A căzut și mitul pompelor de căldură. Consumul de energie, peste jumătate din producția națională

Decarbonizarea în energia termică a clădirilor rezidențiale din mediul urban este un obiectiv imposibil. Cogenerarea este mult prea scumpă fără subvenții masive, panourile solare nu funcționează iarna, iar pompele de căldură, pe care mizează Guvernul, sunt pur și simplu o aberație. Consumul de energie al acestora ar însemna mai mult de jumătate din producția națională, iar costurile instalării sunt uriașe.

Mitul pompelor de căldură, care a pornit de la Bruxelles, a căzut zgomotos. Strategia energetică a României le-a trecut însă, pe o estimare că utilizarea pompelor de căldură va crește semnificativ până în 2035, urmând să aibă o contribuție substanțială pentru satisfacerea cererii de energie termică în sistem centralizat.

De fapt, în traiectoria ponderii surselor de energie regenerabilă în consumul final brut, Strategia prevede un procent de 11% pompe de căldură în 2025, 13% în 2030 și un maximum de 16% în 2035. Pe deoparte, pompele de căldură electrice constituie o alternativă la încălzirea folosind gazele naturale, inclusiv pe fondul creșterii capacităților de producție din surse regenerabile, se precizează în Strategie. Pe de altă parte, însă, acestea conduc și la „vârfuri” de consum de energie electrică în perioadele extrem de reci – ca ordin de mărime pe termen lung, presupunând un milion de pompe de căldură instalate la nivel național și o putere necesară instantanee medie de 4 kW per pompă de căldură, ar rezulta un necesar instantaneu de 4.000 MW doar pentru acestea.

”Ținând cont că astfel de momente survin iarna în timpul nopții, pot fi excluse capacitățile de solar fotovoltaic (cele fără stocare în baterii), astfel că rețelele de energie electrică ar fi solicitate în mod considerabil într-un timp foarte scurt. Din acest motiv, configurația hibrid, în care centrala pe gaz în condensare ar prelua acest vârf de consum în locul pompei de căldură, ar fi o alternativă mai sigură din punct de vedere al aprovizionării și confortului consumatorilor și al adecvanței sistemului”, se arată în document.

Ce spun specialiștii?

Utilizarea pompelor de căldură este o soluție complexă de încălzire (dar și de răcire) a incintelor clădirilor. Pompa de căldură pe lângă avantaje, necesită însă o regândire a sistemelor de încălzire iar implicațiile asupra sistemele de producere/transport/distribuție a energiei electrice sunt majore, se relevă într-un articol de specialitate publicat în Revista Electricianul.

Pompa de căldură a cărei folosire s-a generalizat, este cea de tip aer-apă, deși există și alte tipuri, de exemplu cea tip sol-apă,  mai performante dar cu o instalare mai costisitoare a schimbătorului de căldură din mediul exterior(necesită decopertarea  solului, îngroparea sistemului de tubulatura folosită ca schimbător de căldură și apoi acoperirea cu sol).

”Pompele de căldură necesită costuri totale substanțial mai mari decât în cazul altor soluții. Costurile țin de achiziția pompei propriu-zise, investiția inițială într-o pompă de căldură fiind de 5 până la 10 ori mai mare decât cea într-o centrala pe gaz, de exemplu, și de necesitatea  modificării instalației de încălzire, pentru a optimiza funcționarea ei folosind pompa de căldură. Totodată, este necesară extinderea încălzirii în pardoseală și redimensionarea sau schimbarea radiatoarelor de încălzire pentru asigurarea unor suprafețe radiante mai mari, pentru că pompa de căldură oferă agent termic la temperaturi sensibil mai scăzute ( 50-60 grade Celsius maxim) decât cele furnizate de centrale pe gaz”, se notează în publicația citată.

Instalații trifazate

În plus, trebuie adăugat și costul necesar instalației electrice de alimentare a pompei de căldură, care este un consumator mare de energie electrică, cu puteri de 10 kW uzual. Pentru puteri electrice mai mari, de până la 30 kW, este necesară trecerea la instalații electrice trifazate. Potrivit specialiștilor, implicațiile majorării puterii electrice la consumatori sunt considerabile.

Mergând în amonte spre rețelele  de distribuție a energiei electrice (rețelele de joasă și medie tensiune) și mai departe către rețelele de transport (rețele de înaltă tensiune) este evident că este necesară schimbarea acestora. ”Se vorbește de întărirea rețelelor de distribuție a energiei electrice, operație costisitoare și de durată. Costurile acestor operații sunt însă considerabile, multe rețele fiind  subterane. Cum nici producția de energie electrică nu poate ține pasul cu necesarul în aceste condiții, se vorbește despre reelectrificare, concept des utilizat în prezent și care se referă la adaptarea rețelelor de transport și distribuție pentru puteri mult mai mari. Asigurarea necesarului de energie electrică pentru pompele de căldură necesită deci investiții considerabile în sistemele energetice existente. Acestea costă și se întind pe durate lungi de ordinul anilor”, se mai precizează în articolul de specialitate.

SURSA: National.ro, Capital.ro, economica.net