INAINTE DE A parcurge ACEST material DORESC SA ADUC O NOTA EXPLICATIVA (RANDURI DE INCEPUT DE LA Adrian George Ilie – corespondent SUA - trimise REDACTIEI acum câțiva ani...sunt totuși valabile și azi!):

AM FOST IN FRANTA LA ACEST CIMITIR "PERE LACHAISE" UNDE ODIHNESC MULTI MARI ARTISTI AI LUMII PRINTRE CARE EDITH PIAF, IVE MONTAIGNE ELVIRA GODEANU SI GEORGE ENESCU. BRANCUSI SI CIORAN SINT INMORMINTATI IN ALT CIMITIR TOT DIN PARIS.

AM VAZUT MORMINTUL CARE ERA DEPLORABIL. ENESCO SI NIMIC MAI MULT. NU TU COPOZITOR MARE ETC... NIMIC. DOAR ENESCU. SI LITERELE SINT DALTUITE IN PIATRA CEEA CE FACE SA SE DETERIOREZE DIN CE IN CE MAI MULT. IN BUCURESTI CIND AM AJUNS LA Uniunea COMPOZITORILOR AM VORBIT CU DIVERSI SI AM INTREBAT DE CE NU SE DONEAZA SAU U.C. SA PLATEASCA PENTRU NISTE LITERE DIN INOX . SA SPECIFICE EXACT CINE ESTE ACOLO PENTRU CA SE FACE FESTIVALUL GEORGE ENESCU SI SE CISTIGA BANI DIN DONATII ETC. DAR ACEL MORMINT ESTE UITAT. ASA ESTE SI CU CASA LUI ETC... INTERESANT ESTE CA MAI LA VALE ESTE MORMINTUL SIMBOLIC AL LUI IMRE NAGY MAI MARELE POLITICIAN MAGHIAR CU CONTRA REVOLUTIA DIN ‘56. EL ESTE INMORMINTAT UNDEVA LA MOSCOVA IAR AICI UNGURII AU RIDICAT UN MONUMENT OMAGIAL DE BUN GUST... SE SCRIE CE SI CUM. CIND TE UITI LASI CAPUL IN JOS PENTRU CA NOI NU STIM SA NE RESPECTAM ADEVARATELE VALORI. CUM ARATA MORMINTUL LUI DOLANESCU SAU AL TORA IN CAPITALA ESTE O SFIDARE LA ADEVARATELE VALORI.

VOI MAI ATASA NISTE POZE CA SA VEDETI CU MORMINTELE DE NEAM PROST TIGANESTI , ION DOLANESCU SI FOSTI GENERALI DE SECU DE LA ION IONITA LA ION DINCA TELEAGA SI ALTII.

AICI ESTE UN ARTICOL AL UNUI OM DEOSEBIT CARE SUSTINE SI EL CEEA CE AM SCRIS MAI SUS (A.G.).

"George Enescu, un anonim la Paris! Mormantul celebrului compozitor roman al carei zi de nastere o serbam astazi se poate confunda cu locul de veci al oricarui anonim! Aflat in celebrul cimitir "Pere Lachaise"din Paris, cel mai vizitat cimitir din lume, "asaltat" anual de milioane de turisti din intreaga lume si unde se gasesc ramasitele lumesti ale multor personalitati din cultura umanitatii, nimic nu indica ca ar fi vorba despre cel mai mare muzician din Carpati, asa cum ne place sa spunem! De altfel, turistii trec indiferenti pe langa mormantului maestrului neavand nici cea mai mica idee despre "ENESCO"! Numele maestrului si al sotiei sale inscriptionate pe piatra mormnatului au devenit ilizibile, dar niciun indiciu nu pomeneste despre faptul ca in acel loc odihneste un mare compozitor si un virtuoz al viorii! Numele lui Enescu lipseste de asemenea si din ghidul de orientare al cimitirului, unde la litera "E" gasim doar doua nume Eluard Paul(poet francez) si Ernst Max(pictor si sculptor german) Cateva dintre persoanele care au trecut din intamplare pe langa mormant astazi au ridicat din umeri la intrebarea cine este Enescu! Fara surpriza este inca o dovada ca nu stim sa ne pretuim valorile si sa le facem cunoscute lumii!

