Încercarea USR-ului de a îi apăra pe recuperatorii de debite s-a finalizat cu un eșec lamentabil. Printre argumentele USR s-a numărat și amenințarea că firmele ar putea acționa în instanță România. Curtea Constituțională (CCR) a dat de pământ atât cu inițiatorii obiecției de neconstituționalitate, deputații de la USR, cât și cu recuperatorii, arătând că Legea privind protecția consumatorilor cu privire la costul total al creditării și la cesiunea de creanțe asigură protecție împotriva politicilor abuzive ale instituțiilor financiare nebancare.

Pe ultima sută de metri a mandatului în Parlament, deputații USR au încercat să desființeze una dintre cele mai importante legi care îi apăra pe români de abuzurile recuperatorilor de creanțe. În obiecția de neconstituționalitate ridicată împotriva Legii privind protecția consumatorilor cu privire la costul total al creditării și la cesiunea de creanțe, deputații au susținut că actul normativ criticat nu dispune de un studiu cu privire la impactul negativ al ratelor ridicate ale dobânzii practicate de instituțiile financiare nebancare și nu justifică în niciun fel impactul, necesitatea sau caracterul rezonabil al introducerii plafoanelor specifice pentru contractele de credit. Aceștia arată că parlamentarii s-au grăbit cu adoptarea legii, în condițiile în care Directiva UE prevedea o perioadă de transpunere până la 20 noiembrie 2025. ”În lipsa unui studiu de impact adecvat, legea criticată ar putea avea ca rezultat indirect faptul că un anumit segment de consumatori nu va putea obține finanțare, iar instituțiile financiare nebancare ar putea fi nevoite să iasă complet de pe piață sau să își revizuiască regulile de subscriere, pentru a accepta doar clienții care prezintă un risc mai scăzut”, semnalează deputații USR.

Cheltuieli de executare silită

Contestatarii legii s-au plâns la CCR că legea interzice recuperatorilor să adauge cheltuieli cu executarea silită, de exemplu, insinuând că recuperatorii ar prelua creanța intactă de la creditorul inițial. Deși este binecunoscut faptul că cel care vinde creanțe către recuperatori scade din valoarea acesteia, altfel nimeni nu ar mai cumpăra așa ceva. ”În timp ce creditorul inițial, respectiv instituția financiară nebancară, are dreptul de a încasa orice cheltuieli legate de recuperarea creditului, toate costurile, inclusiv dobânda, dobânda penalizatoare, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte împrumutatul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, inclusiv cu executarea silită, limitat la dublul valorii totale a creditului, după cesiune, cumpărătorul creanței nu are dreptul să recupereze niciun cost pe care îl face cu recuperarea creanței”, precizează deputații USR. Aceștia consideră că o astfel de măsură ar încuraja o conduită financiară iresponsabilă, în sensul în care debitorul este încurajat să nu plătească, pentru a ajunge în situația în care creditorul să îi cesioneze creanța, moment din care nu i se mai pot solicita cheltuieli de executare și, prin urmare, nici nu va mai fi pus în executare, întrucât acest cost ar rămâne la cesionar.

Se invocă falimentul

Limitarea artificială a ratelor dobânzii în contractele în derulare va împiedica instituțiile financiare nebancare să își îndeplinească propriile obligații financiare față de creditori/investitori, împiedicând accesul la alte finanțări esențiale și putând chiar să ducă la insolvența sau falimentul acestora, atrag atenția deputații USR. În plus, potrivit acestora, adoptarea legii criticate ar putea crea și o percepție negativă asupra României a investitorilor străini, care, în viitor, ar putea evita mediul de afaceri românesc din cauza lipsei de predictibilitate a sistemului juridic. ”Adoptarea legii criticate ar putea duce la deschiderea unor acțiuni împotriva României în temeiul tratatelor privind investițiile străine din partea investitorilor afectați de prevederile sale, mai ales dacă aceștia sunt forțați să își închidă afacerile din această cauză, ceea ce ar putea echivala cu un act de expropriere a investițiilor în sensul dreptului internațional public”, consideră inițiatorii obiecției de neconstituționalitate.

Dobânzi excesive

Analizând legea criticată, Curtea a reținut că scopul acesteia îl reprezintă menținerea echilibrului contractual, în cadrul raporturilor juridice dintre consumatori, pe de o parte, și instituțiile financiare nebancare și, respectiv, entitățile care desfășoară activitatea de recuperare de credite, pe de altă parte, prin instituirea unor reguli de protecție a consumatorilor împotriva dobânzilor excesive. Astfel, reglementarea situației particulare a acestui tip de consumatori, care, din cauza unor caracteristici ce denotă vulnerabilități sociale majore (printre care vârsta, starea de sănătate, câștigul salarial mediu brut utilizat, starea materială), prezintă în mod inerent riscuri de neplată, constituie un scop legitim, de natură să justifice opțiunea legiuitorului în instituirea unor măsuri de protecție, în vederea menținerii echilibrului contractual. CCR constată că scopul legii este de a limita dobânda excesivă practicată de creditorii financiari în raporturile juridice cu consumatorii și că aceasta își atinge scopul de protecție a persoanelor vulnerabile aflate în situația de consumatori pe piețele financiare împotriva politicilor abuzive ale instituțiilor financiare nebancare.

SURSE: Avocat.net, CCR, Capital.ro