NASA monitorizează în mod activ o anomalie ciudată în câmpul magnetic al Pământului: o regiune gigantică de intensitate magnetică scăzută în cerul de deasupra planetei, care se întinde între America de Sud și sud-vestul Africii.
Acest fenomen vast, în curs de dezvoltare, numit Anomalia Sud-Atlantică, îi intrigă și îi preocupă pe oamenii de știință de ani de zile, și poate că pe nimeni mai mult decât pe cercetătorii de la NASA.
Sateliții și navele spațiale ale agenției spațiale sunt deosebit de vulnerabile la slăbirea intensității câmpului magnetic din cadrul anomaliei și la expunerea rezultată la particulele încărcate cu sarcină provenite de la Soare.
Anomalia Atlanticului de Sud (SAA) - comparată de NASA cu o „adâncitură” în câmpul magnetic al Pământului sau cu un fel de „groapă în spațiu” - nu afectează, în general, viața pe Pământ, însă nu același lucru se poate spune despre navele spațiale orbitale (inclusiv Stația Spațială Internațională), care trec direct prin anomalie în timp ce se rotesc în jurul planetei la altitudini joase ale orbitei terestre.
În timpul acestor treceri, intensitatea redusă a câmpului magnetic din interiorul anomaliei presupune că sistemele tehnologice de la bordul sateliților pot intra în scurtcircuit și funcționa defectuos dacă sunt lovite de protoni de mare energie emanați de Soare.
Aceste lovituri aleatorii pot produce, de obicei, doar defecțiuni de nivel scăzut, dar prezintă riscul de a provoca pierderi semnificative de date sau chiar deteriorarea permanentă a componentelor cheie - amenințări care îi obligă pe operatorii de sateliți să oprească în mod obișnuit sistemele navelor spațiale înainte ca acestea să intre în zona de anomalie.
Atenuarea acestor pericole în spațiu este unul dintre motivele pentru care NASA urmărește SAA; un alt motiv este că misterul anomaliei reprezintă o mare oportunitate de a investiga un fenomen complex și dificil de înțeles, iar resursele vaste și grupurile de cercetare ale NASA sunt în mod unic bine pregătite pentru a studia acest fenomen.
„Câmpul magnetic este, de fapt, o suprapunere de câmpuri provenite din mai multe surse de curent”, a explicat în anul 2020 geofizicianul Terry Sabaka de la Centrul Goddard Space Flight Centre al NASA din Greenbelt, Maryland.
Sursa principală este considerată a fi un ocean învolburat de fier topit în interiorul nucleului exterior al Pământului, la mii de kilometri sub pământ. Mișcarea acestei mase generează curenți electrici care creează câmpul magnetic al Pământului, dar nu neapărat în mod uniform, se pare.
Un rezervor imens de rocă densă, numit Provincia Africană Mare de Viteză de Forfecare Joasă, situat la aproximativ 2.900 de kilometri sub continentul african, perturbă generarea câmpului, ceea ce duce la un efect dramatic de slăbire - care este ajutat de înclinarea axei magnetice a planetei.
„SAA observată poate fi interpretată, de asemenea, ca o consecință a slăbirii dominației câmpului dipolar în regiune”, a declarat geofizicianul și matematicianul Weijia Kuang, de la NASA Goddard, în anul 2020.
„Mai exact, un câmp localizat cu polaritate inversă crește puternic în regiunea SAA, făcând astfel ca intensitatea câmpului să fie foarte slabă, mai slabă decât cea a regiunilor înconjurătoare.”
Datele din satelit sugerează că SAA se divizează. (Divizia de geomagnetism, DTU Space)
Deși oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin multe lucruri despre această anomalie și implicațiile sale, noi informații fac mereu lumină asupra acestui fenomen ciudat.
De exemplu, un studiu condus de heliofizicianul Ashley Greeley de la NASA în anul 2016 a dezvăluit că SAA se deplasează încet în direcția nord-vest.
Totuși, nu este vorba doar de faptul că se deplasează. Chiar mai remarcabil, fenomenul pare să fie în curs de divizare în două, cercetătorii din anul 2020 descoperind că SAA pare să se împartă în două celule distincte, fiecare reprezentând un centru separat de intensitate magnetică minimă în cadrul anomaliei mai mari.
Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul SAA rămâne necunoscut, însă, în orice caz, există dovezi care sugerează că această anomalie nu este o apariție nouă.
Un studiu publicat în iulie 2020 a sugerat că fenomenul nu este un eveniment ciudat din ultima vreme, ci un eveniment magnetic recurent care ar fi putut afecta Pământul încă de acum 11 milioane de ani.
Dacă este așa, acest lucru ar putea indica faptul că anomalia din Atlanticul de Sud nu este un declanșator sau un precursor al inversării întregului câmp magnetic al planetei, lucru care se întâmplă de fapt, cândva pe parcursul a cel puțin sute de mii de ani.
În mod evident, rămân întrebări uriașe, dar, având în vedere că se întâmplă atât de multe lucruri cu această mare ciudățenie magnetică, este bine de știut că cea mai puternică agenție spațială din lume o urmărește atât de atent.
„Chiar dacă SAA se mișcă încet, trece prin anumite schimbări în morfologia sa, așa că este de asemenea important să continuăm să o observăm prin misiuni continue”, a spus Sabaka. „Pentru că asta ne ajută să elaborăm modele și predicții.”

De Peter Dockrill, 23 Martie 2023, Science Alert