Ai fost vreodată implicat într-un accident auto și ai avut neplăcuta surpriză ca asigurătorul să refuze plata despăgubirilor? Deși rolul principal al asigurării RCA este de a-i proteja financiar pe cei prejudiciați în urma accidentelor rutiere, există situații în care companiile de asigurări pot invoca diverse motive pentru a nu-și onora obligațiile contractuale.
Asigurarea de Răspundere Civilă Auto, cunoscută sub acronimul RCA, reprezintă o formă de contract de asigurare obligatorie, reglementată prin lege, care are ca scop protejarea intereselor financiare ale terților prejudiciați în urma unor accidente rutiere. Această asigurare este fundamentată pe principiul transferului riscului de la asigurat către asigurător, în schimbul unei prime de asigurare, și se încheie între proprietarul sau utilizatorul unui vehicul și o societate de asigurare autorizată să practice acest tip de asigurare. RCA acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului vehiculului asigurat pentru prejudiciile cauzate terților prin accidente de vehicule, incluzând atât daunele materiale, cât și vătămările corporale sau decesul.
Cadrul juridic al RCA este stabilit prin legislația națională și europeană, în special prin Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi. În România, principalul act normativ care reglementează acest domeniu este Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, împreună cu normele de aplicare emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Utilitatea RCA se manifestă în principiu în cazul în care asiguratul este implicat într-un accident rutier în urma căruia au loc vătămări corporale sau pagube materiale produse din vina acestuia. În asemenea situații, această asigurare oferă protecție financiară proprietarilor și utilizatorilor de vehicule împotriva consecințelor pecuniare ale răspunderii civile pentru daunele cauzate terților în urma accidentelor rutiere. Prin intermediul RCA, persoana asigurată transferă riscul financiar asociat acestei răspunderi către societatea de asigurare, evitând astfel posibilitatea de a suporta personal costuri ridicate rezultate din despăgubirile datorate victimelor accidentelor.
Cu toate acestea, în domeniul asigurărilor auto, există numeroase situații în care companiile de asigurări pot refuza acordarea despăgubirilor în urma unui accident. Aceste motive sunt stipulate în cadrul legal care reglementează asigurările de răspundere civilă auto (RCA), mai exact art. 12 din Legea nr. 132/2017, și sunt menite să protejeze asigurătorii împotriva fraudelor și să limiteze răspunderea acestora în anumite circumstanțe specifice.
Unul dintre motivele fundamentale pentru care un asigurător RCA poate refuza plata despăgubirilor este absența răspunderii civile a proprietarului, utilizatorului sau conducătorului vehiculului asigurat. Această situație poate apărea în cazul forței majore, când accidentul este rezultatul unui eveniment imprevizibil și inevitabil, care nu poate fi atribuit niciuneia dintre părțile implicate. De asemenea, refuzul poate surveni în situația în care victima accidentului este singura responsabilă pentru producerea acestuia, ceea ce se numește culpa exclusivă a persoanei prejudiciate. Nu în ultimul rând, culpa exclusivă a unei terțe persoane poate fi un motiv de refuz, cu excepția anumitor situații prevăzute de lege, când răspunderea poate fi extinsă și asupra altor persoane decât conducătorul auto.
Legislația prevede o serie de situații specifice în care asigurătorul RCA nu este obligat să acorde despăgubiri. Printre acestea se numără prejudiciile aduse bunurilor conducătorului auto vinovat, asigurarea RCA neacoperind daunele produse bunurilor aparținând șoferului responsabil de accident sau cele rezultate din vătămarea corporală ori decesul acestuia. De asemenea, nu sunt acoperite prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;. În plus, daunele produse bunurilor care fac parte din patrimoniul comun al soților nu sunt despăgubite prin asigurarea RCA. Un alt caz specific este cel în care proprietarul vehiculului asigurat utiliza bunul avariat la momentul producerii daunei.
În continuare, există și alte situații în care asigurătorul RCA își limitează răspunderea, cum ar fi ipoteza când nu se poate demonstra că asigurarea RCA era validă la data accidentului. De asemenea, pentru partea din prejudiciu care depășește limitele stabilite prin contractul RCA, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate sau răspunzătoare, asigurătorul nu va acorda despăgubiri. Amenzile sau cheltuielile penale ale proprietarului, utilizatorului sau conducătorului vehiculului asigurat nu sunt acoperite de asigurător. În plus, costurile suportate în cadrul unui proces penal de către partea responsabilă de producerea prejudiciului nu sunt acoperite, chiar dacă în cadrul procesului s-a soluționat și latura civilă.
Mai sunt excluse din sfera de acoperire a asigurării RCA și anumite circumstanțe specifice . Printre acestea se numără prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate într-un vehicul despre care se poate dovedi că era furat, iar persoanele prejudiciate cunoșteau acest fapt. Un alt exemplu elocvent de excludere este cel al vehiculelor echipate cu diferite dispozitive sau de instalaţii. Când o mașină de transport marfă sau persoane este transformată într-un utilaj, de exemplu prin atașarea unui plug de zăpadă, aceasta nu mai este acoperită de asigurarea RCA, în astfel de cazuri fiind necesare asigurări civile profesionale. Prejudiciile survenite în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare sunt considerate tot riscuri ale activității profesionale și nu sunt acoperite de RCA. De asemenea, daunele cauzate de transportul de materiale radioactive, inflamabile, explozive sau alte substanțe periculoase nu sunt acoperite dacă acestea au cauzat sau agravat prejudiciul. Nu în ultimul rând, daunele produse în timpul unui atac terorist sau al unui conflict armat, dacă există o legătură directă între eveniment și prejudiciu, sunt excluse din sfera de acoperire a asigurării RCA.
În consecință, este esențial pentru proprietarii de vehicule și conducătorii auto să fie conștienți de limitările asigurării RCA. În anumite situații, precum utilizarea vehiculelor în scopuri diferite de cele pentru care au fost proiectate inițial, pot fi necesare asigurări suplimentare sau specializate. De asemenea, este important să se păstreze dovezi clare ale valabilității asigurării și să se raporteze corect circumstanțele accidentelor pentru a evita refuzul despăgubirilor pe motiv de declarații false sau incomplete.
Față de cele prezentate mai sus, trebuie precizat că potrivit Deciziei nr. 3962/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, includerea în contractul de asigurare a clauzei prin care părţile au stabilit că asiguratul are obligaţia să reclame evenimentul cel mai târziu în termen de 5 zile de la data producerii riscului asigurat, asigurătorul având dreptul să refuze plata despăgubirii dacă, din cauza nerespectării acestor prevederi, nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea pagubei, nu exonerează asigurătorul de obligaţia de plată a despăgubirilor, în condiţiile în care asigurătorul nu a dovedit că nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat sau mărimea şi întinderea pagubei, sarcina probei revenindu-i acestuia. Astfel, în acest caz, asigurătorii RCA nu pot refuza plata despăgubirilor cuvenite.
SURSA: https://legalbadger.org/
