Un proiect de Hotărâre de Guvern, lansat spre dezbatere de Ministerul Educației, în data de 14 august, propune modificarea și completarea Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă, aprobată prin HG nr. 970/2023.
Principalele propuneri de modificare vizează extinderea aplicabilității metodologiei în domeniul educației, atât la nivel universitar cât și preuniversitar. Se urmărește implementarea unor măsuri de prevenție, consiliere și sancționare a fenomenului hărțuirii sexuale în mediul educațional, precum și încurajarea unor relații bazate pe respect și demnitate reciprocă în interacțiunile profesor-elev/student.
Sugestiile de modificare includ completarea scopului reglementării, introducerea de noi măsuri la nivelul sistemului național de educație, precum și adaptarea procedurilor de sesizare și soluționare a cazurilor de hărțuire.
De asemenea, se prevede obligația instituțiilor de învățământ de a elabora rapoarte anuale privind implementarea metodologiei. Aceste schimbări, potrivit notei de fundamentare a proiectului de hotărâre, doresc să asigure un cadru mai eficient pentru protejarea integrității psihice și fizice a persoanelor în mediul educațional, în conformitate cu prevederile Legii învățământului superior nr. 199/2023 și ale Codului-cadru de etică și deontologie universitară.
Așadar, în concret, proiectul de hotărâre vizează modificarea unor prevederi din Anexa I la HG nr. 970/2023. Se includ art. 1, 2, 4 și 5 din metodologie, privind extinderea aplicabilității și pentru instituțiile de învățământ superior și unitățile de învățământ preuniversitar. Art. 1 se referă, la obligația instituțiilor menționate de a implementa prezenta metodologia „în scopul asigurării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii și al educației”
Pentru articolul 6 este, de asemenea, propusă o reformulare pentru a include măsuri specifice în domeniul educației, cum ar fi „modalităţi de analiză, gestionare şi soluţionare a sesizărilor privind cazurile de hărţuire […] în spațiul școlar sau în mediul universitar”.
La articolul 7 se introduce un nou alineat (21) care permite victimelor acestor acte să depună „o sesizare scrisă și fără semnătura olografă și în situația în care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact aceasta se examinează şi se soluţionează în măsura în care conţine indicii referitoare la fapte de hărţuire pe criteriul de sex sau hărțuire morală.” Practic, aceștia vor putea să depună, în condițiile stipulate, sesizări anonime.
Art. 8 alin. (2) este modificat pentru a include instituțiile de învățământ în obligația de a elabora un raport anual privind implementarea metodologiei, care va fi transmis către ANES.
Hărțuirea – Cod penal
Art. 208 din Codul penal incriminează infracțiunea de hărțuire: „(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.”.
Așadar, alin. (1) al articolului antemenționat, definește infracțiunea drept acțiunea repetată de a urmări sau supraveghea o persoană ori locurile frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere. De asemenea, este prevăzută și pedeapsa aplicabilă, respectiv închisoare de la 3 la 6 luni sau amendă.
Alin. (2), în schimb, prevede o variantă distinctă de comitere a infracțiunii prin „Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane.”, sancționată cu închisoare de la o lună la 3 luni sau amendă.
Legiuitorul a prevăzut că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform alin. (3).
Este important de menționat că nu toate formele de hărțuire intră sub incidența art. 208 Cod penal, existând și alte prevederi legale care sancționează comportamente similare, cum ar fi art. 223 Cod penal pentru hărțuirea sexuală sau art. 2 alin. (5) din OG nr. 137/2000 pentru anumite forme de hărțuire contravențională.
Codul penal român incriminează, astfel, prin articolul 223, hărțuirea sexuală în context profesional sau similar, atunci când victima este umilită sau intimidată: „Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”
Această infracțiune se urmărește la plângerea prealabilă a părții vătămate și se sancționează cu închisoarea între 3 și 12 luni sau cu amendă.
Legiuitorul prevede aplicabilitatea reglementărilor antereferite și asupra situațiilor în care un funcționar public își utilizează statutul ierarhic superior pentru a dobândi avantaje de natură sexuală.
Prin urmare, infracțiunea nu este condiționată de raportul de subordonare între autorul faptei și victimă. Dispozițiile legale se aplică indiferent dacă persoana vătămată se află într-o relație de subordonare directă, de egalitate sau chiar de superioritate ierarhică față de autor.
În plus, art. 299 C.pen. sancționează folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual de către funcționarii publici: „Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu […]”.
Aceștia riscă închisoare și pierderea dreptului de a ocupa funcții oficiale dacă solicită sau acceptă favoruri sexuale, în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, sau dacă exploatează funcția ierarhic superioară ocupată pentru a obține asemenea avantaje, potrivit alin. (1) al art. 299 C.pen.
De asemenea, conform alin. (2) al articolului antemenționat, „Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.”.
În situația cadrelor didactice din învățământul preuniversitar sau universitar, care săvârșește infracțiunea împotriva unui elev sau student, limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.
Prin urmare, relația de autoritate sau superioritate menționată la alin. (2) nu se limitează doar la contextul profesional, cum ar fi raportul dintre un director și subalternii săi.
Relația de superioritate sau autoritate victimă-autor poate fi identificată și în situații în care persoana vătămată nu activează într-o instituție publică, cum este, spre exemplu, raportul dintre un cadru didactic și un elev.
