„Practic, din momentul promulgării şi intrării în vigoare, oricine este depistat în trafic, la volan, conducând sub influenţa alcoolului sau a substanţelor psihoactive, va primi, pe lângă condamnare şi interdicţia de a mai conduce un vehicul până la 10 ani”, a explicat marți senatorul Robert Cazanciuc, inițiatorul proiectului legislativ despre care puteți citi mai multe la:
Legea care îi lasă fără carnet pentru 10 ani pe șoferii prinși băuți sau drogați la volan a fost adoptată de Parlament
Ce se va intampla insa cu nevinovatii, care deja aveau si pana acum mari probleme? Pentru cei ce inca nu stiu, iata cu ce se confruntau acestia, conform articolului https://www.avocatu.ro/drug-testul-fals-pozitiv-si-retinerea-permisului-de-conducere/ postat de avocatul Ilie Dorin cu doi ani in urma:
Drug testul fals pozitiv și reținerea permisului de conducere sine die (nelimitată în timp) par a fi probleme mai actuale ca oricând. O știre recentă redată în mass-media chiar de reprezentanții poliției rutiere indică faptul că numărul șoferilor care au consumat substanțe psihoactive (droguri) este îngrijorător de mare și crește de la an la an, de la filtru la filtru. S-a ajuns ca într-o lună să fie depistați mai mulți șoferi care au consumat droguri decât șoferi care au consumat băuturi alcoolice.

Nu susținem sub nici o formă consumul de substanțe psihoactive și nici șofatul după ce s-au consumat acestea. Totuși, ceea ce nu redă poliția în comunicate și nici mass-media nu a completat în știri, este tema testului fals pozitiv, eroare redată de aparatele drug test.

Este deja notoriu că aceste aparate de depistare a drogurilor prezente în organismul uman au erori destul de ridicate, în funcție de producător/marcă.

Conform unui portal, cercetările efectuate la Boston Medical Center arată că testele de droguri produc falsuri pozitive în 5% până la 10% din cazuri.

Conform unui studiu postat de colegii noștri avocați Chiriță și Asociații, în Jurnalul de Toxicologie Analitică a Universităţii Oxford, referitor la aparatele Dräger DrugTest 5000 (Journal of Analytical Toxicology, Vol. 42, nr. 4, Mai 2018, p. 248–254, Oxford Academic), a fost efectuat un studiu asupra unui număr de aproximativ 400 de conducători auto. Rata unui răspuns fals pozitiv (aparatul a indicat că există substanţe psihoactive în organism, cu toate că în sânge nu exista nicio urmă de astfel de substanţe) a fost următoarea: pentru cannabis 14,5 %, pentru amfetamine 23,2 %, pentru metamfetamine 38,4 %, pentru enzodiazepine 36,4 %, pentru opiacee 65,9 %, pentru cocaină 87,1 %.

Chiar și din practica judiciară reiese o rată foarte mare de eroare a acestor aparate de testare a drogurilor, testele fals pozitive fiind de aproximativ 20-30% în opinia noastră. Poate că poliția rutieră are o astfel de statistică și ar fi bine să o publice, deși a refuzat să dea astfel de declarații Reporterilor de la Prima Tv pentru știrea din data de 30.08.2022, și cred că a mai refuzat și altor jurnaliști aceste detalii. Tăcerea poliției cu privire la rata de eroare a aparatelor pe care le folosește este, din punctul nostru de vedere, extrem de suspectă.

Se pune problema șoferilor nevinovați care nu au consumat droguri și nici un fel de substanțe și a celor care iau anumite medicamente (analgezice, antibiotice, antidepresive, antihistaminice, etc) sub prescripție medicală – medicamente ce permit celui care le ia să șofeze– dar care fac să reiasă prezența unor substanțe psiho-active la verificarea drug test. Deci există problema celor care sunt testați fals pozitiv de către aparatele utilizate de Poliția Română.

În acest context apar câteva probleme pentru cei nevinovați dar depistați la volan: dreptul de a conduce și dosarul penal.

O rămășiță din practicile vechi ale poliției face ca orice șofer depistat cu aceste aparate să fie pus la zid și lipsit pe loc de dreptul de a conduce. Permisul unui astfel de șofer se reține de către agentul de poliție care a constatat fapta. Amintim că procesual penal fapta este una de tip flagrant: șoferul este prins în timp ce conducea un vehicul deși se afla sub influența substanțelor psihoactive, deși nu avea voie. O dată cu ce agentul constată fapta penală întocmește un proces verbal, proces verbal la care atașează rezultatul drug testului și ulterior șoferul este condus pentru recoltare de probe biologice la institutele medicale autorizate. Totodată agentul reține permisul de conducere, fără a i se mai da drept de a conduce șoferului persoanei respective și fără ca acesta să poată contesta această măsură.