Autor: Gabriel Tugulea

VOI ATASA SI ALTE MORMINTE DIN TARA ALE UNOR OAMENI DEOSEBIT CA VICTOR BABES CARE ESTE ABSOLUT DISTRUS SI APOI ALTELE SI ALTELE.. DAR SI AL LUI DOLANESCU.

Cum a murit singur, fara lumânare, marele George Enescu, intr-o camera de hotel din Paris. Pe 4 mai 1955, George Enescu, cel mai mare compozitor pe care l-a dat natia noastra deceda fara lumanare la etajul patru al unui hotel parizian, acolo unde-si traise ultimele clipe, alaturi de Mutzerli, cainele lui credincios. Prima zi de mai, 1955, Paris. La un portativ distanta de Champs-Elysee, o doamna rafinata, asa, cam la 80 de ani, urca singura, fara ajutor, scarile-melc, pana la al patrulea cat. Bate la usa apartamentului 40. I se deschide. Doua camere mari, holul, sala de baie, vederea la strada. Pe un pat, un muribund. Livid. Abia respira. Vorbeste greu, in timp ce un caine ii linge mana. Suferindul este GEORGE ENESCU, una dintre cele mai luminate minti al poporului roman. Doamna este ELISABETA DE BAVARIA, regina a Belgiei, sotia lui Albert I si mama lui Leopold al III-lea. Cățelul e MUTZERLI. Comunistii l-au indepartat, cu un deceniu in urma, de Romania. I-au luat tot. I-au cerut sa-si arda pasaportul cu stema regala pe el. I-a ignorat pe toti, a ajuns la Paris. Marcel Mihailovici si celebrul Yehudi Menuhin, vazand ca starea sa de sanatate i se inrutateste, dau vorba sa-l instaleze pe maestru in fostul castel al lui Chateaubriand, in Vallee-aux-Loups. Acesta refuza. Asa, ca o ironie a sorții, in loc de castelul lui Chateaubriand, va ajunge pe strada Chateaubriand, la numarul 14. Acolo se afla hotelul ”ATALA”, al românului Florescu. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, trei mioritici il renovasera, ii adaugasera o stea, ducandu-l la patru stele.

     Florescu plange cand vede starea lui Enescu. Spondiloza l-a nimicit, atacul cerebral, cel de-al doilea, l-a culcat la pat. Da ordin sa fie dus in apartamentul 40, la etajul 4, pe cheltuiala sa. Fara ca maestrul sa stie, plateste simbrie unui medic cardiolog, care-l supravegheaza, și unor infirmiere care-l ingrijesc; tot dichisul. I-a adus chiar si un pian cu coada, la care, insa, Enescu nu va ajunge niciodata să-l mângâie. Familia l-a uitat. Prietenii, nu! Elisabeta, Regina Belgiei, vine sa-l viziteze. Vorbeste sase limbi straine, discuta - e, de fapt, mai mult un monolog al sau, deoarece compozitorul e o stafie - culca clapele pianului. E 1 mai 1955, Securitatea, prin ochii agentului Corneliu Bediteanu, vegheaza. Patria - mumă l-a trimis sa-l convinga sa se intoarca acasa. Elisabeta îl simte. Vede ca nu mai are mult de trait. Enescu abia se misca. Cu toate acestea, e perfect lucid. Pe 3 mai, violonistul Serge Blanc il viziteaza. Intreaba, soptit, daca maestrul mai gandeste: ”Est-ce qu'il est encore lucide?” Enescu îl aude. Raspunde pe loc: ”Luci...de Lammermour”, facand aluzie la celebra piesa a lui Donizzetti. Geniul muzicii noastre se stinge pe 4 mai 1955, noaptea, singur, fara lumina lumanarii ce trebuiau sa-l duca peste Styx... Infirmiera de serviciu tocmai plecase... L-au aflat dis de dimineata. Vestea s-a dus repede. Din ceata au aparut doi ”prieteni”, de la Ambasada Romaniei din Paris. Unul dintre ei, Bediteanu. S-au dus, glont, la Receptie, au cerut sa li se deschida usa, sa-I ia trupul, ”patrimoniu al statului roman”. Cei de acolo erau instruiti; au sunat dupa Maruca. Sotia le-a explicat, ca Enescu plecase din cauza regimului totalitar si ca nu avea de gand sa se mai intoarca vreodată in Romania. Dar agentii nu se lasa induplecati. Atunci Florescu cheama politia. Îi este frică de baietii cu ochi albastri, sa nu cumva sa fure cosciugul. Pe 7 mai 1955, Enescu e coborat la cele vesnice in cimitirul ”Pere Lachaise”, in stanga mormantului lui Georges Bizet".

