Cine primează într-o democrație? Primează securitatea statului? A cetăteanului? Ambele sunt necesare și sunt pe paliere separate. Alta este problema. Cum facem ca cele două să nu se afle în conflict? Cum oprim statul să invoce securitatea statului și ordinea constituțională pentru a se manifestă represiv fată de individ prin fortele sale de ordine obediente?

Cum oprim statul să depasească limita? Violența apără legea? Care lege? Chiar și una injustă? După fiecare schimbare de regim sau de guvernare se instaurează, total sau parțial, o nouă lege. Un guvern abuziv face legea dupa bunul plac , lezează drepturile cetățenilor și prin acea lege protejează un regim al corupției. Ulterior , vine un organ de securitate și folosește violența în numele securității tuturor. Lor nu le pasă de securitatea cetăteanului. Ei protejează securitatea puterii lor, afacerilor lor și a lor în mod personal. Caracterul abject al unei astfel de autorități constă în faptul că ascunde identitatea realei securități pe care o apară, invocand faptul că apără securitatea cetățeanului. Ei uzitează de violența poli¬ție¬nească și de diversiune. Sunt doar două moduri de a acționa ale statului abuziv. Respectarea drepturilor omului este condiția esențială pentru protejarea securității umane. Drepturile omului sunt cele care ne ajută să răspundem la întrebarea despre cum trebuie să fie apărată secu¬ritatea umană. Să nu ne învețe pe noi statul care sunt drepturile noastre ! Noi am cedat din drepturile noastre naturale acestui stat. Statul , prin organismele sale , trebuie să ne apere. Noi suntem abuzivi ? Statul să ne sancționeze. Statul este abuziv ? Noi sancționam statul . Acesta este contractul social între cetătean și stat.Ar fi bine să învăţăm de la început practicile democrației. Ceea ce am învațat de la ei este o variantă trucată a acesteia. Avem multe de învatat de la clasicul Jean Jacques Rousseau.

Adrian Constantin