O echipă de oameni de știință a dezvoltat un tip special de plastic care se descompune singur atunci când începe să se uzeze, spre deosebire de materialele plastice obișnuite a căror descompunere poate dura mult timp. Acest nou „plastic viu” a fost creat folosind enzime inspirate de bacteriile care descompun în mod natural materialele plastice.
Prin încorporarea acestor enzime în structura plasticului, materialul se poate descompune în doar o lună în timpul compostării, spre deosebire de materialele plastice tradiționale care au nevoie de până la 55 de zile pentru a se descompune.
Cercetătorii de la Academia Chineză de Științe, conduși de biologul Chenwang Tang, au introdus spori bacterieni în plasticul policaprolactonă (PCL), care eliberează enzime pe măsură ce plasticul se degradează, contribuind la accelerarea procesului de descompunere.
Enzimele sunt concepute pentru a fi mai stabile și mai eficiente în descompunerea plasticului în comparație cu cele naturale. Testele au arătat că acest plastic viu se degradează mult mai rapid decât plasticul PCL obișnuit atunci când este expus la aceleași condiții.
Oamenii de știință au constatat, de asemenea, că sporii au rămas intacți și funcționali la temperaturi și presiuni ridicate, chiar și atunci când au fost încorporați în diferite tipuri de materiale plastice, cum ar fi polibutilen succinat, polibutilen adipat-co-tereftalat, acid polilactic, polihidroxialcanoați și polietilen tereftalat.
Plasticul viu a putut rezista la înmuierea într-o băutură carbogazoasă timp de două luni fără a-și pierde capacitatea de descompunere. Această nouă tehnologie este promițătoare pentru crearea de materiale durabile, biodegradabile, care pot contribui la reducerea poluării cu plastic în mediu.
Deși studiul se află încă în stadiu incipient, cercetătorii speră că abordarea lor inovatoare ar putea duce la dezvoltarea de materiale ecologice care nu vor dăuna planetei ani de zile după utilizarea lor inițială. Studiul care detaliază aceste descoperiri a fost publicat în Nature Chemical Biology.
SURSE: Nature Chemical Biology, Incredibilia, Descopera.ro