Problema reținerii permisului de conducere fără limită de timp, cu remiterea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație, deși se știe că aparatul are o mare marjă de eroare și șoferul este cooperant cu organul constatator, declarând adevărul privitor la lipsa oricărui consum cu astfel de substanțe ilegale, deși foarte importantă, este neglijată de instituțiile statului. Rezultatul/raportul toxicologic cu privire la existența concretă a acestor substanțe în sânge vine de obicei în câteva luni. Cei de la Institutele medico-legale motivând această tergiversare tocmai datorită numărului mare de solicitări, deci de dosare penale deschise de poliție.

În toate aceste luni în care situația șoferului este incertă din punct de vedere penal (el neavând la momentul constatării faptei, și nici ulterior în dosar, calitatea de suspect sau de inculpat, dosarul fiind deschis doar in rem, deci doar pentru cercetarea împrejurărilor privind fapta) un singur lucru este cert: acesta nu are are permis de conducere și are dreptul de a conduce suspendat pe termen nelimitat. Acest lucru deși acesta nu a consumat nici o substanță și este cooperant cu organele de poliție, declarând adevărul și numai adevărul.

Reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce de la data constatării faptei nu este limitată în timp, deși orice măsură procesual penală are un termen bine definit în lege și este supusă controlului judiciar. Totuși, puterea agentului de poliție este mai mare ca puterea unui procuror ori a unui judecător (care ar putea lua la nevoie, temporar – și sub verificarea unei instanțe – măsura unui control judiciar ce ar putea conține aceste limitări de drepturi) depășește normele procesual penale deoarece dispune nelimitat în timp reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce. Aceste măsuri pot subzista câteva luni sau ani de zile până când un procuror va da o soluție de clasare, dacă luăm în considerare că raportul toxicologic va indica că rezultatul drug testului este unul fals pozitiv și deci persoana în cauză nu consumase și nu avea în sânge nici o prezență a nici unei substanțe psihoactive.

În Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 se spune că reținerea permisului este o măsură tehnico-administrativă, deci nu este o măsură procesual-penală. Asta este o rămășiță din vechea legislație, necorelată cu noile drepturi procesuale. Deși este început un dosar penal, dosar în care sau în legătură cu care doar un procuror poate dispune măsuri preventive sau restrictive de drepturi, agentul de poliție constatator ia singur – și fără un control judiciar nici din partea procurorului nici din partea instanței – o măsură tehnico-administrativă nelimitată în timp. Această măsură vizează restricționarea unui drept nu fundamental dar esențial în societatea actuală, pentru majoritatea oamenilor permisul de conducere fiind necesar la locul de muncă, sau însemnând însăși meseria lor.

Această limitare de drepturi se face fără a putea fi contestată, fără să poată fi supusă controlului judiciar. Această măsură va dura până la finalul procesului penal. Posibilitatea abstractă prin care procurorul sau instanța poate să prelungească dreptul de a conduce a șoferului vădit nevinovat pe parcursul procesului penal este în practică rar obținută, procurorii și instanțele motivând că nu au cum să prelungească dreptul de a conduce devreme ce Dovada eliberată inițial de agent este fără drept de a conduce – așa îl obligă legea (deși o Notă a PICCJ le indică că nu este aplicabilă această gramatică în logica juridică conform topicii normelor legale). Doar unii procurori și puține instanțe redau acest drept șoferului nevinovat.

În concluzie, un șofer vădit nevinovat are de furcă cu o legislație veche ce reglementează (încă) o măsură tehnico-administrativ-polițienească ruginită, și trebuie să se lupte să își demonstreze nevinovăția. Reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce îi afectează profund drepturile sale, afectând totodată și prezumția de nevinovăție. Este considerat vinovat deși nu este cu nimic vinovat și i se aplică această măsură de amputare a dreptului de a conduce, fără motiv și fără un suport logico-juridic.

Din punctul nostru de vedere se impune modificarea legislației și posibilitatea reținerii sau suspendării dreptului de a conduce dată polițistului să poată fi făcută de acesta doar pe un termen limitat de 30 de zile (de exemplu), și doar cu confirmarea de către procuror și posibilitatea contestării ei de către șofer/făptuitor la instanță. Ulterior suspendarea dreptului de a conduce ar putea fi prelungită de procuror doar în baza unui control judiciar și doar pentru persoanele care ar prezenta un risc sau un pericol social. Pentru orice alte persoane, aceasta măsură nu se impune. Nu putem considera de drept toți șoferii un risc și un pericol public, mai ales în contextul procentelor mari care indică rezultate false la aparatele de detectare. Nu este normal să considerăm -la pachet- toți șoferii un risc și un pericol public. Așadar, conform principiilor de drept procesual, măsurile care limitează drepturi esențiale se iau în mod excepțional, în situații excepționale, proporțional și doar după analiza fiecărei fapte și persoane. Aceasta ar fi normalitatea la care ar trebui să ajungem pentru a fi respectate drepturi esențiale ale justițiabilului.