Achizițiile publice sunt reglementate prin patru acte normative principale, și anume:
Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice;
Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale;
Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii;
Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea si funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.
Praguri achiziții publice 2024
Autoritățile contractante atribuie contractele de achiziție publică/acordurile-cadru și organizează concursurile de soluții care privesc achiziții publice a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile valorice prevăzute de legislația în materie, prin aplicarea unei proceduri simplificate. Începând cu data de 1 ianuarie 2024, aceste praguri valorice au suferit o creștere.

Astfel, noile praguri valorice achiziții publice în sectorul „clasic”, reglementate de Legea nr. 98/2016 sunt următoarele:

27.334.460 lei, pentru achiziții de lucrări;
705.819 lei, pentru achiziții de servicii;
1.090.812 lei, pentru achizițiile de produse şi de servicii atribuite de consiliul judeţean, consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi de instituţiile publice aflate în subordinea acestora;
3.701.850 lei, pentru achizițiile care au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice.
În cazul achizițiilor publice sectoriale, reglementate de Legea nr. 99/2016, pragurile sunt după cum urmează:

2.186.559 lei, pentru achiziții de produse şi de servicii;
27.334.460 lei, pentru achiziții de lucrări;
4.935.800 lei, pentru achiziții care au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice;
În ceea ce privește achizițiile publice – concesiuni, pragul valoric prevăzut de Legea nr. 100/2016 este de 27.334.460 lei.

Nu în ultimul rând, pragurile valorice în ipoteza achizițiilor directe, reglementate tot prin Legea nr. 98/2016 sunt următoarele:

270.120 lei pentru achizițiile de produse sau servicii;
900.400 lei pentru achizițiile de lucrări.
Procedura simplificată achiziții publice
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 98/2016, autoritatea contractantă este obligată să atribuie contractele de achiziție publică/acordurile-cadru și să inițieze concursurile de soluții care vizează achiziții publice a căror valoare estimată este inferioară plafoanelor corespunzătoare menționate anterior, prin aplicarea unei proceduri simplificate, cu respectarea principiilor fundamentale care reglementează achizițiile publice.

Procedura simplificată se declanșează prin publicarea în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) a unui anunț de participare simplificat, însoțit de documentația de atribuire aferentă. Autoritatea contractantă are îndatorirea de a determina intervalul temporal pentru depunerea ofertelor în concordanță cu gradul de complexitate al contractului de achiziție publică/acordului-cadru și cu exigențele specifice, astfel încât operatorii economici interesați să beneficieze de o perioadă adecvată și suficientă pentru elaborarea propunerilor și pentru pregătirea documentelor de calificare și selecție, în cazul în care acestea sunt solicitate prin documentele achiziției.

Autoritatea contractantă poate decide desfăşurarea procedurii simplificate:

a)fie într-o etapă;

b) fie în mai multe etape care presupun atât selecţia candidaţilor, cât şi negocierea şi evaluarea ofertelor.

În cazul în care procedura simplificată se desfășoară într-o etapă, autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape finale de licitaţie electronică, caz în care are obligaţia de a preciza această decizie în anunţul de participare simplificat şi în documentaţia de atribuire. Perioada minimă între data transmiterii anunţului de participare la procedura simplificată şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin:

10 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de achiziţie publică de servicii sau produse;
6 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de achiziţie publică de produse de complexitate redusă;
15 zile, în cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de achiziţie publică de lucrări.
În cazul în care procedura simplificată se desfășoară în mai multe etape, dacă autoritatea contractantă decide organizarea unei etape de negociere a ofertelor, acest aspect îl precizează în anunţul de participare simplificat. Todată, în acest caz, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite anunţul de participare simplificat, spre publicare în SEAP, cu cel puţin 10 zile înainte de data-limită pentru depunerea solicitărilor de participare.

De asemenea, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite simultan, tuturor candidaţilor selectaţi, o invitaţie de participare la etapa a doua.

În etapa a doua, perioada minimă între data transmiterii invitaţiei de participare şi data-limită de depunere a ofertelor este de cel puţin 10 zile. În cazul în care se are în vedere atribuirea unui contract de achiziţie publică de produse de complexitate redusă, perioada minimă este de cel puţin 6 zile.

