproșul dur al ministrului israelian de externe? Motivul pentru care acest lucru ne interesează este acela că nu credem că un guvern format din militanți sunniți va fi marioneta supusă la care se așteaptă atât Israelul cât și SUA. Credem că vor exista diferențe ireconciliabile care vor provoca un răspuns mai puternic din partea Israelului. Aceasta, la rândul său, îl va forța pe Erdogan să renunțe la pretenția că HTS operează independent, deoarece va trebui să fortifice pozițiile jihadiste din sudul Siriei cu brigăzi ale armatei turce. Pe scurt, locul în care IDF întâlnește militanții HTS reprezintă granița de facto dintre Israel și Turcia. Acest lucru va deveni mai evident pe măsură ce diferiții actori își consolidează pozițiile defensive și „sapă în interior”. Consultați acest fragment dintr-un articol din The Jerusalem Post:
„Relația tumultoasă dintre Israel și Turcia se îndreaptă spre și mai multe turbulențe, pe măsură ce evoluțiile recente din Siria pun cele două țări una împotriva celeilalte în ceea ce are potențialul de a se transforma într-o confruntare armată directă....
Turcia a fost în conflict cu Israelul în trecut, în timpul confruntărilor anterioare pe care le-a avut cu Hamas. De data aceasta a fost diferit.... Turcia caută să își consolideze și mai mult influența în Siria, care are o graniță comună cu Israelul. Timp de ani de zile, în ciuda faptului că se află oficial în război, frontiera a fost una dintre cele mai liniștite pentru Israel. Acum, pe măsură ce Turcia se apropie geografic de Israel, această liniște ar putea fi întreruptă.
„Există șansa unei viitoare confruntări militare între Israel și Turcia”, a declarat pentru The Media Line profesorul Efrat Aviv, un expert în Turcia de la Departamentul de Istorie Generală și Centrul Begin-Sadat pentru Studii Strategice din Bar-Ilan. „Acest lucru este fără precedent, la fel ca toate evenimentele la care s-a asistat recent în regiune.”...
Relațiile dintre Israel și Turcia au fost acide timp de peste un deceniu, deși cele două state au menținut relații diplomatice și comerciale în timpul mai multor crize. În prezent, Turcia se află la ușa Israelului și, în condițiile unei relații mai puțin cordiale, tensiunile privind Siria ar putea duce la o deteriorare....
Ultimele evoluții din Siria, care, în esență, au lăsat țara la mâna oricui, au făcut ca Turcia și Israelul să pună bocancii pe teren, fiecare în zone diferite.
„Turcia este foarte fermă în ceea ce privește interesele sale în Siria, iar Erdogan dorește să își consolideze influența acolo, urmărind ca noul guvern de acolo să fie patronat de el”, a declarat Aviv. „Acest lucru include investiții masive, inclusiv în zonele kurde, pentru ca societatea siriană să fie pro-turcă. Turcia dorește să înăbușe complet aspirațiile de independență ale kurzilor.”...
„Atâta timp cât Erdogan se află la putere, nu se va întâmpla nimic bun în această relație și lucrurile se vor înrăutăți. Chiar dacă va fi înlocuit de un regim mai puțin critic la adresa Israelului, va fi nevoie de timp pentru ca criticile la adresa Israelului să scadă”, a declarat Aviv. „Societatea turcă va avea nevoie de timp pentru a-și schimba opinia publică toxică față de Israel, deoarece sentimentul anti-israelian și anti-sionist în Turcia este foarte puternic.” Politicile lui Erdogan în Siria aduc Turcia și Israelul mai aproape de confruntare, Jerusalem Post”
Israelul nu dispune de forța umană sau de resursele necesare pentru a angaja Turcia într-o luptă deschisă, astfel încât opțiunea logică ar fi să convingă Washingtonul să îi facă treaba murdară prin incitarea ostilităților în nord, antrenând astfel SUA într-un alt război etern menit să promoveze agenda sionistă malefică. (Construirea unei baze militare în Kobani atinge acest obiectiv. Este o provocare clară).
Pare potrivit ca cele mai războinice trei națiuni din lumea de astăzi - Israel, Turcia și SUA - să ajungă pe un câmp de luptă în centrul Orientului Mijlociu, unde agendele lor agresive și concurente sunt destinate să se ciocnească într-o ultimă conflagrație sângeroasă. Există oare vreo cale de a opri această catastrofă?
*
Acest articol a fost publicat inițial pe The Unz Review.
Michael Whitney este un renumit analist geopolitic și social stabilit în statul Washington. Și-a început cariera de cetățean-jurnalist independent în 2002, cu un angajament față de jurnalismul onest, justiția socială și pacea mondială.
Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare asupra Globalizării (CRG).
De Mike Whitney, 08 Ianuarie 2025, Global Research
SURSA: https://www.globalresearch.ca/syria-de-facto-israel-turkey-border/5876662