STATUIA COMPOZITORULUI GEORGE ENESCU George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni din judeţul Botoşani. Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, este considerat cel mai mare muzician român şi un nume important în muzica universală. Între anii 1888 şi 1894 a studiat la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu medalia de argint. A urmat absolvirea Conservatorului din Paris. La 6 februarie 1898 a debutat la Paris ca şi compozitor, cu suita simfonică „Poema Română”. La începutul secolului XX a compus „Rapsodiile Române” (1901-1902), „Suita Nr. 1 pentru orchestra” (1903) şi prima sa Simfonie (1905). În timpul Primului Război Mondial a făcut dese turnee pe front, unde a alinat suferinţele soldaţilor şi le-a întărit moralul cu muzica sa. A întreprins, de asemenea, turnee în mai multe ţări europene. În perioada interbelică şi-a continuat activitatea componistică şi dirijorală, în România şi Franţa. A dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Ca pedagog, a contribuit la formarea celebrului violonist Yehudi Menuhin. În anul 1932 George Enescu a fost primit ca membru titular în Academia Română. În 1937 s-a căsătorit cu Maruca Cantacuzino-Rosetti, căreia i-a dedicat opera „Oedip”, care a avut premiera la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes deosebit. După instaurarea regimului comunist în România, George Enescu a rămas în exil definitiv la Paris, unde a şi murit în 1955. A fost înmormântat în Cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă. În anul 1973 a fost dezvelită la Buzău, în Parcul Tineretului, statuia din bronz a compozitorului George Enescu, operă a cunoscutului sculptor Oscar Han. Statuia este inclusă în Lista monumentelor istorice (BZ-IV-m-B-02506). George Enescu a poposit la Buzău, la fostul Teatru MOLDAVIA! Potrivit relatărilor vremii, marele compozitor și dirijor ar fi venit la Buzau în 1945 (după unii) sau in 1946 (după altii) și ar fi dirijat un concert simfonic. Povestea este așa: "...Soarta a făcut ca unul dintre acei puști ce stăteau în fața teatrului cu ochii țintă la intrare să fie întrebat chiar de George Enescu: -Ce vrei? -Ce se joacă? Băiatul abia dacă a putut să deschidă gura de mirare. -Voi dirija numai eu, vrei să vezi orchestra mea? Se uita la mine curios, își aducea aminte copilul de atunci. Băiatului părea să i se fi pus un nod în gât. Nu putea să-i mai răspundă artistului. -Bine, măi copile, dar tu știi vreo cântare? –Cu greu am putut să-i răspund….„Radu mamii, Radule”… -Bine, atunci, te vei urca la cucurigu și-ai să vezi ce cânt eu. Impresarul de atunci s-a uitat la mine. A înțeles că aveam aprobare de la „șef”. M-a luat de mână și m-a urcat sus, la cucurigu. Am stat și am ascultat în liniște. Dirijorul era omul mic pe care-l văzusem la intrare, cu părul alb, căzut pe frunte ce dirija cu o forță ce te cutremura. A fost prima dată în viața mea când l-am văzut în carne și oase pe marele George Enescu, despre care pe atunci nu știam nimic. Peste timp, când am aflat cine era de fapt acel dirijor și ce figură reprezentativă era pentru România…nu am mai avut ocazia să-l văd la Buzău concertând. ” Își amintea cu tristețe unul dintre verii bunicului...". (P.E.)