Indiferent dacă procedura simplificată se desfășoară într-o etapă sau în mai multe etape, în cazul în care o situaţie de urgenţă, demonstrată în mod corespunzător de către autoritatea contractantă, face imposibil de respectat perioadele arătate mai sus, autoritatea contractantă poate stabili o perioadă redusă pentru depunerea solicitărilor de participare/ofertelor.

Această perioadă nu poate fi mai mică de 6 zile de la data transmiterii spre publicare a anunţului de participare, respectiv transmiterii invitaţiei de participare, în cazul atribuirii unui contract de achiziţie publică de servicii sau produse, respectiv de 9 zile, în cazul unui contract de achiziţie publică de lucrări.

Abuz în serviciu prin achiziții publice
Conform dispozițiilor art. 297 alin. (1) Cod penal abuzul de serviciu este definit ca fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Analizând practica judiciară în materie, se poate observa că domeniul achizițiilor publice constituie un domeniu predilect al comiterii infracțiunii de abuz în serviciu. Pornind de la definiția abuzului în serviciu, și raportând aceasta la cazurile practice, se poate determina care sunt principalii actori cu roluri diferite în producerea faptelor de corupție.

Primul participant este agentul principal, reprezentat de funcționarul public care coordonează activitatea infracțională. Acesta deține, de cele mai multe ori o funcție publică aleasă (președinte de consiliu județean, primar de oraș/comună, viceprimar) sau o funcție publică numită sau ocupată prin concurs (director în structuri subordonate consiliului județean/primăriei, director economic primărie, director adjunct în structuri tehnice din cadrul consiliului județean).

Al doilea participant în schema abuzului de serviciu din sfera achizițiilor publice este reprezentat de organizația, aceasta fiind instituția publică aparținând administrației publice (cum ar fi primării, consilii județene sau instituții subordonate acestora), care constituie cadrul instituțional în care se materializează actul de corupție.

Al treilea participant este beneficiarul, adică agentul economic/persoana fizică care primește, în mod nejustificat, bani publici/terenul (produsul infracțiunii). De regulă, în cazul achizițiilor publice beneficiarii sunt, după cum urmează:

Firme înființate/cumpărate pentru a derula contracte cu instituțiile statului – situații:
Firme deținute de o persoana aflată în relație de rudenie cu agentul principal sau cu persoane din cercul acestuia:
Firme deținute de angajați ai instituției
Firme care, în mod evident, nu îndeplinesc criteriile de selecție pentru executarea unor contracte
În funcție de etapa procedurii de achiziție publică în care intervin, pot fi identificate mecanisme utilizate pentru fraudarea procesului de achiziție publică. Astfel, în etapa de planificare, se utilizează, de regulă, următoarele mecanisme:

inițierea unor achiziții superflue – acest procedeu implică luarea deciziei de a procura, în mod fictiv, un bun de la o entitate comercială favorizată, în pofida faptului că instituția respectivă deține deja bunul în cauză, achiziționat anterior de la alte entități comerciale.
fragmentarea achiziției – presupune divizarea achiziției în componente mai mici, cu scopul de a facilita aplicarea unor proceduri caracterizate printr-un grad diminuat de transparență și competitivitate.
determinarea discreționară a metodologiei de desfășurare a procedurii de achiziție publică – în acest context, agentul principal al infracțiunii optează pentru atribuirea prin achiziție directă a unui serviciu, făcând abstracție de pragul valoric stipulat de lege, care ar fi impus organizarea unei licitații;
deficiențe în elaborarea planului de achiziții -se manifestă fie prin omisiunea autorității contractante de a elabora un plan de achiziții, fie prin elaborarea unui plan incomplet;
neconformarea cu cerințele de elaborare a cererii de ofertă – aceasta se materializează prin omisiunea sau formularea ambiguă a condițiilor de participare la licitație; nedelimitarea clară a documentelor ce urmează a fi prezentate de ofertant; insuficiența sau absența specificațiilor tehnice ale produsului care constituie obiectul contractului; nerespectarea criteriilor de atribuire a contractului;
facilitarea obținerii rezultatului dorit prin identificarea și numirea unor persoane manipulabile în comisiile de evaluare.
În etapa de atribuire a contractului de achizție publică, pot fi identificate următoarele mecanisme:

nerespectarea confidențialității în organizarea procedurii de licitație – se manifestă prin divulgarea prematură către societatea favorizată a informațiilor privind proiectul ce urmează a fi finanțat, inclusiv detalii referitoare la conținutul caietului de sarcini;
omisiunea gestionării conflictelor de interese – se concretizează prin participarea la procedura de selecție a ofertelor a unor entități comerciale ai căror administratori sau asociați sunt simultan angajați ai instituției organizatoare și implicați în procesul de selecție, precum și prin participarea la selecția de oferte a unor entități comerciale aflate sub controlul sau în gestiunea rudelor sau colaboratorilor reprezentantului autorității publice cu funcție decizională;
neregularități în procesul de deschidere și evaluare a ofertelor – omisiunea întocmirii procesului-verbal de deschidere a ofertelor; adoptarea abuzivă a deciziei privind ofertantul câștigător de către factorii de decizie interesați; evaluarea ofertelor de către comisii constituite din persoane lipsite de expertiza necesară în raport cu obiectul contractului; atribuirea contractului unor entități comerciale care nu îndeplinesc criteriile stipulate în caietul de sarcini; refuzul de a asigura accesul ofertanților la documentația licitației ulterior desemnării câștigătorului; adjudecarea contractului unei entități comerciale care a depus o ofertă cu o valoare superioară celei publicate în anunțul de participare;
nerespectarea rezultatului procedurii de selecție a ofertelor și atribuirea contractului unei entități comerciale diferite – presupune descalificarea entităților comerciale declarate câștigătoare prin impunerea unor criterii suplimentare, nelegale și imposibil de îndeplinit, respectiv exercitarea de presiuni în vederea determinării retragerii entităților comerciale din procedura de licitație;
simularea transparenței în procesul de atribuire a contractelor – implică achiziționarea directă a produselor sau serviciilor de la entitatea comercială agreată de factorul de decizie, urmată de reconstituirea falsă a documentației necesare pentru a crea aparența desfășurării unei proceduri de selecție a ofertelor.
Nu în ultimul rând, în etapa de executare a contractului de achiziție publică se utilizează, de regulă, următoarele mecanisme de abuz:

executarea neconformă a contractelor în raport cu clauzele inițiale – se realizează prin acceptarea de către autoritatea contractantă a unor facturi pentru produse livrate la prețuri semnificativ majorate față de cele stipulate contractual; acordarea de avansuri financiare cu încălcarea prevederilor legale și a clauzelor contractuale; modificarea unilaterală a termenului de finalizare a lucrărilor, fie prin prelungire, fie prin reducere; extinderea volumului lucrărilor contractate inițial, fără respectarea condițiilor legale care permit o astfel de modificare.;
tolerarea de către autoritatea contractantă a unor livrări neconforme – presupune acceptarea și efectuarea plății pentru produse sau servicii care nu au fost prevăzute în contract sau care au fost furnizate într-o cantitate superioară celei contractate;
plata unor bunuri sau servicii nelivrate/neexecutate;
condiționarea ilegală a acțiunilor ce țin de executarea contractului de primirea unor foloase necuvenite;
omisiunea aplicării sancțiunilor contractuale în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către furnizori – implică monitorizarea formală și superficială a proiectului sau serviciului contractat de către reprezentanții instituției; eșecul în identificarea și semnalarea în timp util a întârzierilor sau neconformităților în executarea contractului de către entitatea comercială contractantă.
Aceste practici subminează integritatea procesului de achiziții publice, conduc la utilizarea ineficientă a resurselor financiare publice și pot genera prejudicii semnificative bugetului de stat. Ele reflectă, de asemenea, deficiențe grave în sistemul de control intern și în mecanismele de supraveghere a executării contractelor de achiziție publică.
SURSA: https://legalbadger.org/